int

cam acum o saptamana...vin din oras cu prietenul meu....cam plini (prea mult suc baut-era cu masina-) s-a gandit sa se duca in spatele blocului meu sa se usureze...(plouase recent si erau balti) l-am vazut ca se duce intr-un loc...apoi nu l-am mai vazut vreo cateva secunde....ma gandeam ca s-a dus in alta parte...cand il vad ca se apropie de mine...plin pe spate si pe fund de noroi si apa...cazuse intr-o balta... :roll: expresia fetei lui..zicea ceva de genu..nu mai rade...dar era prea tarziu....eram deja pe jos de ras..cu lacrimi in ochi..ghinionul lui ca era in hainele lui preferate...va dati seama cum l-a primit mama lui acasa:)))) iar acum..de fiecare data cand vad o balta...ii zic sa se duca sa o verifice..sa vada cat de adanca e..si sa o marcheze sa nu cada si alta data

Cand eram mai mic eram tare tembel (nici acum nu-s prea normal). Eram odata in lift cu o gagica bine pe la vreo 20 si ceva de ani... Aveam oarece probleme cu burta si... pana sa ajung cu liftu la destinatie am tras "o grenada" fasaita (mirosea groaznic). Cand am ajuns la destinatie am inceput sa urlu si sa arat cu degetu spre saraca fata "Te-ai b....it nerusinato, moa'... ai mancat sobolani morti " in timp ce vecinii se holbau si se delectacu cu mirosul minunat Mi-a parut rau ca tipa respectiva a inceput sa planga.

Inca una tot de cand eream mic, pe la zilele de nastere spargeam toate baloanele si dadeam vina pe altcineva :)

Odata, in vremi de vara, pe cand rosiile erau de diferite marimi, ba chiar nu rosii, ci portocalii, pe cand bolta vitei-de vie avea voie sa faca si struguri mici si acri, pe cand copiii se jucau in curte si pe strada fara pericolul de 4X4, eram si eu, copil cu minte-n devenire, pe langa marii si desteptii adulti binevoitori. Cum zonei de campie nu-i place sa balteasca apa, se decisese-n anotimp ca-n acel an sa fie seceta.

Oamenii muncitori, responsabili pentru gradinile si orataniile lor, dupa caloiane, rugi la popi, posturi si privituri la starea vremii, au luat o importanta decizie: "In asta curte, a astei case, sa se faca fantana!"...si pu-su-s-au pe sapat.

Sapa, sapa, da-i de apa, ioc! Dadut de sticle de vin alb ingropate de ani, in schimb. Buna descoperire ce i-a fericit pe toti, avea sa aduca noroc! ...dar, nevoiti s-au vazut a muta sapatura...si-ncepura iar. Dupa cateva zeci de metri pamantii scosi din pestera de jos, iaca se inmoaie pamantul, umed, ud si apa. Victorie si pauza de rasuflat.

Copilul vesel si el, cum mereu se-ntrebase unde e fundul fantanii, a vrut sa se duca pana jos...asa ca, ajutat de niste oameni cam murdari, cu maini prea mari, prins bine cu o sfoara si intrucatva indesat intr-un sac a fost lasat in adancimea fantanii cu o lanterna. Drumul fuse lung, dar fara peripetii, un om il astepta jos. La sosire, ce sa vezi?! intuneric, umezeala, ba chiar frig si miros ca intr-un beci mucegait pe timp de toamna....ah, si ceva mormoloci, pare-mi-se. Vazut, nu placut, iesit. Oamenii mari mi-au zis ca n-o sa-mi placa, da' cum era sa-i cred, cand ei stateau intreaga zi acolo?

Asta a fost, in final, am preferat nisipul scos de-acolo...ce m-am mai jucat cu el.

Ce daca incapeam sub cele mai joase crengi ale bradului? Ce daca avea doar doua instalii, care luminau cu doar cateva becuri din toate? Cu ce ma afecta pe mine ca afara erau nameti pana la geam, iar copiii nu aveau voie sa iasa la joaca decat incotosmanati, intentionat parca pentru a nu se putea apleca sa transforme un bulgare in om de zapada, asta nu inainte de a incepe sa se scurga apa topita de pe turturii atarnati de streasina. Nici macar faptul ca Mosul nu exista nu m-a suparat, oricum nu crezusem vreodata in el...ce daca strangeam bete de chibrit, lipeam cu aracet, frunze, petale, si alte grozavii pentru cadouri? Nu-i nimic daca se mai afumau pereti de la soba, daca ma ardeau cartofii copti, daca nu-mi dadeau voie sa mananc sorici pe saturare... nu era nici o suparere. Aveam cele cateva globuri, fiecare altfel, frumos pictate, aveam si bomboanele de pus in pom pe care am refuzat sa le mananc, aveam curentul luat mai mereu in acea perioada, aveam lumanari ca sa vedem ce-i pe masa. Nu sarbatoream cu fast...dar in dimineata de Craciun toti ne gateam, bunica impartea, mancam, radeam, ne jucam...toti...

Era ceva...

Sparkenbroke a scris:

Ce daca incapeam sub cele mai joase crengi ale bradului? Ce daca avea doar doua instalii, care luminau cu doar cateva becuri din toate? Cu ce ma afecta pe mine ca afara erau nameti pana la geam, iar copiii nu aveau voie sa iasa la joaca decat incotosmanati, intentionat parca pentru a nu se putea apleca sa transforme un bulgare in om de zapada, asta nu inainte de a incepe sa se scurga apa topita de pe turturii atarnati de streasina. Nici macar faptul ca Mosul nu exista nu m-a suparat, oricum nu crezusem vreodata in el...ce daca strangeam bete de chibrit, lipeam cu aracet, frunze, petale, si alte grozavii pentru cadouri? Nu-i nimic daca se mai afumau pereti de la soba, daca ma ardeau cartofii copti, daca nu-mi dadeau voie sa mananc sorici pe saturare... nu era nici o suparere. Aveam cele cateva globuri, fiecare altfel, frumos pictate, aveam si bomboanele de pus in pom pe care am refuzat sa le mananc, aveam curentul luat mai mereu in acea perioada, aveam lumanari ca sa vedem ce-i pe masa. Nu sarbatoream cu fast...dar in dimineata de Craciun toti ne gateam, bunica impartea, mancam, radeam, ne jucam...toti...

Era ceva...

Intr-adevar, o minunatie...

Esti bogat cu astfel de amintiri despre trairi.

Primul cuvant pe care am putut sa-l scriu in clasa a I-a a fost cuvantul "pul@' . Nu stiam ce inseamna, dar vedeam pe garduri si pe ziduri doar pul@ si pul@ :flowers: Cand a vazut maica-mea ce cuvinte stiu sa scriu...a facut o mecla imposibila....

Sparkenbroke a scris:

Odata, in vremi de vara, pe cand rosiile erau de diferite marimi, ba chiar nu rosii, ci portocalii, pe cand bolta vitei-de vie avea voie sa faca si struguri mici si acri, pe cand copiii se jucau in curte si pe strada fara pericolul de 4X4, eram si eu, copil cu minte-n devenire, pe langa marii si desteptii adulti binevoitori. Cum zonei de campie nu-i place sa balteasca apa, se decisese-n anotimp ca-n acel an sa fie seceta.

Oamenii muncitori, responsabili pentru gradinile si orataniile lor, dupa caloiane, rugi la popi, posturi si privituri la starea vremii, au luat o importanta decizie: "In asta curte, a astei case, sa se faca fantana!"...si pu-su-s-au pe sapat.

Sapa, sapa, da-i de apa, ioc! Dadut de sticle de vin alb ingropate de ani, in schimb. Buna descoperire ce i-a fericit pe toti, avea sa aduca noroc! ...dar, nevoiti s-au vazut a muta sapatura...si-ncepura iar. Dupa cateva zeci de metri pamantii scosi din pestera de jos, iaca se inmoaie pamantul, umed, ud si apa. Victorie si pauza de rasuflat.

Copilul vesel si el, cum mereu se-ntrebase unde e fundul fantanii, a vrut sa se duca pana jos...asa ca, ajutat de niste oameni cam murdari, cu maini prea mari, prins bine cu o sfoara si intrucatva indesat intr-un sac a fost lasat in adancimea fantanii cu o lanterna. Drumul fuse lung, dar fara peripetii, un om il astepta jos. La sosire, ce sa vezi?! intuneric, umezeala, ba chiar frig si miros ca intr-un beci mucegait pe timp de toamna....ah, si ceva mormoloci, pare-mi-se. Vazut, nu placut, iesit. Oamenii mari mi-au zis ca n-o sa-mi placa, da' cum era sa-i cred, cand ei stateau intreaga zi acolo?

Asta a fost, in final, am preferat nisipul scos de-acolo...ce m-am mai jucat cu el.

bun, acum m-am lamurit ce a fost cu excursia ta in fantana :flowers:

minunata drescriere, la fel ca momentele de la Craciun cand probabil erai la bunica ta

eu revin cu intrebarea: Care e prima voastra amintire?

Cand eram la gradinita credeam ca toti colegii mei erau evrei.

Nu conteaza varsta pe care o ai, o domnisoara trebuie sa se comporte cuviincios indiferent de imprejurari. Fii cuminte, stai dreapta, nu cumva sa te murdaresti, nu te cocota in visin, ai grija la bobitele de soc. Fii ingrijita, altfel ne suparam.

E duminica, dupa somnul nedormit de dupa-amiaza e timpul sa ne gatim pentru vizitele saptamanale de vara. Avem de mers pana in cealalta parte a satului. ...asa, salopeta alba de panza topita cu snurulet roz aprins, cu bretelute. Sosete roz (da' de ce roz? - sa se-asorteze cu geanta).

Dupa foiala si-nvarteala, sa mergem...ba sa nu mai mergem ca primim noi vizite...si pun-te pe cautat serbeturi si dulceturi, siropuri si vinuri (alb neaparat); da, sa nu uitam de sifon.

Of, ca multi mai sunt, ce-or muri sa ma ia in brate, nu ma pupa, nu te cunosc, nu-mi mai pune mainile pe obraji, nu ma mangaia pe cap, nu-s caine!...macar pot sa nu stau cu ei, eu nu sunt gazda, sunt copil, sac! Ah, companionii m-asteapta; la joaca acum!

Suntem trei, suficienti, mereu am fost noi, ne cunoastem, stim deja ordinea tuturor jocurilor. Of, mingea nu se poate, ma prafuiesc! Ei, dar voi fi atenta...iar ma striga, ce-or mai vrea?! trebuie sa ma descalt, murdaresc covorul daca nu... Da, ma lauda, bine, cafea, da, da...sa ma intorc. Fuga, am pierdut deja prea multa vreme si-am si lasat fetele singure, se vor plictisi.

S-a-nserat, inca ne jucam...s-a-nnoptat...gata, au plecat amicele, oamenii astia or mai sta mult? Poate vor sa doarma la noi, nu, nu, sa plece! Mi-e somn ... gata, in sfarsit se duc, abia merg, vor mai sta de vorba si poarta, daca ii conduce, de ce-i conduce, n-au palavragit destul?! haideti, plecati, plecati mai oameni buni ca mi-e somn si-i noapte...

Nu ma pot culca inca, trebui sa ma spal si sa mananc. Nu mai vreau mancare, am o multime de samburi de visine pastrati. Mi s-a colorat si limba, nu se mai ia pana maine, stiu sigur...asa ca, la ce folos sa ma spal pe dinti?

Mama se uita urat, ceva nu-i bine, ce nu-i bine, ce nu-i bine...opaaa, n-am observat, mi-am patat sosetele roz de soc; pesemne nu mi-am mai luat sandalele, ci papuceii...da, socul nu se mai ia...au numai puncte movulii (sper sa nu ma bata...macar nu le mai pot purta, nu-mi placeau astea roz!) si am si-o dunga de praf cu ceva uleios, asta nu mai stiu de unde e. Se uita tot urat, of, dar nu spune decat sa fiu mai atenta...zambeste, am voie sa ma murdaresc o data pe luna (norocul meu ca nu se intampla prea des), dar trebuie sa curatam impreuna. Bine! imi place sa fac treaba cu mama, ca fetele. ...gata, la culcare...nici nu m-a certat...nu ma-nveleste, stie ca nu-mi place, vise placute...o sa ma-nveleasca dupa ce adorm, asa e felul ei...

Eram pe holurile scolii ( scoala asta .. ) cu o colega ce imi spunea cum i-a aflat ei nu stiu cine parola cont-ului de la un mmorpg. Defapt ea i-a dat parola (lucru ce mi se pare stupid din moment ce abia vorbise cu el de o zi). Cand mi-a zis asta, noi tocmai dadeam coltul. Si in timp ce dam coltul, ii zic eu :

-Cum sa faci asta mai ...

Si bang, o profa se loveste de mine, dar eu uitandu-ma in dreapta la colega'mea remarc prea tarziu, si continui :

-... proasto!

Si faza fazelor e ca in timp ce rosteam cuvantul mi-am intors fata fix spre profa ca si cum as fi vorbit cu ea =))) Vreau sa zic ca ramasese astonished cand a auzit =)) Eu mi-am dat imediat peste gura si am zis " ma scuzati ma scuzati aoleu ma scuzati O_O " .. colega`mea isi punea mana la gura si radea de nu mai putea .. iar profa ... in continuare nu reactiona =))