Început de Un Om, Vin 30 nov 2007 · 21 răspunsuri · 12.105 vizualizări
Cred ca orice anxios in timpul unui atac de panica experimenteaza acea senzatie de NEANT care il ingrozeste mai mult !
Nu prea mai am atacuri dar in schimb ma confrunt mereu cu acea senzatie de neant , de gol , senzatie care imi da impresia ca tot ce ma inconjoara e lipsit de sens !
Eu cred ca aceasta senzatie de neant vine din lipsa de stimuli (strokeuri)!
Voi ce credeti ?
freakkk a scris:Cred ca orice anxios in timpul unui atac de panica experimenteaza acea senzatie de NEANT care il ingrozeste mai mult !Nu prea mai am atacuri dar in schimb ma confrunt mereu cu acea senzatie de neant , de gol , senzatie care imi da impresia ca tot ce ma inconjoara e lipsit de sens !
Eu cred ca aceasta senzatie de neant vine din lipsa de stimuli (strokeuri)!
Voi ce credeti ?
Da interesant punctul tau de vedere dar la mine cred ca e tocmai invers adica in momentul in care dau peste ceva nou , sau este ceva care nu imi place hopa atacul sau aceasta senzatie de gol o am cam atunci cand exista stari depresive si nu am chef de nimeni si nimic
freakkk a scris:Cred ca orice anxios in timpul unui atac de panica experimenteaza acea senzatie de NEANT care il ingrozeste mai mult !Nu prea mai am atacuri dar in schimb ma confrunt mereu cu acea senzatie de neant , de gol , senzatie care imi da impresia ca tot ce ma inconjoara e lipsit de sens !
Nonsens.Ma refer la ce ai spus mai sus. E absolut firesc (daca se poate numi asa senzatia de gol) ceea ce simti tu.Da,sunt specifice anxietatii neantul si dezechilibrul,departarea de la o realitate deformata. Ceea ce simti tu nu ar trebui sa te panicheze,nu este deloc neobisnuit.
erena21 a scris:Da interesant punctul tau de vedere dar la mine cred ca e tocmai invers adica in momentul in care dau peste ceva nou , sau este ceva care nu imi place hopa atacul sau aceasta senzatie de gol o am cam atunci cand exista stari depresive si nu am chef de nimeni si nimic
La tine este vorba de frica!
Editat Vin 30 nov 2007 20:21
Miss-Take a scris:Nonsens.Ma refer la ce ai spus mai sus. E absolut firesc (daca se poate numi asa senzatia de gol) ceea ce simti tu.Da,sunt specifice anxietatii neantul si dezechilibrul,departarea de la o realitate deformata. Ceea ce simti tu nu ar trebui sa te panicheze,nu este deloc neobisnuit.La tine este vorba de frica!
Da a dracului de frica ca nu scap sub nici o forma de ea, ce ar trebuii sa fac nici eu nu mai stiu.
Si e normal sa te simti asa , eu daca ma simt asa imi vine sa o iau sa fug si sa dispar daca se poate numai sa nu ma mai simt asa, sa nu trebuiasac sa nu mai controlez starile astea si sa ma feresc ca nu cumva cei din jur sa afle , ca dupaia daca cumva se intampla imi este rusine si sa ies din casa sau sa mai dau ochii cu lumea. IMI ESTE RUSINE DE CEAA CE SUNT IN PREZENT!!!!!!!!! DE CEEA CE AM DEVENIT ca sunt asa sperioasa ca nu mai sunt tare ca innainte
erena21 a scris:Da a dracului de frica ca nu scap sub nici o forma de ea, ce ar trebuii sa fac nici eu nu mai stiu.Si e normal sa te simti asa , eu daca ma simt asa imi vine sa o iau sa fug si sa dispar daca se poate numai sa nu ma mai simt asa, sa nu trebuiasac sa nu mai controlez starile astea si sa ma feresc ca nu cumva cei din jur sa afle , ca dupaia daca cumva se intampla imi este rusine si sa ies din casa sau sa mai dau ochii cu lumea. IMI ESTE RUSINE DE CEAA CE SUNT IN PREZENT!!!!!!!!! DE CEEA CE AM DEVENIT ca sunt asa sperioasa ca nu mai sunt tare ca innainte
Poti iesi din starea asta,depinde doar de tine.Dar in momentul asta se pare ca nu vrei sa gasesti forta.Incepe cu a avea mai multa incredere in tine,de aici pleaca tot.Cand vei inceta sa te subapreciezi,vei realiza ca lumea e frumoasa 
Stiu ca teoria pare o "bolboroseala",dar te asigur ca ajuta.E necesar doar sa iti doresti cu adevarat sa lupti pentru viata ta si astfel vei iesi din starea care te-a coplesit. Tu detii controlul asupra actiunilor tale,insa acum te consideri prea slaba pentru a lupta.Gresesti...Aduna-te...vei reusi...
freakkk a scris:Cred ca orice anxios in timpul unui atac de panica experimenteaza acea senzatie de NEANT care il ingrozeste mai mult !Nu prea mai am atacuri dar in schimb ma confrunt mereu cu acea senzatie de neant , de gol , senzatie care imi da impresia ca tot ce ma inconjoara e lipsit de sens !
Eu cred ca aceasta senzatie de neant vine din lipsa de stimuli (strokeuri)!
Voi ce credeti ?
Poate fi vorba de incertitudine, si de constientizarea acesteia. La urma urmei, nimic in viata asta nu este cu adevarat sigur, nu stim exact ce vom deveni noi sau cei din jur...
experimentez asa-zisa sensatie de gol cand intru in repaus, dupa o perioada in care am fost in priza si am lucrat sustinut la ceva ce ma pasioneaza. dupa ce am terminat un proiect, imi pare ca nimic nu mai are sens, ma simt consumata, golita de idei, de exuberanta, de asteptari, de iluzii si sparante...
un fel de atac de panica am avut acum un an, si a tinut aproape o saptamana. era in primavara si avusesem un an f greu in care mi-am reprimat trairile, am tinut totul in mine nelasand sa se vada ca am si slabiciuni.
mai exista o alta stare pe care o traiesc. e f asemananatoare cu senzatia de gol. nu e vba de un nonsens. e doar un gol sentimental, cand nu pot iubi, nu pot uri... sunt imuna!
freakkk a scris:Cred ca orice anxios in timpul unui atac de panica experimenteaza acea senzatie de NEANT care il ingrozeste mai mult !Nu prea mai am atacuri dar in schimb ma confrunt mereu cu acea senzatie de neant , de gol , senzatie care imi da impresia ca tot ce ma inconjoara e lipsit de sens !
Eu cred ca aceasta senzatie de neant vine din lipsa de stimuli (strokeuri)!
Voi ce credeti ?
Pentru analistii existentialisti (exista un curtent filosofic-psihologic-terapeutic pe nume "analiza existentiala") anxietatea contine un potential evolutiv (si intre anumite limite este pozitiva) deoarece te avertizeaza, prin acele senzatii neplacute de gol interior, de plictis si lipsa de sens, ca felul in care iti duci viata nu este cel pe care ti-l doresti cu adevarat; asta pentru ca de multe ori ne lasam prinsi de "curent", nu mai suntem in contact cu drumul pe care dorim cu adevarat sa il urmam.
Asadar, acea anxietate pe care o resimti, te atentioneaza ca trebuie sa schimbi ceva, sa faci ceva altfel, sa iei niste decizii, ca te-ai impotmolit pe o carare care nu este in concordanta cu aspiratiile, nevoile, dorintele tale intime.
Poti sa stai putin de vorba cu tine, sau cu altcineva, despre cat de multumit esti de situatia actuala, despre cum ti-ai imaginat ca ai fi in momentul prezent, despre planurile pe care le aveai si despre gradul in care ai reusit sa le implinesti, despre ce iti lipseste, la cel mai sincer mod, despre ce te-ar face mai multumit, mai implinit. Ai sa fi surprins de cate lucruri "ai uitat".
Ametist a scris:Pentru analistii existentialisti (exista un curtent filosofic-psihologic-terapeutic pe nume "analiza existentiala") anxietatea contine un potential evolutiv (si intre anumite limite este pozitiva) deoarece te avertizeaza, prin acele senzatii neplacute de gol interior, de plictis si lipsa de sens, ca felul in care iti duci viata nu este cel pe care ti-l doresti cu adevarat; asta pentru ca de multe ori ne lasam prinsi de "curent", nu mai suntem in contact cu drumul pe care dorim cu adevarat sa il urmam.Asadar, acea anxietate pe care o resimti, te atentioneaza ca trebuie sa schimbi ceva, sa faci ceva altfel, sa iei niste decizii, ca te-ai impotmolit pe o carare care nu este in concordanta cu aspiratiile, nevoile, dorintele tale intime.
Poti sa stai putin de vorba cu tine, sau cu altcineva, despre cat de multumit esti de situatia actuala, despre cum ti-ai imaginat ca ai fi in momentul prezent, despre planurile pe care le aveai si despre gradul in care ai reusit sa le implinesti, despre ce iti lipseste, la cel mai sincer mod, despre ce te-ar face mai multumit, mai implinit. Ai sa fi surprins de cate lucruri "ai uitat".
poate sa fie adevarat ceea ce zici tu, dar de multe ori si schimbarea iti provoaca frica..mie cel putin, jobul si viata in general, nesiguranta unui castig financiar sau a unei certitudini de acest gen imi declanseaza aceasta stare..
stiu ca ceea ce fac ca job nu e potrivit, dar pe de alta parte si schimbarea imi provoaca frica..
de la inceputul lui ianuarie am o crestere de anxietate in acest sens...
in cazuri din astea ce faci??? ca esti prins intr-un cerc vicios...
Eu cred ca e in natura omului sa ii fie frica de schimbari.E normal sa iti fie frica , nu e normal sa negi existenta fricii , sa reprimi , si mai anormal e sa eviti o viata intreaga situatiile care iti provoaca frica.
Editat Mie 30 ian 2008 21:03