No, sa dau bairam, sa alerg goala-n juru' blocului (asa am citit la unu' ca zicea ca fac muierile-n satu' lui dupa o despartire), sa sufar ca o bleaga, sa ma simt mizerabil, sa bocesc vreo juma de an, ce mama ei de treaba sa fac?
Ma simt ciudat, pe de-o parte m-as bucura, pe de alta parte, imi vine lacrima-n colt de ochi.
As vrea sa stiu cum ati depasit voi momentele de dupa o despartire, care au fost mecanismele voastre de aparare impotriva tristetii, durerilor sufletesti, ce v-a facut sa va simtiti bine, cum v-ati "revigorat"?
Proaspat despartitilor, invatati de la cei mai vechi in breasla! 