niciodata nu mi-au placut multimile, turma, inghesuiala. cand e in turma, omul involueaza si sare iar in copac...
devine agresiv, isi pierde repede rabdarea si nu mai gandeste ca un homo sapiens.
in plus: multimile sunt mai usor de manipulat decat individul singur. la un miting, daca liderul striga "jos" sau "sus" si turma striga acelasi lucru - de asta Hitler a avut asa un succes. e mai usor de spalat creiere adunate la un loc, decat luate unul cate unul.
acum - de pe pozitia anilor mei si a unei indelungi experiente de viata as inclina sa spun ca nu-mi plac "oamenii". cand intru intr-o expozitie prefer sa privesc tablouri fara oameni. nu-mi plac nici portretele. daca pe perete apare o umbra sau pe cer un nor - adesea vad in ele un chip. asta inseamna ca sunt nelinistita si caut un loc al meu in Univers unde sa ma ascund. sunt obosita de lume, as vrea sa locuiesc la sat si sa am cateva pisici si tv - o gradina plina de flori, un cineva care sa mai vina la mine din cand in cand...
dar nici nu-i urasc pe oameni si daca iau in vedere faptul ca n-am lipsit de la nici un miting democrat 
- m-am bagat in gura lupului de bunavoie si am mai si strgat - asta o fi insemnand ca ma simt in largul meu sau ca nu tin cont de cine-i in jurul meu. eu ma simt bine si singura chiar si in mijlocul multimii. ba chiar ma simt mai singura in mijlocul multimii, decat in singuratate. m-am obisnuit cu orasul dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu nebuneala pe care mi-o ofera.
la ultima intrebare din chestionar raspunsul e clar ca buna ziua: saraca de ea, natura, ce trebuie sa mai suporte de la oameni in numele banului! cate gunoaie, cata poluare, cata energie negativa emana sufletele, cat se mai sapa in adancul pamantului dupa aur galben, alb sau negru...
acum Groenlanda se topeste si cade peste noi, vulcanii devin tot mai activi, vantul se face uragan chiar si in zona temperata.
Planeta sufera, e un organism viu si ne da de inteles ca nu mai poate...
