Black velvet a scris:Problema este ca nici Isus si nici Christos, nu au fost unsi de evrei!
Şi totuşi, pe cruce, când a fost răstâgnit, i s-a pus înscripţia: "Regele iudeilor", în trei limbi: latină, greacă, şi aramaică. Prin urmare, înseamnă că cineva tot l-a perceput ca fiind rege.
Black velvet a scris:Evreii asteptau un Mesiah care sa le fie un conducator politic si militar si care sa-i duca pe calea mantuirii lor ca neam, adica sa-si gaseasca si ei linistea intr-o tara a lor, fara sa mai fie asupriti de altii, lucru care s-a intamplat doar in sec XX...
Şi eu aşteptam ca FC Barcelona să se califice în finala Ligii Campionilor, dar, degeaba am aşteptat, că s-a calificat Chelsea. 
Singurii evrei care ştiau că "Unsul lui Dumnezeu", nu va fi un lider politic, au fost "oamenii lui Dumnezeu", adică proorocii din vechime. Unul dintre aceştia a fost proorocul Mica, cel care spunea: "Şi tu, Betleeme, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei."
Se vede că Mica a proocit chiar şi "localitatea" unde urma să se nască Isus.
Şi de asemenea, mai spune Mica: " El Se va înfăţişa şi va cârmui cu puterea Domnului şi cu măreţia Numelui Domnului Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului."
Care dintre evrei, e în prezent proslăvit...până la marginile pământului, adică e cunoscut pe tot Mapamondul ?
Un alt prooroc celebru, a vestit chiar şi felul în care va fi Isus. Acesta e Isaia, care cu circa 700 de ani înainte de naşterea lui Isus, spunea aşa: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu ? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă
