Exista un liber arbitru , dar acesta e limitat. Adica am voie, de ex sa hotarasc pe ce drum sa o apuc, la dreapta sau la stanga, dar daca vreau sa distrug planeta Marte nu o pot distruge, chiar de as hotari asta. Puterea liberului nostru e limitata de nivelul de evolutie. Cu cat evoluezi spiritual ai un liber arbitru mai mare, ti se mai dezleaga din lanturi pt ca nu mai esti asa periculos pt univers.
Pacatul poate fi considerat orice abatere de la armonia naturii. Exista niste legi cosmice, daca nu le respecti, o patesti. Totul e permis, dar totul se plateste, daca ti se spune sa nu bagi degetele in priza si tu totusi o faci, asta e, se suporta consecintele. De aceea auzim deseori expresia "decaderea omului", pt ca el a pierdut legatura cu armonia universala, s-a desincronicizat. Restabilirea comuniunii cu universul e un proces lung si dureros, dar nu imposibil.
In ceea ce priveste copiii nascuti in conditii dure de viata, personal, am gasit o explicatie si anume existenta altor vieti. Persoanele care au fost in alta viata tirani, care au sacrificat copii in ritualuri, care au avut o putere si au abuzat de ea , astfel incat au suferit o multime de oameni, se nasc in situatii care sa le imprime memoriei sufletului lor, ce au simtit persoanele afectate de ei. Altii isi aleg inainte de a se naste vieti pline de suferinta si sacrificiu, pt o evolutie rapida.
Cauzele suferintelor pot fi:
- proprii (din aceasta viata sau din alta)
- altii (rude- tipul de viata dus de parinti, motivatia care a stat la baza casatoriei lor etc, cunoscuti- care de ex se folosesc de vraji etc din aceasta viata sau altadata)
- pt slava lui Dumnezeu (boli ce se vor vindeca miraculos)
Dincolo de toate acestea, omul e nemuritor, asa a fost creat, deci in definitiv nu moare nimeni doar ne mutam dintr-un plan in celalalt, ne dam jos o haina numita trup. Si pt unii , e mai liniste si fericire dincolo.
De asemenea au fost cazuri cand doctorii nu au avut nici o putere , dar credinta a avut-o . Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la ceva. Nu trebuie renuntat nici la credinta , nici la doctori, fiecare cu treaba lui, pt ca omul zilelor noastre are nevoie de tot arsenalul pt vindecare spirituala si trupeasca. Stiinta si religia au o impreuna lucrare, ele nu sunt antagonice.