Sufletul pereche

omul nimeni a scris:

Numa' ca ralitatea ma face sa nu am cum sa consider creierul ca fiind eu, n-am cum; o inteleg si p-asta: de cand ne constatam in realitate, corpul e cu noi, plus ceilalti educatori (corpuri si ei), si dai bataie cu invatatura materialista; hopa!, vine insa biologia, neurologia si psihologia si zice: mai baieti si fete, sa stiti voi ca niciodata, dar niciodata, calculatorul asta, voi nu il constatati fizic direct in creier, el nu e in creier, voi nu il percepeti intrinsec, daca sunteti creier sa stiti ca la voi ajung doar substante chimice purtatoare informatie, pe care le consumati si, acea traire emanata pe care voi o numiti constiinta e o reflectare a informatiilor provenite din chimia cu care va alimentati; desigur, informatia poate foarte, foarte, da foarte "evident" sa provina dintr-o lume exterioara si o lume a corpului ce ma constat, insa, si iar, insa, nu exista absolut nici o dovada certa in procent 100%, ca e asa.

...

Daca as vorbi cu mine insumi, nu ar fi nici o problama sa pun semnul egal, asa insa, nu am cum sa pun semnul egal, atata vreme cat constiinta este considrata un produs al creierului; sufletul pe care tu "m-ai obligat" sa il numesc asa, este un ceva care nu are neaparat legatura cu "conventia materialista" unanim acceptata de umanitate, cu materia, e un ceva ce face tot ce face psihicul, dar nu e clasicul psihic, acela apartine unui alt concept, nu conceptului in care e posibil ca psihicul (sufletul), sa existe si dupa exitul numit moarte; repet, nu stiu daca exista nemurirea dar, am reusit sa inteleg ca, nu stiu nici daca nu exista, decat din perspectiva conventiei materialiste in care am fost indoctrina de aceasta constatare permanenta a starii de realitate numit corp fizic propriu, precum si de educatia provenita dinspre ceilalti, dar si de constatarea starii de fizicitate a lumii; constatarea fizicitatii nu e neaparat egala cu existenta fizicitatii, sunt stari de realitate pe care "sufletul" (psihicul, "a fiul", capacitorul experimentator de stari de realitate, le experimenteaza.

...

Daca prin absurd, ar disparea orgoliul (de fapt, mandria, semetia, parearea inalta de sine constientizata sau nu), "raiul ar cobori pe pamant".

Intr-o lume fara orgoliu (in sensul dat de mine), iubirea ar fi fara oponent si, fiecare "suflet", ar fi perchea tuturor celorlalte.

Noi ne cautam sufletul pereche, doar datorita colosalei rataciri in care ne aflam, ratacim prin orgoliu si tot aliotmanul de nascuti ai mandriei, altfel, e plin de "suflete pereche" cazute in semetie ca si noi.

Foarte frumos felul in care scrii tu :). Felicitari pentru modul in care incerci sa descrii o ordine de lucruri, daca putem spune asa, pe care de multe ori o percepem, insa pe care este foarte greu s-o explicam si s-o fundamentam.

omul nimeni a scris:

E greu pentru mine sa explic cum de nu mai "vad" in creier elementul esential al existentei mele.

Eu (tu) sunt "cel ce e constient de el insusi", atat, nu corp, nu creier, nu psihic, nu constiinta, nu suflet; cum folosim alt termen decat "cel ce sunt constient de mine", riscam sa producem confuzie.

renunt, nu am cum sa te fac sa intelegi, cum ziceam, mi-au trebuit 5 ani in care am scris mii de pagini.

Numai 5 ani? Oho, esti perspicace! Altii nu reusesc intr-o viata...

O singura obiectie, totusi, anume ca atunci cand incercam sa ne referim la "cel ce e constient de el insusi" nu putem face abstractie de conceptele pe care le avem in momentul de faţă, anume de psihic si constiinta.

Vriies a scris:

Foarte frumos felul in care scrii tu :). Felicitari pentru modul in care incerci sa descrii o ordine de lucruri, daca putem spune asa, pe care de multe ori o percepem, insa pe care este foarte greu s-o explicam si s-o fundamentam.

Nu mi-am putit imagina ca esti in rezonanta cu ideile "new age" , exprimate de "omul nimeni" (si) in ceea ce priveste "sufletul pereche".

LuciaD a scris:

Nu mi-am putit imagina ca esti in rezonanta cu ideile "new age" , esprimate de "omul nimeni" (si) in ceea ce priveste "sufletul pereche".

De ce, Lucia? Macar incerc si io sa fiu in rezonanta cu tot ce misca...

Vriies a scris:

De ce, Lucia? Macar incerc si io sa fiu in rezonanta cu tot ce misca...

O iau ca si o gluma.

LuciaD a scris:

O iau ca si o gluma.

Ia-o cum vrei tu...

Oricum, dincolo de...filosofie, in seara asta iti dedicai o melodie! Nah, ca iesi cu rima!

Vriies a scris:

Foarte frumos felul in care scrii tu :). Felicitari pentru modul in care incerci sa descrii o ordine de lucruri, daca putem spune asa, pe care de multe ori o percepem, insa pe care este foarte greu s-o explicam si s-o fundamentam.

Din bun simt iti multumesc, insa ma lasa rece daca scriu frumos sau urat, ceea ce ma intereseaza e sa constientizez la nivel de "masa critica" cele despre care scriu (ma refer desigur la autocunoastere), astfel incat rezonanta cu ele sa "imi ofer" iesirea din rutina obisnuintelor acumulate de o viata, in rest, apa de ploaie; si nu e usor, o spun din propria experienta, algoritmii sunt puternici, o resetare a celor mai aprigi, e dea dreptul "fiintial apocaliptic", e pe viata si pe moarte pentru cineva care ar vrea cu tot dinadinsul sareusesca, ceea ce marturisesc nu am facut nici eu, nu m-am angrenat decat superficial in aplicarea celor despre care scriu.

O singura obiectie, totusi, anume ca atunci cand incercam sa ne referim la "cel ce e constient de el insusi" nu putem face abstractie de conceptele pe care le avem in momentul de faţă, anume de psihic si constiinta.

Termenii trebuiesc definiti inaintea oricarui dialog; daca te referi la definitia DEX a celor doi termeni, am explicat, ei aparin strict conventiei materialiste a lumii, recunoscuta de tot omul si de catre religie-spiritualitate prin faptul ca toti se considera si corpuri fizice; nici eu nu neg posibilitatea foarte probabila ca fizicitatea sa fie o realitate, dar asta nu ma impiedica sa imi pun intrebari si sa constat conceptele concurente, inclusv un concept materialist mai putin atacabil decat acesta adoptat de catre fiecare inca de la aparitia sa, datorita indoctrinarii.

Eu nu fac abstractie de ele; nu ma fac suficient de bine inteles, dar nu vreau sa schimb nimic din ceea ce se stie, vreau numai sa intelegem varietatea posibilitatilor si sa le abordam in cunostinta de cauza.

Colega a facut o afirmatie pe care am mai auzit-o undeva referitor la ideile mele, "new age"; nu stiu si nici nu ma intereseaza cat se aseamana ceea e scriu eu cu doctrina respectiva, atata vreme cat ceea ce scriu e efectiv ceea ce inteleg in momentele de creatie inspirativa si reprezinta cele cu care rezonez atunci si poate chiar mai tarziu; nu inseamna ca imi voi sustine ideile pana in panzele albe, daca se vor dovedi depasite sau aberante; eu insumi trec peste nenumarate concepte, nici nu mi le mai amintesc pe cele din anii trecutii si, probabil, si acestea de azi vor ramane in uitare daca inspiratia ma va purta in continuare prin cunoasterea la care imi ofera accesul de cativa ani.

omul nimeni a scris:

Din bun simt iti multumesc, insa ma lasa rece daca scriu frumos sau urat, ceea ce ma intereseaza e sa constientizez la nivel de "masa critica" cele despre care scriu (ma refer desigur la autocunoastere), astfel incat rezonanta cu ele sa "imi ofer" iesirea din rutina obisnuintelor acumulate de o viata, in rest, apa de ploaie; si nu e usor, o spun din propria experienta, algoritmii sunt puternici, o resetare a celor mai aprigi, e dea dreptul "fiintial apocaliptic", e pe viata si pe moarte pentru cineva care ar vrea cu tot dinadinsul sareusesca, ceea ce marturisesc nu am facut nici eu, nu m-am angrenat decat superficial in aplicarea celor despre care scriu.

Termenii trebuiesc definiti inaintea oricarui dialog; daca te referi la definitia DEX a celor doi termeni, am explicat, ei aparin strict conventiei materialiste a lumii, recunoscuta de tot omul si de catre religie-spiritualitate prin faptul ca toti se considera si corpuri fizice; nici eu nu neg posibilitatea foarte probabila ca fizicitatea sa fie o realitate, dar asta nu ma impiedica sa imi pun intrebari si sa constat conceptele concurente, inclusv un concept materialist mai putin atacabil decat acesta adoptat de catre fiecare inca de la aparitia sa, datorita indoctrinarii.

Eu nu fac abstractie de ele; nu ma fac suficient de bine inteles, dar nu vreau sa schimb nimic din ceea ce se stie, vreau numai sa intelegem varietatea posibilitatilor si sa le abordam in cunostinta de cauza.

Colega a facut o afirmatie pe care am mai auzit-o undeva referitor la ideile mele, "new age"; nu stiu si nici nu ma intereseaza cat se aseamana ceea e scriu eu cu doctrina respectiva, atata vreme cat ceea ce scriu e efectiv ceea ce inteleg in momentele de creatie inspirativa si reprezinta cele cu care rezonez atunci si poate chiar mai tarziu; nu inseamna ca imi voi sustine ideile pana in panzele albe, daca se vor dovedi depasite sau aberante; eu insumi trec peste nenumarate concepte, nici nu mi le mai amintesc pe cele din anii trecutii si, probabil, si acestea de azi vor ramane in uitare daca inspiratia ma va purta in continuare prin cunoasterea la care imi ofera accesul de cativa ani.

Fie ca-mi multumesti sau nu...sau ca te lasa rece o eventuala apreciere in acest sens, concluzia mea e ca scrii frumos! Ma rog, asta e perceptia mea si n-are rost sa mai discutam pe tema asta :).

Sigur, e musai sa definim termenii pe care-i folosim (as spune chiar ca e o conditie sine qua non), ca doar suntem la filosofie unde e de dorit sa stim cu ce termeni jonglam, ca altfel nu ne intelegem om cu persoana. De fapt, acest lucru e valabil pentru orice domeniu, nu numai pentru filosofie...

Nu ma refer neaparat la DEX, desi DEX-ul este primul pe care tre' sa-l avem in vedere. Bineinteles ca pentru a merge mai departe in acest sens e de dorit sa sondam in sfera filosofiei, psihologiei, religiei,misticismului, ocultismului etc., adica in orice zona a culturii umane.

In opinia mea nu tre' sa-ti faci probleme in legatura cu faptul ca ceea ce incerci sa transmiti ar fi incadrat la New Age. New Age-ul nu-i o doctrina, ci mai degraba un curent...sa-l numim spiritual, filosofic? Cert e ca acest New Age este caracterizat de unii ca fiind un amestec indigest de religii orientale, crestinism, gnosticism, panteism...başca vrajitorie si fenomenul OZN . Adica o incercare de sinteza a acestora. In fine, trist e ca orice mod de a-ti explica "lumea" altfel decat prin cel "ortodox", adica prin paradigmele acceptate in acest moment, este incadrat automat in sfera acestui curent.

Vriies a scris:

Sigur, e musai sa definim termenii pe care-i folosim (as spune chiar ca e o conditie sine qua non), ca doar suntem la filosofie unde e de dorit sa stim cu ce termeni jonglam, ca altfel nu ne intelegem om cu persoana. De fapt, acest lucru e valabil pentru orice domeniu, nu numai pentru filosofie...

Nu ma refer neaparat la DEX, desi DEX-ul este primul pe care tre' sa-l avem in vedere. Bineinteles ca pentru a merge mai departe in acest sens e de dorit sa sondam in sfera filosofiei, psihologiei, religiei,misticismului, ocultismului etc., adica in orice zona a culturii umane.

Astept contributia ta la a ma ajuta sa fac(em) un pas mai departe.

In opinia mea nu tre' sa-ti faci probleme in legatura cu faptul ca ceea ce incerci sa transmiti ar fi incadrat la New Age. New Age-ul nu-i o doctrina, ci mai degraba un curent...sa-l numim spiritual, filosofic? Cert e ca acest New Age este caracterizat de unii ca fiind un amestec indigest de religii orientale, crestinism, gnosticism, panteism...başca vrajitorie si fenomenul OZN . Adica o incercare de sinteza a acestora. In fine, trist e ca orice mod de a-ti explica "lumea" altfel decat prin cel "ortodox", adica prin paradigmele acceptate in acest moment, este incadrat automat in sfera acestui curent.

E incadrat automat ca fiind o atipicitate inconvenabila, deranjanta, chiar daca nu avem argumente, "trebuie" sa denigram; sistemul personal si colectiv asimilat drept "mentor", isi cere drepturile, tributul.

omul nimeni a scris:

Dintr-un motiv impus de libertatea informatiei.

Ok, m-am format a fi ceea ce m-am constatat pana in momentul cand am inceput a-mi pune intrebari, am intrebat cu creierul, cu mintea, cu "sufletul", cu toata fiinta, am aflat, am pierdut tot ce am aflat, am aflat iar si acum, in virtutea a ceea ce spun informatiile detinute de umanitatate (la acest glorios moment al preistoricului an 2013, preistoric pentru viitorimea cea splendida ce va spune candva: "Bietii de ei, ce inapoiati erau"), nu am cum, intelegi, nu am cum sa mai consider creierul ca fiind absolut sigur potentatorul psihicului, al constiintei, al mintii, sufletului sau cum le-om numi si cate vom inventa la numar.

Pana nu invatam sa nu mai punem semnul egal intre materie si existenta, geaba, si, o ho, nu sunt deloc, da' de loc, un promotor al spiritualitatii de vreun fel.

Numa' ca ralitatea ma face sa nu am cum sa consider creierul ca fiind eu, n-am cum; o inteleg si p-asta: de cand ne constatam in realitate, corpul e cu noi, plus ceilalti educatori (corpuri si ei), si dai bataie cu invatatura materialista; hopa!, vine insa biologia, neurologia si psihologia si zice: mai baieti si fete, sa stiti voi ca niciodata, dar niciodata, calculatorul asta, voi nu il constatati fizic direct in creier, el nu e in creier, voi nu il percepeti intrinsec, daca sunteti creier sa stiti ca la voi ajung doar substante chimice purtatoare informatie, pe care le consumati si, acea traire emanata pe care voi o numiti constiinta e o reflectare a informatiilor provenite din chimia cu care va alimentati; desigur, informatia poate foarte, foarte, da foarte "evident" sa provina dintr-o lume exterioara si o lume a corpului ce ma constat, insa, si iar, insa, nu exista absolut nici o dovada certa in procent 100%, ca e asa.

E greu pentru mine sa explic cum de nu mai "vad" in creier elementul esential al existentei mele.

Eu (tu) sunt "cel ce e constient de el insusi", atat, nu corp, nu creier, nu psihic, nu constiinta, nu suflet; cum folosim alt termen decat "cel ce sunt constient de mine", riscam sa producem confuzie.

O sa zici, bine, bine, dar tot eu sunt si cand dorm sau sunt sub anestezie; poate da, poate nu (e infernal sa te pot face sa intelegi asa ceva din alta perspectiva, mie mi-au trebuit cinci ani in care inspiratia ma purtat prin mii de concepte, pana ce am inteles ceea ce inteleg acum si pana ce am ajuns sa pot vedea realitatea din alte perspective decat conventia materialist-spirituala clasica), noi percepem doar anumite stari care ne fac sa consideram ca am dormit, am visat, am fost sub anestezie, in plus ne povestesc ceilalti; renunt, nu am cum sa te fac sa intelegi, cum ziceam, mi-au trebuit 5 ani in care am scris mii de pagini.

Am citit si rascitit ce-ai scris. Am incercat sa raspund si apoi m-am razgandit. Nu pot spune decat atat: eu nu cred ca este posibil sa cunoastem vreodata intreg adevarul, traim cu speranta ca vom putea fi mai aproape de el intr-un anumit moment. Cand ceea ce credem noi se pupa in practica cu ceea ce sustin oamenii de stiinta, se intampla sa atingem o particica din el.

Daca as vorbi cu mine insumi, nu ar fi nici o problama sa pun semnul egal, asa insa, nu am cum sa pun semnul egal, atata vreme cat constiinta este considrata un produs al creierului; sufletul pe care tu "m-ai obligat" sa il numesc asa, este un ceva care nu are neaparat legatura cu "conventia materialista" unanim acceptata de umanitate, cu materia, e un ceva ce face tot ce face psihicul, dar nu e clasicul psihic, acela apartine unui alt concept, nu conceptului in care e posibil ca psihicul (sufletul), sa existe si dupa exitul numit moarte; repet, nu stiu daca exista nemurirea dar, am reusit sa inteleg ca, nu stiu nici daca nu exista, decat din perspectiva conventiei materialiste in care am fost indoctrina de aceasta constatare permanenta a starii de realitate numit corp fizic propriu, precum si de educatia provenita dinspre ceilalti, dar si de constatarea starii de fizicitate a lumii; constatarea fizicitatii nu e neaparat egala cu existenta fizicitatii, sunt stari de realitate pe care "sufletul" (psihicul, "a fiul", capacitorul experimentator de stari de realitate, le experimenteaza.

Hai ca ti-am facut "capul"...

Pana la proba contrarie, nu pot separa sufletul (afectele) de trup. Chiar daca nu e ceva palpabil, nu poate fi pipait si nici masurat cu vreun instrument, el este rezultatul unor procese ce se intampla in fizic (intr-un anumit organ al corpului omenesc). Ca mie mi-ar placea sa fie altfel, ca imi inchipui sau cred ca ar fi altfel, si nimeni nu-i capabil sa-mi demonstreze ca n-am dreptate, nu-mi poate aduce dovezi concrete care sa ma contrazica, sa-mi contrazica crezurile si inchipuirile, asta e alta poveste. Caci eu pot crede cu tarie ca am o aura deasupra capului iar ceilalti nu sunt capabili sa o vada, pt. ca nu-s la fel de evoluati cum sunt eu in momentul de fata si/sau nu li s-au activat (inca) simturile care sa le permita sa o vizualizeze. :)

Daca prin absurd, ar disparea orgoliul (de fapt, mandria, semetia, parearea inalta de sine constientizata sau nu), "raiul ar cobori pe pamant".

Intr-o lume fara orgoliu (in sensul dat de mine), iubirea ar fi fara oponent si, fiecare "suflet", ar fi perchea tuturor celorlalte.

Noi ne cautam sufletul pereche, doar datorita colosalei rataciri in care ne aflam, ratacim prin orgoliu si tot aliotmanul de nascuti ai mandriei, altfel, e plin de "suflete pereche" cazute in semetie ca si noi.

Si fiecare suflet semet, oricat de viermanos ar fi, spera, chiar daca poate n-o sa recunoasca nici sub tortura, ca se va cupla cu perechea potrivita, insa nu realizeaza ca perechea potrivita ar putea fi oricine?

omul nimeni a scris:

Colega a facut o afirmatie pe care am mai auzit-o undeva referitor la ideile mele, "new age"; nu stiu si nici nu ma intereseaza cat se aseamana ceea e scriu eu cu doctrina respectiva, atata vreme cat ceea ce scriu e efectiv ceea ce inteleg in momentele de creatie inspirativa si reprezinta cele cu care rezonez atunci si poate chiar mai tarziu; nu inseamna ca imi voi sustine ideile pana in panzele albe, daca se vor dovedi depasite sau aberante; eu insumi trec peste nenumarate concepte, nici nu mi le mai amintesc pe cele din anii trecutii si, probabil, si acestea de azi vor ramane in uitare daca inspiratia ma va purta in continuare prin cunoasterea la care imi ofera accesul de cativa ani.

Da, am facut acea afirmatie deoarece si in ceea ce priveste "sufletul pereche" , aceasta doctrina (secta, miscare religioasa) "new age" , prin cei care-o promoveaza ca fiind "adevarata" spiritualitate, teologie, filosofie de viata, are un efect de fapt de-a mentine omenirea in aceeasi ignoranta, doar au schimbat "tactica" pe care-o au de veacuri(mai ales prin cheneling, destul de agresiv, as spune si site-urile si blog-urile, mai nou si cartile pe care le promoveaza, sunt pline de informatii preluate, distorsionate si prezentate ca si cum acestea-s autentice).

Lumea secularizata(cu precadere occidentul) tanjind dupa spiritualitatea pierduta, rataceste deseori in fel de fel de practici asa-zis "restauratoare" ale unor credinte "oculte" vechi, intrand in cercul vicios al teoriei "vesnicei reintoarceri", teorie care a pervertit simboluri, ritualuri, rituri, religii, filosofii de viata, s.a.m.d. Mituri greco-romane, celtice(druizii), germanice, tracice si mai nou mitologiile Orientului, mai ales cele de tip tibetan, se amesteca intr-un creuzet occidental numit " "Noua Era"( New Age) si "Bahai", miscari religioase (care-si spun si oculte, uneori ca sa atraga adepti)care vor sa fondeze cate o "religie universala" in care sa se "regaseasca" toate religiile. Idealul fiecarei asemenea grupari sectare a fost acesta: "O RELIGIE UNIVERSALA!", sfarsind lamentabil intr-o alta si alta secta obscura. Asa ca am spus doar sa fim atenti la ceea ce, de cele mai multe ori, avem impresia ca "in sfarsit omenirea este pe calea cea buna, noi suntem "treziti", s.a.m.d. ).