Malkia a scris:1. Da, asta era valabil daca ma uitam de sus la el...dar eu de fapt abia asteptam sa zica un cuvant, ceva, sa ne impacam. In general urasc sa fiu in bete cu oricine. Iar el probabil credea ca daca zice ceva sterge podeaua cu ego-ul lui...Din ciclul "ce gandesc eu si ce gandeste el"...ca la gradinita!
2. Mai, m-am cam lamurit eu ce e cu primul pas asta...Si am inceput sa cred si eu ca e ceva gresit, o atitudine fortata. Un barbat care place o femeie face in general tot posibilul sa i-o arate. Asta daca a trecut de 15 ani si nu a ramas cu sechele. Sau daca nu e masochist si ii place sa fiarba in clocot cu capacu' pus... Daca nu ii arata, probabil nu e interesat. So why take a chance?
Pare idee fixa, prejudecata, da' eu nu mai incerc...
1. Eu sa mor de inteleg un lucru.....Ce este mai important? Sa ma impac sau sa tin la dreptatea mea cu dintii? De ce nu pot fi prima care isi cere iertare? Ma cert, urlu, tip, fac ca toti dracii....dupa o zi-doua , timp in care am analizat la rece, din toate punctele de vedere- aplicand o cantitate serioasa de empatie-, daca vad ca am gresit fac primul pas.
Nu imi voi cere iertare la infinit , dar pot admite cand gresesc .
Eu cred ca incerca sa te evite. Really.
2. Why take a chance? Pai de placerea jocului. Mi-ar placea sa cred ca de a trecut de 15 ani si nu are sechele e destul de sigur pe sine ca sa nu ii fie teama de o "declaratie".
In realitate, atunci cand fac primul pas e o asigurare pentru el ca sunt pregatita sa lupt. Uite, asta nu i-o mai spun. De nu isi da seama, nu a meritat.