Despartire

Io plangeam ca proasta. Nu prea stiam sa depasesc ca lumea o despartire. Plansul era supapa mea. Plangeam cat plangeam, dupa care imi trecea. Cunosteam alti oameni.

Dar firea mea e asa, in plus, nu am avut niciodata relatii de lunga durata, pana la casatorie, probabil am avut mereu sentimente superficiale, nu stiu cum m-as simti dupa o perioada lunga in care am iubit. Da' cred ca as plange pana s-ar consuma durerea. Pe urma m-as ridica si as merge mai departe. Altu', ce mama ma-sii, daca nu a mers, nu a fost pentru mine.

diclona a scris:

No, sa dau bairam, sa alerg goala-n juru' blocului (asa am citit la unu' ca zicea ca fac muierile-n satu' lui dupa o despartire), sa sufar ca o bleaga, sa ma simt mizerabil, sa bocesc vreo juma de an, ce mama ei de treaba sa fac?

Ma simt ciudat, pe de-o parte m-as bucura, pe de alta parte, imi vine lacrima-n colt de ochi.

As vrea sa stiu cum ati depasit voi momentele de dupa o despartire, care au fost mecanismele voastre de aparare impotriva tristetii, durerilor sufletesti, ce v-a facut sa va simtiti bine, cum v-ati "revigorat"?

Proaspat despartitilor, invatati de la cei mai vechi in breasla!

fa flotari!

Amarena a scris:

Io plangeam ca proasta. Nu prea stiam sa depasesc ca lumea o despartire. Plansul era supapa mea. Plangeam cat plangeam, dupa care imi trecea. Cunosteam alti oameni.

Dar firea mea e asa, in plus, nu am avut niciodata relatii de lunga durata, pana la casatorie, probabil am avut mereu sentimente superficiale, nu stiu cum m-as simti dupa o perioada lunga in care am iubit. Da' cred ca as plange pana s-ar consuma durerea. Pe urma m-as ridica si as merge mai departe. Altu', ce mama ma-sii, daca nu a mers, nu a fost pentru mine.

da cam asa si eu

si tu

puiu.t a scris:

si tu

aia cu plansu

ntz..

efortul fizic in astfel de momente usureazxa mentalul

ce as face eu sa trec peste ? il urasc pe nenorocit , urlu si dupa caut o sursa de divertisment

ptr tine...shoppimg

diclona a scris:

No, sa dau bairam

No, asta a fost si prima mea idee .Raspunsul e simplu:Intreaba'te daca suferi si raspunde'ti sincer.De raspunzi Da va trebui sa suferi o perioada - nu am auzit de o balega cu sentimente - de timp - pana cand acel Da se transforma pur si simplu in Nu - "la mine s'a intamplat peste o noapte venita dupa multe alte nopti" - no,acu' nu spun ca tu nu sti cum e ci doar imi expun in mod explicit postu' ca poate mai intereseaza si pe altii-.Daca raspunzi Nu atunci nu trebuie neaparat sa dai bairam pentru ca oricum nu te intereseaza chiar atat de tare - daca ma intrebi pe mine, faptul ca ai pus bairamu' la inceput ma face sa cred ca ,in mod sincer,ti'ai raspunde cu Da -.

No bine ,am zis - acuma tac .

Ce-am facut? Am iesit din hotelul nenorocit in care s-a intamplat evenimentul si m-am plimbat pe strazile orasului necunoscut cautand in disperare un chiosc cu reviste. Tinta fiind atinsa m-am asezat pe o banca dintr-un parc si am bocit catva timp fara sa imi pese de cei din jur. Noaptea m-am intors la hotel, am intrat direct la bar unde mi-am luat un Campari Orange cu mai putin Campari decat de obicei si mi-am planificat excursia in strainatate pe care nu as fi facut-o daca inca eram impreuna. Am mai plans si a doua zi in drum spre casa... Poate si a treia. Apoi am cunoscut aici pe forum si nu numai niste oameni care m-au facut sa imi dau seama cat valorez. Nu mai reactionez la apelurile lui... acum ma lasa rece.

O sa fie bine... mai repede decat crezi.