Credeti ca exista "Legea compensatiei" ?

Cu cat constiinta ti-e mai dezvoltata, cu atat surprinzi mai mult din complexitatea universului. Eu nu cred intr-un univers obiectiv, aparte, pentru ca el nu poate exista fara observator. Si cum observatori suntem toti, cu siguranta trebuie ca fiecare cu universul lui. Dar sunt cumva interactive, ca si cum fiecare sta pe un scaun si joaca un joc de realitate virtuala. As spune ca datorita nivelului limitat de constiinta nu avem acces la acest program, program care simuleaza pentru fiecare tot ce trebuie, facand cumva economie. Sa dau urmatorul exemplu : Undeva, are loc o explozie. Cei de langa ea, o vor simti, eu daca sunt la distanta, nu am de unde sa stiu daca aceasta explozie exista sau nu, din moment ce nu am acces la ea. Ca si in experimentul cu pisica lui Schrodinger. E foarte posibil, ca din economie de resurse, aceea explozie sa nu fii existat, in universul meu. Desigur, a existat pentru cei din jur. Deci, e ca un joc cumva, care se limiteaza la a arata atat cat este observat.

Dar toate acestea nu inseamna decat faptul ca teoria simulismului e reala.

Pippo a scris:

Trebuie sa consideri ca "lumea reala" nu este ideea noastra despre lume, ci constienta pe un plan superior. Eu, tu, ne putem gandi si imagina oricat ca "Bogdanel" exista, fara rezultate, cat timp mintea noastra si constienta se afla la nivelul actual. Noi nu suntem noi, "moi" nu este "je".

Probabil pentru ca nu avem acces la Constiinta superioara, desi suntem parte din ea. Poate conceptul de incertitudine e ceva ce percepem prin aceasta constiinta joasa, la care avem acces. Asta ar insemna ca aceasta Constiinta superioara poseda liber arbitru, pentru ca ar putea sa observe Necreatul ! Adica evenimentul in stare latenta, cu toate starile lui, inainte sa colapseze. Poate ca limitele impuse de mecanica cuantica in cunoastere, sunt limitele constiintei noastre actuale. Moi, Je , Eu sunt atribute ale ei. Cu cat esti mai constient de sine, cu atat intelegi fenomenele mai complex, mai integral, si limitele dintre tine si lume, parca devin tot mai subtiri.

Typhon a scris:

Dar toate acestea nu inseamna decat faptul ca teoria simulismului e reala.

Am citit zilele trecute nişte opinii ale unor simulişti de-a dreptul încredibile. Spuneau ei că, toată evoluţia concepţiei omului despre lume, de-a lungul istoriei, arată de fapt, evoluţia lărgirii spaţiului pe care suntem simulaţi. Adică, cu cât un program devine tot mai mare, cu atâta se adaugă memorie tot mai multă pe "hdd-ul" cosmic.

De exemplu, oamenii la început aveau concepţia că Pământul e plat, şi aşa era, deoarece conştiinţa omului nu analizase toată suprafaţa Terrei. Au fost şi câţiva filosofi greci antici care spuneau că lumea e rotundă, însă, în program au fost introduse idei şi canoane care să anihileze aceste convingeri, pentru că acei filosofi cumva reuşiseră să intre mental în "serverul cosmic" şi să afle despre proiect.

Pe măsură ce evoluţia analizelor despre lume continuau, spaţiul pe hdd-ul cosmic a fost mărit, însă programul universal a fost adapatat iar pentru conştiinţa umană, Pământul a devenit rotund, pentru ca oamenii "să nu-i dea de capăt" adică să nu găsească o eroare în programul cosmic. Însă, cum acest program a fost construit pentru a vedea cum evoluăm, omului i s-a permis să se desprindă de Pământ şi să zboare în spaţiul cosmic, dar pentru aceasta, din nou pentru a nu reuşi să dăm de capătul simulării, a fost mărit spaţiul cosmic cu miliarde de ani lumină în toate direcţiile, ca să nu avem acces la...capăt. Adică îl percepem aşa de mare.

Deocamdată chiar şi pentru mine care sunt un simulist convins, pare ceva incredibil, de asta mai analizez.

Extraordinar ! De fapt, e foarte logic si de bun simt. Cat timp nu vezi cum arata planeta din spatiu, practic nu o observi, deci ea nu e musai sa fie rotunda... devine asa doar cand o studiezi...foarte interesant.

E aberanta ideea inexistentei lucrurilor in lipsa observatorului. Cu exceptia cazului in care observatorul ar fi Dumnezeu sau in Dumnezeu ("Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine"). Dar nu e, e doar eu, tu, el, niste creaturi limitate (cel putin deocamdata). Deci reformarea universului in prezenta observatorului (si pentru observator) poate fi posibil doar la nivel de Dumnezeu, nu de om. Omul, in stadiul la care este acum, are o putere foarte limitata asupra modificarii universului si aproape exclusiv prin intermediul mecanicii corpului (schimbati ceva fara sa miscati un deget sau sa deschideti gura...), influenta mentala fiind aproape 0.

Si trag eu o concluzie: in cazul in care omul dispare (adica dispare constiinta=observatorul) dispare universul, dispare Existenta. Oare?

Pippo a scris:

Fizica cuantica spune exact opusul. Si ma tem ca tocmai teoriile ei de inceput, care sunt dovedite si rasdovedite, sustin asta. Probabil singura diferenta intre constiinta noastra si cea a lui D-zeu e aceea ca noi parem sa nu avem acces la liber arbitru, mai degraba cineva alege pentru noi...

Pippo a scris:

E aberanta ideea inexistentei lucrurilor in lipsa observatorului.

Omul, in stadiul la care este acum, are o putere foarte limitata asupra modificarii universului si aproape exclusiv prin intermediul mecanicii corpului (schimbati ceva fara sa miscati un deget sau sa deschideti gura...), influenta mentala fiind aproape 0.

Da, e aberantă, în sensul de iraţională, pentru lumea noastră macroscopică. Citeşte ce am scris începând cu această postare.

LikeThisPoppy a scris:

Si trag eu o concluzie: in cazul in care omul dispare (adica dispare constiinta=observatorul) dispare universul, dispare Existenta. Oare?

Am mai scris şi aici făcând analogie cu forumul Roportal.

lupini a scris:

Am mai scris şi aici făc

LikeThisPoppy a scris:

Te referi la ideea de "soft" universal? N-am gasit analogia cu forumul, dar daca e despre ceea ce cred eu, nu e acelasi lucru. Forumul e construit, pus in miscare si sustinut de om. Universul nu. Numai daca n-o fi vorba de un supraom. Mi se pare o idee cam prea plina de ea sa sustinem ca daca nu observam noi ceva, acel ceva nu exista.

Asta ar inseamna ca daca ne apuca amnezia pe toti si uitam de Dumnezeu El nu va mai exista. :roll:

Tu ai spus aşa...

LikeThisPoppy a scris:

Si trag eu o concluzie: in cazul in care omul dispare (adica dispare constiinta=observatorul) dispare universul, dispare Existenta. Oare?

Iar eu în acel post spre care am pus linkul, am scris aşa...

"E exact ca şi Roportalul: dacă o pagină de pe forum nu e accesată de nimeni, ea continuă să existe sub formă de informaţie pe serverul Roportalului, şi devine vizibilă doar când cineva o accesează."

LikeThisPoppy a scris:

Mi se pare o idee cam prea plina de ea sa sustinem ca daca nu observam noi ceva, acel ceva nu exista.

Eu mă bazez pe demonstraţii ştiinţifice, când spun că e aşa. Tu pe ce te bazezi când spui că nu e ?

Citeşte toate postrările scrise de mine în linkul pe care i l-am dat lui Pippo.

LikeThisPoppy a scris:

Te referi la ideea de "soft" universal? N-am gasit analogia cu forumul, dar daca e despre ceea ce cred eu, nu e acelasi lucru. Forumul e construit, pus in miscare si sustinut de om. Universul nu. Numai daca n-o fi vorba de un supraom. Mi se pare o idee cam prea plina de ea sa sustinem ca daca nu observam noi ceva, acel ceva nu exista.

Asta ar inseamna ca daca ne apuca amnezia pe toti si uitam de Dumnezeu El nu va mai exista. :roll:

Sa consideram asa cum a spus lupini, ca universul fenomenal e dispus sub forma de informatie, si ea devina vizibila, perceptibila doar cand e accesata. La fel si pe net. Fiecare user de internet e liber sa intre pe ce pagina vrea, la fel cum in lume esti liber sa faci ce vrei. Doar ca la fel cum pe net nu exista in clipa aia decat paginile pe care le accesezi, acelasi lucru se poate intampla si in lumea reala. Universul superior, ar fi serverele in sine, la care se pare, ca noi nu avem acces decat intr-o masura indirecta, limitata de insusi alegerea pe care o facem. Acelasi lucru si in viata reala. Analogia internetului cu simulismul chiar e una foarte potrivita.