De ce traim?

Walpurgisnacht a scris:

in plus, tema topicului este : de ce traim ? nu de ce traiesti tu sau de ce nu vei mai trai.

acest topic este pt fiecare dintre noi, fiecare raspunde cum poate si cum intelege el viata.

nu tot ce scrie la acest topic este pt tine si dedicat in exclusivitate tie.

Asa ca deobicei,cum isi spune cineva oful,sarim repede sa nu cumva sa ne trezeasca compasiune.

Riscam sa fim deranjati in mondenitatea noastra,avem chestiuni importante la ordinea zilei,nu ne incurcam cu nimicuri,asa cum ar fi sufletul unui om.

Nu mai bine filozofam noi cat de echitabila este viata?

Cu ce ajuta compasiunea un muribund?

Bunica mea pe patul de moarte ce putea face ea cu compasiunea mea si a mamei mele, ha?

Compasinea daca e sa o simti, o simti, dar ea nu ajuta efectiv.

Sunt altele care ajuta, dar acele 'altele' se afla in fiecare dintre noi, si fiecare dintre noi va muri intr-o buna zi.

Ca este la 20 la 40 sau la 88 de ani, ideea de moarte pe unii ii infioara, pe altii nu, altii nu se gandesc deloc la ea.

Daca pana in prag de moarte nu ai aflat DE CE-urile vietii tale, poate ca mai ai sanse, pe utlima suta de metri.

Poate ca nu.

Depinde de intrebarile pe care ti le pui, nu de cantitatea de compasiune nutrita, depinde de ce stii sa faci in continuare in putinul timp ramas, depinde de ce iti mai este ingaduit si cat iti mai este ingaduite si CATE iti mai sunt ingaduite si in ce forma.

Deci, eu daca as putea ajuta un om, l-as ajuta efectiv, nu oferindu-i compasiune, ca la catei.

As spune: frate, vrei sa traiesti, ridica capul si gaseste solutii, cauta, lupta.

Cand oi fi atat de potenta si desteapta si de toate alea ca sa pot ajuta un om pe moarte, o voi face.

Compasiunea nu este un os care se arunca la catei .ci reprezinta acea deschidere a sufletului catre un alt om aflat intr-o situatie in care este posibil sa te afli chiar tu.

Nu am spus mila,desi nu vad nimic rau nici in acest sentiment.

Poate ca vorbele mele nu il ajuta cu nimic,dar simte un om care rezoneaza cu trairea lui,care stie aproximativ prin ce trece si care poate sa-l asculte cu inima deschisa.

Nu este cazul sa intoarcem privirea ori de cate ori un om spune deschis ceea ce simte.

Indyy, fiecare dintre noi oferim in limita a ceea ce suntem si a ceea ce avem.

Unii sunt mai buni, altii mai putini buni.

Unii sunt bineintentionati, altii nu.

Unii sunt invidiosi, altii razbunatori.

Fiecare, dupa cum poate.

In privinta compasiunii, ma scuzi, dar am alta parere vis-a-vis de omul bolnav si compasiune.

Daca compasiunea este insotita de ajutor efectiv, ok, daca compasiunea este stimulatoare cu EFECT iarasi e bine, dar daca e similara cu hai sa te inteleg prin ce treci si atat, desi eu n-am trecut niciodata prin ce treci tu, dar vreau sa fiu alaturi de tine, aratandu-ti ceva ce nu sunt capabil sa simt cu adevarat, pt ca NU AM TRECUT prin ceva similiar...nu sunt de acord.

Si nu sunt de acord ca EU sa ma comport asa, insa pot intelege ca altii sa o faca.

De ce nu sunt de acord cu o astfel de compasiune, cu forma asta de manifestare?

Pt ca ea il determina pe bolnav intr-un fel sa-si planga de mila, nu il determina sa lupte, sa vada problema cumva, nu il determina sa ridice capul, sa creada ca resursele lui inca sunt inepuizabile pana la proba contrarie, ba din contra.

Cam asa gandesc eu si nu trebuie sa fie cineva de acord cu mine.

Walpurgisnacht a scris:

Cam asa gandesc eu si nu trebuie sa fie cineva de acord cu mine.

Ok,imi cer scuze,cred ca am sarit in sus cam tare si poate nu era cazul.

Cred ca situatia lui concreta a rezonat cu ceva din viata mea si,poate, de aceea am simtit sa spun tot ceea ce am spus.

Ai dreptat, e bine sa incercam sa mobilizam omul,doar ca uneori simti nevoia sa fii si ascultat.

Partea cu capul sus si inainte este foarte buna.

Indyy a scris:

Partea cu capul sus si inainte este foarte buna.

:)

mutantu@ex a scris:

credema ca nu sunt un pustan sau adolescent (am 25 de ani) dar mi-am pierdut orice speranta asupra vieti . pentru ca intr-un fel sau altul a ajuns sa am o boala care nu poate fii tratata.

Imi pare foarte rau atunci... nu aveam de unde sa stiu si te-am luat cam tare. Trist e ca sunt atatia cu atitudine ca a ta, dar care n-au nici pe dracu', doar pitici pe creier, pe degeaba...

Te rog mult, schimba-ti mentalitatea si nu renunta la lupta. Sanse poate mai sunt, nu ai de unde sa stii pana nu incerci...

mutantu@ex a scris:

asa ca inainte sa ma judecati incercati sa traiti in pielea mea pt o zi stiind ca e posibil sa mori in orice moment

Am fost si eu acolo odata... deci stiu cum e... Am privit lumea de undeva de departe, simteam ca nu mai fac parte din ea... Ma gandeam cum va rasari soarele si oamenii vor zambi si intr-o lume fara mine... ma intrebam cati vor plange in afara de familie, cui i-am influentat cu ceva viata, cine isi va aminti de mine...

Iti doresc sa te faci bine, asa cum m-am facut si eu, si sa ajungi sa vezi cu alti ochi viata, asa cum o vad si eu: sa pretuiesti fiecare moment stiind cat de fragil e totul. Dar nu renunta, lupta! Si eu am luptat...

de ce traim ?...foarte bun topicul :think: ....eu consider ca fiecare om are un scop inca dinainte sa se nasca. Dar fiind viata trecatoare trebuie sa o traim fara excese...nu banul este cel mai important lucru in viata ci sufletul omului, cel mai mult imi place citatul: "O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata."

mutantu@ex a scris:

credema ca nu sunt un pustan sau adolescent (am 25 de ani) dar mi-am pierdut orice speranta asupra vieti . pentru ca intr-un fel sau altul a ajuns sa am o boala care nu poate fii tratata.

Pentru Dumnezeu nimic nu este greu, roaga-te Lui. Am vazut cazuri disperate unde Dumnezeu si-a pus mana.

Pe de alta parte, gandeste-te ca Dumnezeu ne-a descoperit ca suntem trecatori pe acest pamant, ca o frunza batuta de vant, ca un abur. De aceea este important sa-ti legi viata de Dumnezeu si sa nu-L blamezi pentru situatia ta. De fapt mai repede sau mai tarziu toti ne vom termina alergarea pe acest pamant si ne-o vom continua in vesnicii. Important este sa te impaci cu Creatorul tau, sa primesti iertarea, mantuirea, viata vesnica din Mana Lui. Scriptura prezinta inaintea ochilor nostri o nadejde dincolo de mormant: un locas pregatit de Cristos Domnul, Ierusalimul cesresc cu strazi de aur, un trup nou unde nu va mai fi boala si durere. Priveste din aceasta perspectiva situatia ta, da-ti viata Domnului, arunca-te in bratele Lui si cu siguranta ca te vei putea ridica deasupra bolii si a mortii.

Fii binecuvantat de Dumnezeu si ma rog pentru dumneata ca Dumnezeu sa-ti faca parte de Harul Sau, Mantuirea si Iertarea Lui, care se gasesc impreuna in Jertfa Domnului Isus Cristos.

acum cativa ani aveam o viziune a vietii si cum vroiam eu sa arate era foarte frumos. insa cu trecerea anilor si a alegerilor gresite nu am ajuns sa fac atat cat vroiam . eu credetima incerc sa imi traiesc viata cat pot de rezonabil. dar din cauza durerilor nu prea pot. acum aproape 2 ani am gasit o fata in care mi-am gasit linistea si pacea sufleteasca . si prin ea practic am supravietuit .

va multumesc tuturor pentru sfaturi si pareri , mi-au fost extrem de folositoare