Nichita Stanescu

Spre Andromeda

E-un viitor pe care-l poţi atinge cu geana,

Du-mă, fericire,

Rău de frumuseţe

Nu spun că a fost un noroc

că te-am născut.

Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,

Nu ninge c

At

Şi poate de aceea...

Şi poate de aceea, că nu suntem metalici

şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-

de aceea poate, când cocoşii galici

se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-

noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid

şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,

şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid

încă ceva din ele

luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul

acesta, doritor,

şi viitorul îşi întinse leneş lobul

înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,

şi-n largi mişcări orizontale, de înot,

un glob de gând întindem, tot şi tot

mai sus, spre sorii candizi...

până se lipesc de el bucăţi de cer albastre

şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,

şi relieful viu al trupurilor noastre

devine relieful acestui glob de gând.

Nichita Stănescu

Către Galateea

Deci ceea ce nu se-nţelege

suie