Un caz... solutii?

Nu resping sugestiile pentru ca sunt Gica contra.. ci pentru ca multe lucruri le-am incercat deja, pentru ca il cunosc foarte bine si pentru ca stiu ce n-ar merge.

Care-s solutiile alea rasarite, dupa parerea ta?

Am mai vazut un caz de genul asta, pe la coltul trist.

Era asemanator, tipul crescut in puf, doar ca-si lua curvele si pleca in excursie unde voiau ele. Cu bani furati de la firma lu' taica'su.

Ma rog, solutia n-a aparut pe forum atunci. Si ma bate gandul ca nici aici n-o sa apara.

Desi unii isi dau cu parerea deja ce'ar fi bine de facut. Acu, daca pot sa-mi dau si io cu parerea ..

De aproximativ un an si jumatate insa, a prins patima jocurilor de noroc. A pierdut foarte multi bani, a inceput sa ia din casa, sfarsind cu a fura bani din gestiunea bisericii la care merge. Multe persoane au incercat sa-l ajute intr-un fel sau altul, au avut lungi discutii cu el, fara nici un rezultat

Acu', de ce rateaza si de ce nu-si revine, este o alta discutie, si is prea multi factori ca sa-i ghicim aici 8) Una la mana, ca el nu este responsabil, si deocamdata isi obtine satisfactia din jocuri psihice distructive; doi la mana, nici familia nu'l incurajeaza sa fie responsabil, ci doar sa revina la poza de baiatu' cuminte care era inainte.

Bonus, trei la mana, stimulii obtinuti asa (negative strokes) is ca medicamentele, trebuie doze din ce in ce mai dure sau mai mari, plus ca provoaca dependenta. Poate de asta polologhia nu-i mai ajunge ...

Ce interes ai tu in povestea asta?

Cred ca ideea unei munci grele, obositoare, care sa nu-i lase timp pentru altceva, e o idee buna. Intrebarea e daca o sa reziste. Dupa cum il stiu eu, l-ar da afara.

Sa nu mai stea acolo si sa incerce sa isi faca singur viata fara sa fie ajutat. Sa isi schimbe anturajul.

daimon a scris:

Baiatu' asta ii ceea ce numim attention whore. Degeaba ai fost crescut material bine, daca n-ai cu cine schimba o vorba cand te doare sufletul.

Asa e. Confortul material nu suplineste lipsa afectiunii parintilor sau a celorlalti membri ai familiei.

daimon a scris:

E si el sub lupa, i se confirma ca exista.

La varsta asta inca se mai pune problema astfel?? Stiam ca cei mici procedeaza asa cand vor atentia parintilor...

daimon a scris:

Una la mana, ca el nu este responsabil, si deocamdata isi obtine satisfactia din jocuri psihice distructive; doi la mana, nici familia nu'l incurajeaza sa fie responsabil, ci doar sa revina la poza de baiatu' cuminte care era inainte.

..Daca vrea / vrei sa fie responsabil, primul pas e sa-si ia zboru' din cuibul cald. Poate ar fi de ajutor sa ne spui ce fel de relatie este intre el si taica-su, si cum se descurca omul cu 4 femei

faptul ca pe 15 ar incepe serviciul la o firma de paza .... :flowers: sa nu faca naibii ceva pe acolo si sa vezi atunci probleme

Amarena a scris:

Da, stiu. Nu explicatia fenomenului era problema.

Mda, nu stiu ce ma asteptam sa mi se spuna... miracole, solutii instant.. Multumesc pentru atentie...

Nu cred ca un ajutor de specialitate cum spun unii, va rezolva problema.

Amarena a scris:

Nu resping sugestiile pentru ca sunt Gica contra.. ci pentru ca multe lucruri le-am incercat deja, pentru ca il cunosc foarte bine si pentru ca stiu ce n-ar merge.

Care-s solutiile alea rasarite, dupa parerea ta?

Iti spun eu, cea mai buna metoda de a-l face sa vada lumea altfel este sa stea in armata un an de zile .

Si crede-ma ca va deveni mult mai responsabil si disciplinat. Cine a facut armata pe vremea lui Ceausescu , si nu numai , poate sa confirme ca i-a ajutat armata.

Devi mai disciplinat din multe puncte de vedere, si apoi ai o alta viziune despre viata .

Iar mai apoi daca ii place, poate ramane in cadrul armatei.

Lipsa prietenilor l-a facut sa fie asa, inchis in el. In felul acesta si-a creeat lumea lui in care se simte bine, si nu are de ce sa se schimbe. :flowers:

Amarena a scris:

A pleca de acasa, da, este o solutie foarte buna, este universal valabila si verificata, faptul ca cineva sta singur este din start o premisa a maturizarii.

Problema e ca nu este si practica, repet, cine-i va plati chiria? El? Din ce bani? Asteptam sa-si castige primul salariu si-i facem vant? Il mutam intr-un apartament gol, nemobilat? Pentru ca cele mobilate si utilate costa cat un salariu de-al meu. Nu s-ar descurca si nu cred ca pe parinti "ii lasa inima" sa-si lase odrasla sa sufere. Eu sunt prima care adera la varianta asta, numai ca nu prea vad cum. Trebuie gandita.

Tatal lui lucreaza in santierul naval de aici, nu umbla de colo colo, are un loc de munca destul de static. Relatia dintre ei? Una rece. Limitata la "adu-mi carnetul de note", "cine joaca azi?" "ai mancat?" si alte intrebari de gen.

Familia n-o sa-i plateasca datoriile, in primul rand ca n-are de unde. In al doilea rand.. nu sunt de acord, a profitat pana acum de bunatatea lor, ar fi cazul sa-si rezolve singur problemele.

Nu in ultimul rand.. el constientizeaza ca are o problema grava. Dar ori se complace, ori nu are destula vointa sa iasa din asta. Nu stiu. Dar m-am hotarat sa iau atitudine, pentru ca asa nu se mai poate. M-am hotarat sa iau atitudine, e adevarat, de cand a inceput sa ma priveasca personal problema, pentru ca m-a mintit, inselat si furat si pe mine. Am sperat ca o sa fie parintii cei care o sa faca ceva. Sunt incapabili sa actioneze.

Nu eram implicata in mod direct, dar acum sunt si a devenit si problema mea. Adica faptul ca ma afecteaza in mod direct, imi da dreptul sa imi bag nasul. Inainte ezitam sa ma implic, pentru ca mi-era sa nu mi-o iau peste nas de la el, ca nu am intereseaza, ca nu-i problema mea.

Acum este.

Nu sunt Scufita Roz. Sunt doar una din alea patru fuste de care vorbeam in mesajul initial.

Intr-un sistem familial, copilul cel mai sensibil (cu structura psihica mai slaba) decompenseaza psihic. S-a intamplat sa fie fratele tau. De obicei adolescentii de sex masculin decompenseaza zgomotos cu alcoolism, droguri, jocuri de noroc, etc. si devin o grea povara financiara pentru familie.

Daca fratele tau a dezvoltat compulsia cu jucatul la automate, e un semnal ca toata familia e disfunctionala si e posibil sa urmeze si alti membri sa aiba probleme, ca de exemplu alcoolism, depresie, dormit cu somnifere. Nu cred ca e cineva fericit in familia ta.

Spui ca tatal sau e rece cu el. Cand barbatul nu-si iubeste copilul de acelasi sex cu el e clar ca nu s-a casatorit din dragoste. In asemenea cazuri barbatului nu-i pasa de baiatul sau insa face proiectii sexuale asupra fiicelor sale (daca le are) pe principiul "daca femela ce imi e sotie nu ma satisface ma scot eu cumva cu celelalte femele din familie, fiicele".

Pe acelasi principiu, "fustele-closca" din familie is pun in gand sa se despagubeasca sexual prin proiectii asupra baiatului din familie, fiind cloşti de nadejde pentru el, posedandu-l si parazitandu-i la greu existenta.

Ideal era ca fratele tau sa fi fost educat de tatal sau nu de voi femeile, atunci ajungea barbat (daca tatal sau e barbat). Asa, in loc sa primeasca dragoste, a primit posesie si parazitare de la 4 mame, el trebuia sa fie masculul ideal care sa despagubeasca 4 femei pentru ca barbatul real din familie, tata, e mereu pe santier si oricum mama nu l-a iubit pe tata asa cum nici tata nu a iubit-o pe mama.

Deci proiectiile in familia ta sunt urmatoarele: tatal asupra celor 3 fete (eventual) si cele 4 femei (mama plus surorile) asupra unicului baiat care trebuia sa aiba in final 4 identitati.

Jocurile de noroc sunt o varianta a jocului psihologic "Alcoolicul pe sec". Daca va renunta la automate se va apuca de baut sau de droguri, sau de luat bani din banci.

Ceea ce face el acum e modul in care va pedepseste pe voi pentru "dragostea" oferita (pentru posesie si parazitarea existentei lui). Si se autopedespeste pe el pe motivul ca nu merita sa existe. Ori de cate ori i-l veti ajuta sa iasa basma curata din nazbatiile care le face, va gusta un pic din "dragostea" voastra pentru el asa cum istericul spasmofilic adora sa cada pe jos pentru a fi dus cu mare pompa de tot familionul la spital si pus in perfuzii.

I-l tineti la facultate si a ramas repetent. Inseamna ca nu face facultatea pentru el ci pentru cele 4 mame. Nu vrea sa isi asume responsabilitatea unei munci de durata pentru ca el nu a existat pentru sine, ci pentru 4 mame. Ati sperat ca va veti casatori toate 4 cu el si pana la urma l-ati abandonat in relatie. Sunt convins ca se astepta la mai mult si acum cauta consolare la aparatele alea. Cat timp joaca la ele nu va mai aude si nu va mai vede in mintea lui, deci e mai linistit psihic si totodata spera din 5 in 5 secunde la un jack pot.

Acum e timpul sa i-l iubiti cu adevarat si asta se poate invata in psihoterapie.

Mai exista posibilitatea ca dupa cativa ani de manifestat la greu compulsiile sa se linisteasca. Dar asta tine de hazard, daca are ceva gene latente de maturizare psihica care se vor manifesta odata si odata si vor suprima comportamentul aberant.

iosafat a scris:

Daca fratele tau a dezvoltat compulsia cu jucatul la automate, e un semnal ca toata familia e disfunctionala si e posibil sa urmeze si alti membri sa aiba probleme, ca de exemplu alcoolism, depresie, dormit cu somnifere. Nu cred ca e cineva fericit in familia ta.

Nu, nu este. Ai dreptate.

iosafat a scris:

Spui ca tatal sau e rece cu el. Cand barbatul nu-si iubeste copilul de acelasi sex cu el e clar ca nu s-a casatorit din dragoste. ...Mai exista posibilitatea ca dupa cativa ani de manifestat la greu compulsiile sa se linisteasca. Dar asta tine de hazard, daca are ceva gene latente de maturizare psihica care se vor manifesta odata si odata si vor suprima comportamentul aberant.

Ai in mare parte dreptate. Dar noi surorile, nu cred ca l-am rasfatat prea tare, pentru ca din cauza lui, am avut noi de suferit, oarecum. El beneficia de toate privilegiile, ce era mai bun, era al lui. S-au facut diferente in favoarea lui si nu numai.

Dar da, per total, putem spune ca a fost un climat asa... de protectie..

In armata nu poate merge. Nu este apt, are sechele de rahitism destul de grave si suflu sistolic. Pentru sechelele de rahitism i-a invinuit pe parintii mei, ca nu l-au dus la timp la recuperare.

Amarena a scris:

In armata nu poate merge. Nu este apt, are sechele de rahitism destul de grave si suflu sistolic. Pentru sechelele de rahitism i-a invinuit pe parintii mei, ca nu l-au dus la timp la recuperare.

Bun, deci exista o conditie medicala deosebita pe care el nu si-o accepta. Mediul protectiv l-a invatat inconstient cum sa fie bolnav pe viata, dar constient nu accepta asta. Insa nici nu a facut nimic sa isi amelioreze situatia pentru ca a fost comod sa stea sub 4 perechi de aripi. Nu e tarziu, poate face de acum ceva. In psihoterapie poate invata sa se accepte pe el si eventual sa accepte alte persoane cu dizabilitati. Cunosc oameni in carucior care sunt binisor psihic, ies la aer si au pereche ca si ei de sex opus cu care fac schimburi afective si chiar sex. Deci isi traiesc viata pentru ca sufletul lor e frumos. Un suflet se poate infrumuseta. Acum tu strigi dupa ajutor pentru ca esti in paguba dar trebuie sa realizezi ca situatia fratelui tau e grava, a dat de dracu la propriu si s-a imprietenit cu el.

Am zis ca nu numai de aia. Faptul ca sunt in paguba ma indreptateste sa ma bag in viata lui. Pana acum nu mi-ar fi permis-o el, nefiind problema mea. Acum am macar un motiv. Cum sa nu realizez ca are o problema grava? Nu am zis tocmai lucrul asta pana acum?.. Ce sa fac, sa-l iau de mana si sa-l duc la psiholog? Sau sa mergem toti? :flowers: ca o familie mare si fericita..

Discursul cu "invatati sa-l iubiti"... Nu cred ca mai poate fi posibil, avem toti varste si cicatrici care nu dispar cu una, cu doua. Personal, nu ma intereseaza sa-mi refac relatia cu parintii. Conturile noastre s-au incheiat demult, am stabilit ce loc ocupa fiecare in viata celorlalti si basta. Nu ma pasioneaza sa am o relatie buna cu ei, daca n-a fost posibil pana acum, in momentul asta este aproape imposibil sa se mai schimbe ceva. Am obosit sa incerc sa vin in intampinarea celorlalti din familie.

De el m-a durut intotdeauna inima, pentru ca il vad ca nu este in stare de nimic si stiu ca-i va fi greu, intr-un viitor destul de apropiat. Dar opinia mea n-a contat in fata parintilor, cand am sesizat problema asta, cu luni in urma, le-am zis ce sa faca. Au dat din cap si au continuat sa-i tina partea. Atunci m-am retras, "faceti bors, cum l-ati crescut asa-l aveti". Dar nimeni nu face nimic. Se intreaba toti ce e de facut.

Amarena a scris:

Am zis ca nu numai de aia. Faptul ca sunt in paguba ma indreptateste sa ma bag in viata lui. Pana acum nu mi-ar fi permis-o el, nefiind problema mea. Acum am macar un motiv.

Poate trebuia sa faci asta mai de mult. Poate trebuia sa-l introduceti cumva in lumea voastra a surorilor. Poate s-a simtit exclus de voi, chiar daca a fost rasfatat de parinti. Poate ...cine stie?..