România
Roportal.ro

int

Început de Victor Apostu, Sâm 25 iun 2005 · 500 răspunsuri · 53.585 vizualizări

heidy*21.470 mesaje#411

Eu. Ha. Eram cosmarul oricarei mame. Ma schimba, spala, imbraca frumos si ma trimitea afara. Dupa o ora, veneam de ziceai ca am lucrat in mina 2 saptamani. Eram neagra. Saraca mama. :lol:

koffemaker1.736 mesaje#412
Dani Quinn a scris:
da' picioare intregi mai ai? :lol2:

picioare - da! cu capul n-am fost intreg niciodata! :lol2: :flowers:

Dani Quinn28.005 mesaje#413
koffemaker a scris:
picioare - da! cu capul n-am fost intreg niciodata! :D :lol:

nici eu, aici te inteleg :D

heidy, da' si cand ai avea tu copii :lol:

Kahila9.515 mesaje#414
Dani Quinn a scris:
puneai sare pe rana? :D

Da, pai ce crezi tu ca ii spuneam mamei? N-ai sa vezi....eu voiam la joaca...era dureros dar trecea...reteta bunicii a functionat :o:

koffemaker a scris:
picioare - da! cu capul n-am fost intreg niciodata! :lol: :lol:

:D

Ai fost si tu bun.....dar amintiri placute dealtfel...

Dani Quinn28.005 mesaje#415

wtf? daca pui sare, iti vine sa te urci pe pereti :lol:

stiu ca jucam oina in fata blocului cu frate'miu si altii de la blocurile din jur.. fug sa prind mingea, simt ca ma zgarie ceva pe picior, dar continuu, gasesc mingea si-o arunc la baza. apoi am zis sa ma uit daca m'am zgariat. si cand m'am uitat la picior m'am albit.. imi intrase o bucata de bat deasupra gleznei, se mai vedea un varf si restul.. umflatura sub piele, in carne :D

moama, am tipat ca'n gura de sarpe, de l'am bagat pe frate'miu in sperieti.. m'a ajutat sa urc pana in casa, la etaju' trei :o: si cand m'a vazut maica'mea si-a pus mainile in cap :lol: s-au chinuit 5 minute sa'mi scoata betisoru' din picior..si apoi mi-au administrat o doza sanatoasa de apa oxigenata, ca sa nu se infecteze.. si'acu' mai am cicatricea :D

Kahila9.515 mesaje#416
Dani Quinn a scris:
wtf? daca pui sare, iti vine sa te urci pe pereti :D

stiu ca jucam oina in fata blocului cu frate'miu si altii de la blocurile din jur.. fug sa prind mingea, simt ca ma zgarie ceva pe picior, dar continuu, gasesc mingea si-o arunc la baza. apoi am zis sa ma uit daca m'am zgariat. si cand m'am uitat la picior m'am albit.. imi intrase o bucata de bat deasupra gleznei, se mai vedea un varf si restul.. umflatura sub piele, in carne :o:

moama, am tipat ca'n gura de sarpe, de l'am bagat pe frate'miu in sperieti.. m'a ajutat sa urc pana in casa, la etaju' trei :D si cand m'a vazut maica'mea si-a pus mainile in cap :lol: s-au chinuit 5 minute sa'mi scoata betisoru' din picior..si apoi mi-au administrat o doza sanatoasa de apa oxigenata, ca sa nu se infecteze.. si'acu' mai am cicatricea :D

Si cu apa oxigenata doare :lol:

heidy*21.470 mesaje#417
Dani Quinn a scris:
heidy, da' si cand ai avea tu copii :D

Sper sa nu faca cum faceam eu. Ca ar trebui sa cumpar un centru comercial de haine. :lol:

Dani Quinn28.005 mesaje#418
heidy* a scris:
Sper sa nu faca cum faceam eu. Ca ar trebui sa cumpar un centru comercial de haine. :lol:

poti intotdeauna sa-i trimiti goi la joaca :D

Kahila a scris:
Si cu apa oxigenata doare :o:

doare, da' mai putin. de aia pe rana deschisa nu se pune spirt, ci apa oxigenata :friends: stii ce fain facea spuma? :D

alta patanie a fost cand am vrut sa sar peste un sant destul de lat din spatele blocului..si-am aterizat cu genunchiul intr-o sticla. :D apoi, peste cativa ani, am reusit sa'mi mai fac o taietura, cu 1 cm deasupra celeilalte cicatrici..asa ca acum am 2 linii pe genunchiul stang :lol:

Sparkenbroke19.217 mesaje#420

Imi amintesc verile in care ai mei parinti ma lasau la bunici...ma vizitau atunci cand mi se facea dor de ei. Multa vreme nu am inteles ce-i aia "dor", insa bunica stia. Cand ma vedea trista, cand observa ca nu mai zambesc, ca nu-mi mai arde nici macar de leaganul din curte, ma intreba daca mi-e dor. Raspundeam sincer, nu. Stiam doar ca ceva e altfel; nici macar nu ma gandeam la ei, nu cred ca le-am simtit vreodata lipsa in astfel de momente, dar cica mi-era dor. Ea ii suna, iar la sfarsitul saptamanii eram toti. Nu stiam cum de veneau tocmai atunci cand trebuia, cand leaganul nu mai prezenta o joaca...iar cand plecau, ca sa ma-mpace, ma lua in brate si vizitam intreaga casa, curte, tot din jur.

Eu nu voiam sa plang, ba chiar incercam de zor sa ma abtin, nu-mi reusea defel...bunica, mai-mai sa planga si ea, dar dumneaei avea experienta, nici macar nu lacrima. In schimb, ma lua in brate si-mi arata lumea de sus: imi arata florile cocotate pe cine stie unde, imi arata modelul galeriei, cum este prinsa draperia, unde au randunele cuib...gainile, salcamii, catelul, orice. Ma impaca, apoi la joaca!

...o amprenta ce inca este cu mine, mai mult putin decat o amintire, e bratul ei si implicarea gesturilor cu care se chinuia sa ma distraga; ma imbratisa apoi si gata, nu mai stiu. Inca ceva, nu-mi amintesc vreodata sa imi spus ca nu cumva sa plang...era acolo...

← Înapoi la Coltul vesel