Infinitus a scris:NIci nu poti sa-ti dai seama cat de clare "mis"....
Folosesc astfel de concepte...pentru ca dincolo de balastul limitativ al exprimarii "stupide"...ele sunt cele care pentru amine au cea mai apropiata fracventa de adevar...
Si conceptele...exprimarea "verbala/conceptuala"....este departe de a evidentia cu adevar ... cunoasterea bazata pe feeling si experimentare...
Nu te limita la a judeca o carte dupa coperta....
Intra mai adanc...si fa sinteze care transcend logica "impusa de Sistem"...
Adevarul este adevar...si nu are nevoie de cuvinte pentru a exista...
Adevarul in conceptia ta este un "cuvant"...si asta iti incetoseaza putin judecata...prin faptul ca face apel la morala...
nu mi-o lua in nume de rau...dar clarul din mine...este de cele mai multe ori transformat in neclarul "moralitatii" exterioare atunci cand incerc sa-l "transmit"...
poate ar trebui sa fac mai mult "voodoo"...pentru a accentua magnetismul cuvintelor mele... 
Exemplul cel mai evident pentru tine....este ca "aproape" ma crezi din cauza faptului ca feelingul te duce spre acceptarea unei realitati simple....dar apoi te blochezi "judecand cuvinte prin cuvinte"... 8)
In egala masura conceptele fara corespondent empiric, risca sa fie forme vide de continut si sens. Un adevar e adevar cand coreleaza conceptului - pe care il detin anterior oricarei experiente - experienta necesar derivata dintr-o "pre-experienta" (aceasta "pre-experienta", fiind posibila prin spatiul si timpul pe care le detin ca pe niste conditii de manifestare a adevarului). Adevarul exista prin sine insusi, independent de vorbire sau experienta, dar are nevoie de acestea pentru a ni se dezvalui.
Nu stiu in ce masura e clara expunerea si asta pentru ca, inca, mie personal, nu mi-s clare anumite probleme legate de anterioritate/ posterioritate logica, istorica si epistemologica.
