K0ntr0VerSy a scris:"Disciplineaza", ha?
"Corecteaza", ha?
Dar raspunde, o scorpie la ce am scris: in citatul respectiv, Prea Bunul nu indemna cumva la crima?
In cartea Apocalipsei, in cap 13 se scrie ca spre sfarsitul lumii, satana, in chip de fiara turbata, va fi o vreme slobozita sa iasa si sa aiba stapanire peste toate semintiile de sub soare.
Cartea spune ca fiara va avea gura cu care sa rosteasca hule cumplite.
"Ea si-a deschis gura spre hule asupra lui D-zeu ca sa batjocoreasca numele Lui" ( apoc. 13.6)
Multi locuitori ai pamantului se vor lasa amagiti de fiara, si vor imita-o si se vor inchina ei.
Nu cunoastem toate modalitatile prin care satana isi castiga tovarasi care sa-i indeplineasca voia de razvratire impotriva lui Dumnezeu.
Insa un lucru se stie cu siguranta: pacatul de moarte al sudalmelor, al injuraturilor, al hulelor de tot felul.
Dumnezeu ne-a dat darul vorbirii. Expresie al inteligentei si a inimii.Cuvantul ne ajuta sa ne rostim gandurile, simtitrile, sa ne aratam dragostea fata de prieteni, parinti, etc.
Limba este organul binecuvantat prin care il putem lauda pe D-zeu si ii aratam recunostinta(rugaciune).
Cu toate ca ea detine un loc atat de important in madularele noastre, limba poate fi si un rau fara de asemanare "plina de venin aducator de moarte"
Atunci cand vorbirea se face plina de venin la adresa lui D-zeu, omul injura, huleste.
Sunt cuvinte de ocara impotriva lui D-zeu, a Mantuitorului Isus, a Maicii Domunui, a Sfintei Cruci, a sfintilor si a tutror lucrurilor sfinte.
Sudalme, hule se aud peste tot.
Se aud in toiul mainei, al certurilor dintre oameni, pe drum, prin piete....ba mai mutl unii hulesc fara nici o pricina, doar asa in gluma, ca sa para mai grozavi.
Pana si din gurile copiilor se aud batjocoriri lae persoanelor sau lucrurilor sfinte, fireste, deprindere invatata de la cei mai in varsta.
Din punct de vedere rational, injuratura, hula, ocara, este dovada de mare decadere si salbaticie.
Ca sa poti spune ca esti un om bine educat si civilizat, o poti arata prin aceea ca cinstesti si respecti ceea ce este vrednic de respect: parinti, batrani...
Dar tu, cand cu limba scuipi ceea ce este mai sfant pe lume, te situezi sub nivelul triburilor salbatice, care , oricat de primitive ar fi, nu-si batjocoresc zeitatile.
Omul, ori de cate ori pacatuieste, urmareste satisfacerea unei dorinte si uneori se procopseste cu ceva.
Cand fura, la avutul sau adauga avutul altuia....cand desfraneaza, urmareste satisfacerea unei pofte trupesti....prin minciuna, vrea sa-si apere onoarea.
Pe cand atunci cand il huleste pe D-zeu, cand injura, nu se alege cu nimic decat cu o mare osanda.
Painea pe care o mancam, aerul pe care il respiram, raza de soare de la care ne incalzim sunt daruri ale Parintelui Ceresc....Isus este cel care care a murit ptr noi....Maica Fecioara se roaga neincetat pentru noi....Crucea este pavaza....Sfintii sunt mijlocitori ptr noi.....
Si tocmai acestea sunt batjocorite prin sudalmele asociatilor fiarei.
"Nici un pacat nu cuprinde atata rautate cata are hula, batjocura"
Este mai greu pacatul acesta decat furtul, este mai greu decat chiar uciderea.
De ce?
Ptr ca furtul, uciderea, etc lovesc persoanele sau interesele semenilor....pe cand hula, batjocorirea este o ofensa direct adusa Stapanului Ceresc si a operei Sale mantuitoare.
Pe drept cuvant s-a zis ca batjocorirea este "limba iadului"
Odata, un israelitean, intr-o cearta cu un oarecare, a hulit numele Domnului.
Martorii care l-au auzit, l-au dus pe calcatorul poruncii sfinte la Moise, ca sa-l judece.
Conducatorul poprului nu stia cum sa-l pedepseasca pe vinovat. Atunci D-zeu s-a aratat lui Moise si i-a zis : " Scoate pe hulitor in afara de tabara si toata obstea sa-l ucida cu pietre. Hulitorul numelui Domnului sa fie omorat neaparat"
Scrierile din Noul Testament nu cuprind porunci directe care sa stavileasca injuraturile, batjocura, ptr simplul fapt, ca pe vremea Mantuitorului si a Sfintilor Apostoli, credinciosii slaveau si binecuvantau numele Celui Preainalt, si nu-l huleau.
Totusi, gasim si in legea noua, locuri in care se arata raspunderea pe care o avem fata de orice cuvant care iese din gura noastra.
In Evanghelie arata Mantuitorul, ce pedeapsa se va aplica batjocoritorilor de cele sfinte.
"Adevarat graiesc voua ca toate pacatele vor fi iertate fiilor oamenilor....Dar cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac, ci este vinovat de osanda vesnica" (Marcu 3.28-29)
In sute de locuri si in sute de feluri ne spune Scriptura cat de milostiv si iertator este D-zeu.
Pline sunt paginile Bibliei de datornici iertati, de desfranate absolvite de necuratiile lor, de talhari mantuiti.
Pana si ptr calaii care Il rastignira pe cruce, Isus s-a rugat Parintelui Ceresc de indurare.....
Numai hulitorii si batjocoritorii numelui lui D-zeu vor fi condamnati. Ptr ca injuratura, hula, batjocura este o sulita care loveste in insasi inima lui D-zeu.
Iar cel care arunca cu sulita este un dezertor din tabara lui Isus, un tradator trecut in tabara satanei.
"Si fiara si-a deschis gura ca sa-l huleasca pe D-zeu"
"Va spun ca ptr orice cuvant desert pe care il vor rosti, oamenii vor da socoteala la ziua judecatii" ( Matei 12.36)
Poate ca nu ne dam inca seama cum ne omorim sufletul, vorbind asa.....
PS: tii minte cand la un moment dat, m-ai intrebat pe topicul "despre rugaciune" de ce nu e bine sa vorbesti asa? de ce ti-am spus sa ai mare grija ce vorbesti, ptr ca nu stii ce spui?
Uite, de asta!
Ptr ca intai a fost Dumnezeu. Abia dupa aia ai venit tu, eu, noi.......
...... cit " oare o sa ne mai suporte dumnezeu faradelegile noastre te-ai intrebat vreodata? desigura ca nu ca doar " omul e dumnezeu" 
mai, mai, ce ne agatam de cuvinte si sensuri... "foarte usor" este sinonim cu "e posibil sa"?
pentru mine toti inseamna generalizare