Început de Elia, Dum 26 iun 2005 · 512 răspunsuri · 74.863 vizualizări · închis
MariaB a scris:chiar nu ai o Biblie, ca sa verifici?!?de exemplu, Numeri 22.22: si ingerul Domnului sa asezat in drum, ca sa i se impotriveasca; Balaam era calare pe magarita lui...
Sint inca la lucru si nu am obiceiul sa port biblia cu mine. 
" :roll:
Deci e o expresie... :evil:
dan-marius a scris:Isus este pentru voi o oglinda in care va priviti pe sine. Problema voastra este corectitudinea acestei oglinde. Eu o consider o oglinda strimba, nu arata adevarul.
Robi? Adica servi, sclavi? Asta-i o dezonoare. :) Iar moartea este preferabila dezonorii.
Adica trebuie sa inteleg nu sinteti in stare sa va asumati propriile greseli? :)
Spune-mi, dupa parerea ta exista o singura metoda de a pastra aceste haine curate sau exista mai multe?
Vad ca nu cunosti deloc sau aproape deloc mecanismele functionarii unei familii.
Si e inevitabil, e mecanismul firesc al evolutiei societatii.
Si care e problema ta? Nu-ti place ideea?
Repet: e ceva inevitabil.
Dumnezeu = Diavol, Binele = Raul - asa a fost intotdeauna.
Diferenta exista doar in constiinta fiecaruia dintre noi, depinde de perspectiva din care privim
Marius,
Faptul ca il consideri pe Isus Cristos o "oglinda stramba" ,nu-i stirbeste din atotputernicia Lui.Dimpotriva rabdarea lui cu tine ,arata dragostea si mila Lui pentru noi oamenii!
Onoarea de-a fi rob a lui Cristos ,o poti cunoaste doar in momentul in care devii un rob al Lui!
In timpul vanatorii de sclavi din Africa, un om al lui Dumnezeu se afla pe acest continent sa predice Evanghelia .Acest om avea o mare influenta in armata Marii Britanii din vremea aceea.Armata prinsese un sclav si il batea ducandu-l spre vapor.Acest om s-a apropiat de sclav si a spus acestor oameni sa-l elibereze. Minunea a fost ca in momentul eliberarii sclavul in loc sa fuga inapoi in padure s-a apropiat de acest om ,s-a incchinat inaintea lui si i-a sarutat cizmele spunandu-i ca el vrea sa fie robul lui pentru toata viata!
Cam o astfel de robie avem si noi fata de Cristos ,o robie de buna voia, o apartenenta de cel care ne-a eliberat.Aceasta nu este inchisoare, ci este libertate! Libertate nu inseamna anarhie ci inseamna sa te conformezi la niste principii bune, dumnezeiesti!
In legatura cu propriile greseli ,noi suntem in stare sa n-i le recunoastem dar nu suntem in stare sa le stergem din constiinta noastra si sa le indepartam pentru a avea o relatie cu Dumnezeu.Acest lucru se poate doar prin Isus Cristos!
Probabil ca acesta este motivul pentru care nici tu nu-L cunosti pe Adevaratul Dumnezeu. Pacatele tale pun un zid de despartire intre tine si Dumnezeu. Isus Cristos poate rezolva si problema pacatului tau!
ma repet...e suficient sa mergi la biserica in mod regulat? asta e adevrata credinta????? iar eu va spun ca sunt mai vie spiritual decat alte persoane care merg in mod regulat la biserica..desi eu nu o fac!
Flori de camp,
Nu e suficient sa mergi la Biserica regulat! Mersul la Biserica nu te mantuieste si nici nu-ti schimba viata! Relatia personala cu Isus Cristos iti da mantuire, si-ti schimba viata. Mersul la Biserica efectiv te face madular al Organismului numit Biserica. Asa cum degetul tau nu poate exista in afara trupului tau ,asa nici tu nu poti exista ca "madular" in Biserica lui Isus Cristos, in afara ei!
Editat Mie 9 nov 2005 00:14
cioanas a scris:Marius,Faptul ca il consideri pe Isus Cristos o "oglinda stramba" ,nu-i stirbeste din atotputernicia Lui.Dimpotriva rabdarea lui cu tine ,arata dragostea si mila Lui pentru noi oamenii!
Rabdarea lui cu mine? :) Daca ar sti in ce hal i-ati stilcit mesajul v-ar condamna pe toti. Ca sa nu mai vorbesc de lipsa ta de respect.
cioanas a scris:Onoarea de-a fi rob a lui Cristos ,o poti cunoaste doar in momentul in care devii un rob al Lui!
A fi robul cuiva, oricine ar fi acela, nu poate fi si nici nu va fi niciodata o onoare.
cioanas a scris:In timpul vanatorii de sclavi din Africa, un om al lui Dumnezeu se afla pe acest continent sa predice Evanghelia .Acest om avea o mare influenta in armata Marii Britanii din vremea aceea.Armata prinsese un sclav si il batea ducandu-l spre vapor.Acest om s-a apropiat de sclav si a spus acestor oameni sa-l elibereze. Minunea a fost ca in momentul eliberarii sclavul in loc sa fuga inapoi in padure s-a apropiat de acest om ,s-a incchinat inaintea lui si i-a sarutat cizmele spunandu-i ca el vrea sa fie robul lui pentru toata viata!
Nu e deloc minune, e ceva foarte explicabil.
cioanas a scris:Cam o astfel de robie avem si noi fata de Cristos ,o robie de buna voia, o apartenenta de cel care ne-a eliberat.Aceasta nu este inchisoare, ci este libertate! Libertate nu inseamna anarhie ci inseamna sa te conformezi la niste principii bune, dumnezeiesti!
Mda. Sclavie cu aroma de libertate. E ca si ai minca un kkt cu aroma de prajitura (scuzati-mi exprimarea, dar e cea mai buna comparatie pe care am gasit-o acum) si apoi te-ai linge pe buze spunind cit de bun a fost.
Sa nu uit: ce intelegi tu prin anarhie?
cioanas a scris:In legatura cu propriile greseli ,noi suntem in stare sa n-i le recunoastem dar nu suntem in stare sa le stergem din constiinta noastra si sa le indepartam pentru a avea o relatie cu Dumnezeu.Acest lucru se poate doar prin Isus Cristos!Probabil ca acesta este motivul pentru care nici tu nu-L cunosti pe Adevaratul Dumnezeu. Pacatele tale pun un zid de despartire intre tine si Dumnezeu. Isus Cristos poate rezolva si problema pacatului tau!
Nu poate, nu are nici o putere asupra mea. Mai ales ca eu nu am pacate. Motivul pentru care nu-l cunosc pe Dumnezeu este pentru ca nu recunosc existenta nici unuia.
cioanas a scris:Flori de camp,Nu e suficient sa mergi la Biserica regulat! Mersul la Biserica nu te mantuieste si nici nu-ti schimba viata! Relatia personala cu Isus Cristos iti da mantuire, si-ti schimba viata.
Ba nu: credinta si propriile tale actiuni o fac. Isus nu are nici o legatura, e doar o oglinda in care te privesti pe tine. Ca sa reusesti poti folosi chiar si o oglinda normala.
cioanas a scris:Mersul la Biserica efectiv te face madular al Organismului numit Biserica. Asa cum degetul tau nu poate exista in afara trupului tau ,asa nici tu nu poti exista ca "madular" in Biserica lui Isus Cristos, in afara ei!
Cioanas, taie-ti un deget si vei vedea ca exista in afara trupului tau. E cea mai buna dovada.
Editat Mie 9 nov 2005 10:36
dan-marius a scris:Rabdarea lui cu mine? :) Daca ar sti in ce hal i-ati stilcit mesajul v-ar condamna pe toti. Ca sa nu mai vorbesc de lipsa ta de respect.A fi robul cuiva, oricine ar fi acela, nu poate fi si nici nu va fi niciodata o onoare.
Nu e deloc minune, e ceva foarte explicabil.
Mda. Sclavie cu aroma de libertate. E ca si ai minca un kkt cu aroma de prajitura (scuzati-mi exprimarea, dar e cea mai buna comparatie pe care am gasit-o acum) si apoi te-ai linge pe buze spunind cit de bun a fost.
Sa nu uit: ce intelegi tu prin anarhie?
Nu poate, nu are nici o putere asupra mea. Mai ales ca eu nu am pacate.
Ba nu: credinta si propriile tale actiuni o fac. Isus nu are nici o legatura, e doar o oglinda in care te privesti pe tine. Ca sa reusesti poti folosi chiar si o oglinda normala.
Cioanas, taie-ti un deget si vei vedea ca exista in afara trupului tau. E cea mai buna dovada.
Marius, esti la topicul Biserica lui Isus! Ai vrea sa discutam aici despre religia Zen?
Daca-ti tai tu un deget de la mana ,el exista ,insa dupa un timp pute,este mort.Nimeni nu ar vrea sa fie in prezenta a ceea ce pute.
Asa este comparativ cu un crestin care vrea sa traiasca despartit de biserica!
Faptul ca tu spui ca nu esti pacatos si nu ai nevoie de Isus arata orbirea spirituala in care zaci.
Am fost in pielea ta asa ca iti stiu zbuciumul sufletesc. Iti gasesti linistea doar in Isus Cristos, nu uita asta!
cioanas a scris:Marius, esti la topicul Biserica lui Isus! Ai vrea sa discutam aici despre religia Zen?
De ce nu? Poate fi o biserica a lui Isus ca oricare alta. Si asa sint prea multe biserici... una in plus nu ar o problema.
cioanas a scris:Daca-ti tai tu un deget de la mana ,el exista ,insa dupa un timp pute,este mort.Nimeni nu ar vrea sa fie in prezenta a ceea ce pute.
Spune-mi, ai pe cineva in viata ta? Te accepta din proprie alegere?
cioanas a scris:Asa este comparativ cu un crestin care vrea sa traiasca despartit de biserica!Faptul ca tu spui ca nu esti pacatos si nu ai nevoie de Isus arata orbirea spirituala in care zaci.
Nu sint orb, iar spiritualitatea nu exista. Altceva? :)
cioanas a scris:Am fost in pielea ta asa ca iti stiu zbuciumul sufletesc. Iti gasesti linistea doar in Isus Cristos, nu uita asta!
Vad ca nu stii nimic despre mine, doar ce iti inchipui ca stii. Nu inseamna ca e adevarat. Tu numai linistit nu esti, inca mai ai multe lucruri de rezolvat.
Dan, scruze ca raspund acum, dar am fost plecat o saptamana si ramasesem pe la pagina 24 a acestui topic.
"Aici este o forma specifica a credintei..."
In acel paragraf nu imi amintesc sa fi pomenit ceva despre vreun Dumnezeu anume si nici despre vreo forma anume de manifestare a credintei. E doar concluzia ta. Dar este perfect aplicabil, ce am scris, intregii dinamici crestine. In acest sens ai dreptate.
"Esti sigur ca drogul asta nu da dependenta?"
Uite. Sunt perfect convins ca nu esti chiar atat de ateu pe cat vrei sa pozezi aici. Doar ca esti dintre cei care isi manifesta indoielile in forma de negare asteptand raspuns. E posibil sa fii mai credincios decat multi care posteaza din perspectiva de credinciosi.
Topicul acesta merge in jurul adevaratei biserici a lui Isus. Tu pleci de undeva mai departe: Care este adevaratul Dumnezeu? Iar autonomia ta nu este chiar atat de absoluta pe cat afirmi: chiar acum citesti interesat de ce se mai spune aici despre Dumnezeu! Si nu o faci din pur interes cultural.
"Rob, sclav, slujitor" sunt forme lingvistice pentru a exprima o realitate, forme care au intrat in cultura religioasa crestina prin contaminare din mediul in care aceasta s-a dezvoltat (de fapt abia in ultimele decenii este mai accentuata cultura abolirii sclaviei si a tot ceea ce se invarte in jurul ei la toate nivele vietii - in aceasta perioada pendulul se cam afla in extrema opusa, dar se va echilibra cu timpul). Faptul ca sunt un slujitor al lui Dumnezeu pentru mine nu este ceva umilitor, asa cum nu cred ca este ceva umilitor pentru un angajat care sintonizeaza cu obiectivele firmei sa ocupe postul de portar: este constient ca face parte dintr-un intreg angrenaj care are valoare, iar el, prin functia lui, are valoare impreuna cu ceilalti. Mai aproape: dependenta de parinti nu este o umilire, nici o onoare, ci pura realitate - le datoram viata, educatia, alimentatia, dezvoltarea unor potentialitati care astazi ne ajuta sa continuam si pe care le orientam in directia in care vrem. Un om care crede in Dumnezeu (si nu in imagini partiale ale lui, ci in el asa cum este) simte acelasi tip de dependenta filiala. Prin actul de credinta si angajamentul (chiar daca mai este insotit si de greseli, de momente mai slabe) de a fi si a actiona in conformitate cu identitatea familiei, cu proiectul de viata al familiei, omul nu se izoleaza in timp si spatiu, ci devine prin libera alegere o veriga istorica a acestei familii. In privinta liberei alegeri: negarea parintilor nu inseamna schimbare a realitatii filiale, ci o simpla iluzie pe care unul si-o poate impune (si am vazut destui).
Nadino a scris:Dan, scruze ca raspund acum, dar am fost plecat o saptamana si ramasesem pe la pagina 24 a acestui topic."Aici este o forma specifica a credintei..."
In acel paragraf nu imi amintesc sa fi pomenit ceva despre vreun Dumnezeu anume si nici despre vreo forma anume de manifestare a credintei. E doar concluzia ta. Dar este perfect aplicabil, ce am scris, intregii dinamici crestine. In acest sens ai dreptate.
Intreg crestinismul este doar o forma specifica a credintei, asta am spus.
Nadino a scris:"Esti sigur ca drogul asta nu da dependenta?"Uite. Sunt perfect convins ca nu esti chiar atat de ateu pe cat vrei sa pozezi aici. Doar ca esti dintre cei care isi manifesta indoielile in forma de negare asteptand raspuns. E posibil sa fii mai credincios decat multi care posteaza din perspectiva de credinciosi.
Credincios da, crestin nu. :D
Si nu imi exprimam indoielile. ;) Nu am asa ceva cind e vorba de credinta.
Nadino a scris:Topicul acesta merge in jurul adevaratei biserici a lui Isus. Tu pleci de undeva mai departe: Care este adevaratul Dumnezeu? Iar autonomia ta nu este chiar atat de absoluta pe cat afirmi: chiar acum citesti interesat de ce se mai spune aici despre Dumnezeu! Si nu o faci din pur interes cultural.
;) Nu, nu e interes cultural. E doar curiozitate.
Nadino a scris:"Rob, sclav, slujitor" sunt forme lingvistice pentru a exprima o realitate, forme care au intrat in cultura religioasa crestina prin contaminare din mediul in care aceasta s-a dezvoltat (de fapt abia in ultimele decenii este mai accentuata cultura abolirii sclaviei si a tot ceea ce se invarte in jurul ei la toate nivele vietii - in aceasta perioada pendulul se cam afla in extrema opusa, dar se va echilibra cu timpul). Faptul ca sunt un slujitor al lui Dumnezeu pentru mine nu este ceva umilitor, asa cum nu cred ca este ceva umilitor pentru un angajat care sintonizeaza cu obiectivele firmei sa ocupe postul de portar: este constient ca face parte dintr-un intreg angrenaj care are valoare, iar el, prin functia lui, are valoare impreuna cu ceilalti.
Poate ca tu nu te umilesti, dar am fazut multi crestini care fac tocmai asta in numele credintei. Depinde de fiecare in parte cum sa perceapa credinta crestina, e valabil si pentru crestini. Sa nu iti inchipui ca credinta ta este identica cu cea a celui de linga tine, chiar daca amindoi sinteti crestini, aveti aceeasi istorie personala (adica v-ati dezvoltat ca persoane in medii foarte personale) sau frecventati aceeasi biserica. Sint doar asemanatoare.
Nadino a scris:Mai aproape: dependenta de parinti nu este o umilire, nici o onoare, ci pura realitate - le datoram viata, educatia, alimentatia, dezvoltarea unor potentialitati care astazi ne ajuta sa continuam si pe care le orientam in directia in care vrem. Un om care crede in Dumnezeu (si nu in imagini partiale ale lui, ci in el asa cum este) simte acelasi tip de dependenta filiala.
Dependenta de parinti se transforma cu timpul in respect, pe masura ce copilul trece de adolescenta. Sau ar trebui sa se transforme in conditii normale. Asta elimina din start umilinta - umilirea copilului.
Nadino a scris:Prin actul de credinta si angajamentul (chiar daca mai este insotit si de greseli, de momente mai slabe) de a fi si a actiona in conformitate cu identitatea familiei, cu proiectul de viata al familiei, omul nu se izoleaza in timp si spatiu, ci devine prin libera alegere o veriga istorica a acestei familii. In privinta liberei alegeri: negarea parintilor nu inseamna schimbare a realitatii filiale, ci o simpla iluzie pe care unul si-o poate impune (si am vazut destui).
Sint cazuri in care negarea parintilor este o realitate, se intimpla in fiecare familie cu probleme grave.
Curiozitatea satisfacuta este o imbogatire a culturii.
Este adevarat ca nu toti traiesc credinta in acelasi fel. Mi-a placut in acest sens un articol al lui K. Rahner "Crestini anonimi". Si tot in aceeasi linie, este foarte adevarat ca patrunderea in credinta se face treptat. Varstele credintei nu sunt aceleasi cu cele biologice, nici chiar cu cele intelectuale. Nivelul infantil, as spune si putin adolescentin al credintei este cel in care omul incearca sa isi traiasca credinta cat mai bine posibil din frica, sau intr-o forma lipsita de coloana vertebrala, aproape lingusitoare. Este zona celor care nu stiu prea bine ce se intampla pe acolo sus si nici cum trebuie sa fie pe aici pe jos, dar intuiesc ca mergand pe acest drum le este mai bine: evita pedepse sau primesc ceea ce ii intereseaza. Tot pe la acest nivel sunt si cei care traiesc cat pot o anumita credinta pur si simplu pentru ca asa face toata lumea, sau pentru ca asa este traditia familiei: pentru ei credinta este unul dintre celelalte elemente care configureaza viata unui om si nu isi bat capul sa afle de ce, asa cum nu se intreaba de ce merg la munca, de ce se casatoresc, de ce au copii... Pur si simplu asa este viata, sau asa este normal. Altii nu se intreaba, sau nu vor sa depaseasca acest prag din teama ca va impune prea multe schimbari si ar putea sa piarda controlul.
Dar... cum spun unii "ceva e ceva", putin este mai mult decat nimic si e un punct de plecare.
Curiozitatea satisfacuta este o imbogatire a culturii.
Este adevarat ca nu toti traiesc credinta in acelasi fel. Mi-a placut in acest sens un articol al lui K. Rahner "Crestini anonimi". Si tot in aceeasi linie, este foarte adevarat ca patrunderea in credinta se face treptat. Varstele credintei nu sunt aceleasi cu cele biologice, nici chiar cu cele intelectuale. Nivelul infantil, as spune si putin adolescentin al credintei este cel in care omul incearca sa isi traiasca credinta cat mai bine posibil din frica, sau intr-o forma lipsita de coloana vertebrala, aproape lingusitoare. Este zona celor care nu stiu prea bine ce se intampla pe acolo sus si nici cum trebuie sa fie pe aici pe jos, dar intuiesc ca mergand pe acest drum le este mai bine: evita pedepse sau primesc ceea ce ii intereseaza. Tot pe la acest nivel sunt si cei care traiesc cat pot o anumita credinta pur si simplu pentru ca asa face toata lumea, sau pentru ca asa este traditia familiei: pentru ei credinta este unul dintre celelalte elemente care configureaza viata unui om si nu isi bat capul sa afle de ce, asa cum nu se intreaba de ce merg la munca, de ce se casatoresc, de ce au copii... Pur si simplu asa este viata, sau asa este normal. Altii nu se intreaba, sau nu vor sa depaseasca acest prag din teama ca va impune prea multe schimbari si ar putea sa piarda controlul.
Dar... cum spun unii "ceva e ceva", putin este mai mult decat nimic si e un punct de plecare. Asa cum si o intrebare, sau o simpla curiozitate sunt primul pas spre raspuns, spre deschidere a orizontului actual.
MariaB a scris:"ce a iesit" este si dupa vointa si stiinta lui Dumnezeuma mira siguranta cu care te propui alesul lui Dumnezeu pentru a vedea adevarata cale
Dumnezeu arata fiecaruia calea - nu poate un om sa monopolizeze asta (Isus Cristos a facut-o, dar nu pentru ca a fost om adevarat, ci pentru ca a fost Dumnezeu adevarat!)
;)
Nici nu stii ce ai facut.
De unde stii tu care sunt vointa si stiinta lui Dumnezeu? Si de unde stii tu cine e alesul lui Dumnezeu si cine nu? Sau poate esti secretara lui... :D
Si se vede ca habar nu ai despre religia crestina. Calea se arata tuturor, ca "turma". Cine se alatura, se alatura turmei, nu ca individualitate. "Renunta la TINE si urmeaza-ma". Si calea se arata prin cei alesi, nu pe Discovery Channel. Nici nu stii, poate ai respins chiar pe Dumnezeul tau. Asa e omul facut, ca prin credinta lui oarba in Dumnezeu sa il nege chiar pe Dumnezeu. Asa a ajuns Iisus pe cruce. Hai, grabeste-te sa ma rastignesti ca sa iti aperi orgoliul si ignoranta. Cand vei spune 'sunt catolica si asta e un mare rahat" abia atunci incepi sa fii crestina.
Si iar ai dat-o in bara: ce a fost Iisus? Nu a fost om adevarat? Ne-a mintit, deci! Ahaaa... Si toata povestea cu suferinta, patimile, rastignirea, moartea si invierea au fost teatru.... Da, da... Acum inteleg....
cioanas a scris:Thunami,Biserica lui Isus Cristos este Una!Ea face parte din toate religiile crestine si sunt toti aceia care sunt nascuti din Dumnezeu! Toti care au crezut in Isus Cristos,s-au pocait si au inceput o viata noua cu Dumnezeu sub calauzirea Duhului Sfant.Sfintii si toate celelalte datini si obiceiuri implementate de paganism crestinismului, sunt lucrari omenesti. Aceste lucrari sunt de condamnat si sunt sigur ca oamenii lui Dumnezeu le condamna.
Tu insa uita-te in Scriptura ,crede in Ea si ascul;ta de ceea ce-ti vorbeste Dumnezeu prin Ea.
Apropo: Ne spui ca crezi in Isus Cristos! Te-ai pocait inaintea Lui,ai inceput o viata noua cu El,te-ai lepadat de tine insuti si ai primit un dar de la Duhul Sfant sa lucrezi in Biserica Lui?
Sunt doar niste intrebari prin care sa te verifici daca esti conform voii sau planului lui Dumnezeu sau nu.
"Biserica lui Iisus este Una", pe ce planeta? ca de ieri le numar numai pe cele de pe pamant si inca nu am gatat! Variante de Hristosi. Seamana intre ei Fiii Omunlui. Parca scriptura zice ca a fost doar unul iar astazi sunt o gramada. Si aici nu mai merge vorba 'unde-s doi puterea creste'. Nu m-am pocait - ma calca pe nervi cuvantul asta. Si nici nu a fost vointa mea sa ma inchin. M-am inchinat. Nu ma intereseaza mantuirea. Rai, iad, mi-e tot una. Am renuntat de mult la mantuire. Am cedat un loc. Doar execut atunci cand mi se cere. Si o fac cu placere. Nu pentru ca vreau sa-l cumpar pe Dumnezeu cu faptele mele, ci pentru ca sunt om. Nu sunt invitat la masa Domnului, nu sunt nici cainele care aduna faramile, sunt doar un ospatar. Si cand se striga 'ospatar' ma prezint si iau comanda.
Biserica lui Hristos e Una si Scriptura la fel. Cine are credinta o va gasi pe cea adevarata din puzderia de biserici crestine false.
Eu am ales si stiu ce am ales. Voi sunteti constienti de ce ati ales? Sau au ales mami si cu tati in locul vostru?