n-am scris-o eu dar e criminala 
"... cind, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. senina, frumoasa, sprintena. ce mai faci, cum o duci etc... a urmat o conversatzie frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surizatoare. si eu intr-un fel multzumit. revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri. am aranjat sa iesim la o circiuma, io trebuia sa ma vad cu niste scortzoshi, un elenist, unu de pe la academie, o scenarista, un poet, kilu meu, oameni d'astia de vaza cu nod tare la cravata. i-am propus sa vina cu mine, macar ea ar fi colorat seara. s-a dus acasa, s-a facut frumoasa - shi mai frumoasa, si ne-am vazut la circiuma cu restu turmei. protocol, scortzoshenie, spete drepte, discutzii cu dikis... io eram shi nu eram atent la ce dreaq discutau aia. ma uitam mai mult la ea, era cu adevarat frumoasa, facea fatza neashteptat discutziilor, subiectelor... gratzie ei atmosfera se dezmortzise binishor, aia o ascultau cu atentzie, poetu ii trasese shi fo doo rime, ce mai, ii cucerise shi p-aia... ba frate, futu-i mama masii de felie, ca parca era blestem, k parca cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge seara, nah, cind discutzia era mai in toi si bucatele mai bune, o apuca p-a mea tusea. da' o tuse d'aia de n'o potzi retzine nici cu portzile etanshe de la reactoru nuclear... taman ce mesteca, distins, la o bucata de piept de pui, cind face d'odata okii mari ca si cum s-ar fi inecat si tusheshte moshie cu gura plina pe toata masa aia... lu scenarista i se opreste o bucatzica de mincare in salata. lu poet ii trece razant o alta bucatzica pe linga o rima imperekeata care de scirba se transforma rapid intr-o rima alba, lu dom profesor ii pune pe okelar o constelatzie de muci si farimitze de mincare. fatza de masa era alba pina la tusea lu asta. acum ziceai ca explodase un copan, ca se facusera cirnatzi de casa, ca zdrobise unu fo 3 sarmale... de unde frate atita materie???? cum dreaq mah???? ca n-avea gura asa mare... uuuuuu, 'gami-ash' picioarele-n norocu shi soarta mea... penibilu a fost maxim, de la alte mese se uitau totzi cu gura cascata la dezastru; i-am intins un pahar cu sifon in care plutea gingash o bucatzica... ea cu okii tzinta, balmajeste ceva. si atunci ii infloreshte shi un balonash de muci la nare stinga. tzapana ca o prajina, cu okii tzinta'nainte, se ridica de la masa si dispare cu pashi mari. mie nu mi se shterge de pe retina nu carnagiu de pe masa ci balonashu ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au sclipit toate luminile localului. si ma las pe spataru scaunului si rid. rid iar, fara sa ma pot opri. ai mei de la masa, oripilatzi, se ridica furioshi si pleaca gesticulind. io ramin dat pe spate, varsat tot in scaun, si rid cu lacrimile pe obraji. kelnerii se agita pe linga masa, jenatzi de eveniment. ma intreaba habar n-am ce, io rid isteric si viatza mi se pare minunata. privesc in jur printre lacrimi, dau sa explic uneia de la o masa vecina ce e atit de amuzant dar nu pot. o fut in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ris si tot nu ma opresc. aia, de la masa vecina, cu furculitza-n mina, incepe sa zimbeasca. ceilaltzi la fel. de la masa din fatza, unu imi cauta privirile, il apuca si pe el risu cind io doar atit mai pot face, mimez cum i-a inflorit lu a mea balonashu de muci la nara. si simt ca ma sufoc de ris. acum toti rid in hohote, au lasat totzi tacimurile si se tzin de burta. se ride pe mii de note, se guitza, se behae, se lalaie, se ride pe fatza, cu sughitzuri... io ma ridic, kelneru vine rizind, imi face si ala tremurind nota, akit si plec. oamenii imi fac semne, ma saluta stergindu-se la oki. ies din circiuma si in spatele meu vine una. imi intinde ceva, ma uit - e sacou lu catalina. inca mai gif
...buna faza... :P
) ma gandeam "sa-mi iau un bat la mine, ca sa ma apar de gansac".. buun.. vad iepurasii, si verisorii mei pleaca...moment in care ma trezesc singura in gradina, exact ca-n filmele de groaza... 
Atunci focalizez pe batul care trebuia sa-l am cu mine..si ce-mi trece mie prin cap atunci? "mama, am uitat batul.." Nici nu termin de gandit ca gansacul incepe sa se repeada inspre mine, cu gatul intins, paralel cu pamantul, si sisiind intr-un hal... Ma apuca o groaza, si incep sa alerg, indreptandu-ma spre poarta, ca sa ies cat mai repede, bineinteleg, urland ca-m gura de sarpe..cand in sfarsit ies, ce sa vad..dragii mei verisori se tineau cu mana de burta, si cu lacrimi in ochi de la atata ras, si-au gasit sa comenteze "ce-a tipat, proasta, ba!!!"(rautaciosi mai sunt copii :think:)... Peste 5 minute nu-mi venea sa cred ca scena a fost reala...nu-mi venea sa cred ca urlasem in halul ala..dar...a fost reala...acu' cand ma gandesc, ma buseste rasul de fiecare data.. 
..daca nu am pantofi cu fermuar ;)