Sufletul pereche

LuciaD a scris:

Sufletele de esenta feminina si sufletele de esenta masculina fac dragoste (un transfer alchimic esential- daca ma-ntelegeti ce vreau a spune). Sex poate face oricine.

Sufletul n-are legatura nicio legatura cu indragosteala, prin urmare: 1. n-are cum sa apartina unui sex anume; 2. nu face dragoste. A face sex e tot aia cu a face dragoste, numai ca oamenilor le place cateodata sa gaseasca tot felul de denumiri pompoase pt. ceea ce fac, asa au impresia ca ceea ce traiesc ei e nemaimpomenit si diferit de ceea ce traiesc altii.

Fiero a scris:

Sufletul n-are legatura nicio legatura cu indragosteala, prin urmare: 1. n-are cum sa apartina unui sex anume; 2. nu face dragoste. A face sex e tot aia cu a face dragoste, numai ca oamenilor le place cateodata sa gaseasca tot felul de denumiri pompoase pt. ceea ce fac, asa au impresia ca ceea ce traiesc ei e nemaimpomenit si diferit de ceea ce traiesc altii.

:) Ceea ce intelegi tu nu-i ceea ce-am spus eu. Este parerea ta, o accept chiar daca nu sunt deloc de-acord cu ea. Dragostea n-are nicio treaba cu indragosteala de care spui tu aci, asa ca-mi mentin ideile exprimate intru-totul, inclusiv si in ceea ce priveste "sufletul pereche"(in toate postarile mele vis-a-vis de acest aspect(si) aci, pe acest topic).

Fiero a scris:

Sufletul n-are legatura nicio legatura cu indragosteala, prin urmare: 1. n-are cum sa apartina unui sex anume; 2. nu face dragoste. A face sex e tot aia cu a face dragoste, numai ca oamenilor le place cateodata sa gaseasca tot felul de denumiri pompoase pt. ceea ce fac, asa au impresia ca ceea ce traiesc ei e nemaimpomenit si diferit de ceea ce traiesc altii.

Doar o mica precizare pe care sunt convins ca o stii: exista un spectru al sexului, una din limite e satisfacerea necesitatii si a poftei sexuale cu aproape oricine, numai sa fie, iar a doua, satisfacerea apaetitului cu o persoana speciala pentru tine.

Si, sper ca nu vorbim de sufletele inventate de adepti ai religiei si spiritualitatii, ci de ceea ce suntem noi in profunzimea care ne reprezinta cel mai esentential, la mometul cu pricina.

omul nimeni a scris:

Doar o mica precizare pe care sunt convins ca o stii: exista un spectru al sexului, una din limite e satisfacerea necesitatii si a poftei sexuale cu aproape oricine, numai sa fie, iar a doua, satisfacerea apaetitului cu o persoana speciala pentru tine.

Asa e, sunt oameni care ca sa-si astampere mancarimea s-ar intinde cu oricine si oameni care refuza sa fie precum animalele si sa se lasa condusi de mancarime, daca nu au parte de acea persoana speciala, cum ai numit-o tu.

Si, sper ca nu vorbim de sufletele inventate de adepti ai religiei si spiritualitatii, ci de ceea ce suntem noi in profunzimea care ne reprezinta cel mai esentential, la mometul cu pricina.

Nu, nu m-am gandit nici la religie, nici la spiritualitate cand am spus suflet, dar eu am o parere putin diferita de a ta, pt. mine sufletul reprezinta ceea ce simtim mereu, sintaminte care, la un moment dat, ne determina sa facem sau sa nu facem anumite alegeri.

Fiero a scris:

Asa e, sunt oameni care ca sa-si astampere mancarimea s-ar intinde cu oricine si oameni care refuza sa fie precum animalele si sa se lasa condusi de mancarime, daca nu au parte de acea persoana speciala, cum ai numit-o tu.

Nu, nu m-am gandit nici la religie, nici la spiritualitate cand am spus suflet, dar eu am o parere putin diferita de a ta, pt. mine sufletul reprezinta ceea ce simtim mereu, sintaminte care, la un moment dat, ne determina sa facem sau sa nu facem anumite alegeri.

Eh, nu e usor sa fii barbat (din perspectiva sexuala) si, probabil ca si ca femeie, nu e asa cum isi inchipuie barbatul.

In privinta sufletului, mie nu imi e clar care e diferenta intre conceptul mau si al tau, in plus conceptele mele sunt intr-o frenetica modelare, habar nu am ce voi sustine peste mai mult sau mai putin timp, depinde de cele pe care le voi mai intelege inspirativ.

Eu consider ca sufletul este reprezentat de chintesenta (esenta esentelor, aspectelor, spiritelor) ce ne anima la un moment dat, ceea ce ne determina a fi intr-un anumt fel, felul de a fi.

Deosebirea intre suflet si ceea ce eu am numit in scrierile mele "a fi" constient de tine insuti bazal, e doar una de incarcatura, de experienta de viata pe care sufletul bazal (a fiul) o dobandeste in periplul sau existential.

omul nimeni a scris:

Eh, nu e usor sa fii barbat (din perspectiva sexuala) si, probabil ca si ca femeie, nu e asa cum isi inchipuie barbatul.

Nici femeile nu-s sfinte, numai ca unele vor sa lase impresia ca ar fi, fie pt. ca le e frica de gura lumii, fie pt. ca ele cred daca isi exprima deschis dorintele sexuale vor fi considerate usuratice sau/si vor sfarsi prin a-l plictisi pe barbat.

In privinta sufletului, mie nu imi e clar care e diferenta intre conceptul mau si al tau, in plus conceptele mele sunt intr-o frenetica modelare, habar nu am ce voi sustine peste mai mult sau mai putin timp, depinde de cele pe care le voi mai intelege inspirativ.

Eu consider ca sufletul este reprezentat de chintesenta (esenta esentelor, aspectelor, spiritelor) ce ne anima la un moment dat, ceea ce ne determina a fi intr-un anumt fel, felul de a fi.

Eu sunt de acord cu tine, toti suntem intr-o continua schimbare si noi cei de astazi s-ar putea sa nu ne mai regasim in noi cei de maine, nu intrutotul, insa sunt si aspecte ale fiintei noastre care raman nemodificate sau se modifica prea putin.

Deosebirea intre suflet si ceea ce eu am numit in scrierile mele "a fi" constient de tine insuti bazal, e doar una de incarcatura, de experienta de viata pe care sufletul bazal (a fiul) o dobandeste in periplul sau existential.

Adica sufletul simte, pur si simplu, iar prin "a fi" constientizezi ce simti, asta vrei sa spui?

Fiero a scris:

Nici femeile nu-s sfinte, numai ca unele vor sa lase impresia ca ar fi, fie pt. ca le e frica de gura lumii, fie pt. ca ele cred daca isi exprima deschis dorintele sexuale vor fi considerate usuratice sau/si vor sfarsi prin a-l plictisi pe barbat.

Li se reduce drastic accesul la barbati de succes pe post de soti daca isi exprima astea.

Fiero a scris:

Nici femeile nu-s sfinte, numai ca unele vor sa lase impresia ca ar fi, fie pt. ca le e frica de gura lumii, fie pt. ca ele cred daca isi exprima deschis dorintele sexuale vor fi considerate usuratice sau/si vor sfarsi prin a-l plictisi pe barbat.

Mentalitatea face toti banii, suntem sclavii ei, fie personala (mentalitatea sistemului personal de valori), fie de sistem (sistemului colectiv de valori la care aderam, din care facem parte), cine reuseste sa se debaraseze de un sisrem personal inchizitoriu, este pus la zid de sistemul comunitatii din motiv de mentalitate ce vine dintr-o epoca in care sexul era ceva tabu, iar femeia era considerata inferioara barbatului, barbatul era pentru femeie, ceea ce regele era pentru popor si ceea e dumnezeu era pentru toti (cand ma gandesc la apetitul pe care il pot avea si femeile, ma ingrozezsc de lipsa in care au fost si inca sunt tinute din cauza acestei mentalitati invechite si a lipsei institutionalizarii fenomenului sexual; nu sunt eu cel care sa incurajez cultivarea sexualitatii, dar nici asa).

Eu sunt de acord cu tine, toti suntem intr-o continua schimbare si noi cei de astazi s-ar putea sa nu ne mai regasim in noi cei de maine, nu intrutotul, insa?? sunt si aspecte ale fiintei noastre care raman nemodificate sau se modifica prea putin.

Ce parere ai daca am asimila sufletul ca fiind psihicul, cu exceptia faptului ca psihicul ar fi neaparat un produs al creierului, ci in sensul ca ceea ce numim creier e un instrument al sufletului (psihicului)?

Adica sufletul simte, pur si simplu, iar prin "a fi" constientizezi ce simti, asta vrei sa spui?

Cand aparem noi ca existente, numitele suflete (psihice), ce sunt? Eu am zis ca sunt acele "a fi" constienti de noi insine, in sensul de a te constata pe tine ca existi, a-ti da seama de tine (nu ma refer la corp), acest a fi (suflet bazal, suflet copil, inocent, unitatea de baza), incepe si tot experimeteaza realitate, viata si devine ceea ce fiecare am ajuns; daca moartea nu va fi fiind sfarsitul nostru, atunci e posibil ca cel putin o parte din atributele castigate de suflet (de a fiul ce a experiementat viata), sa se mentina; ma indoiesc insa ca s-ar mentine ceva legat de sex si sexe (dar mai stii, necunoscute sunt caile "necunoscutului").

omul nimeni a scris:

Mentalitatea face toti banii, suntem sclavii ei, fie personala (mentalitatea sistemului personal de valori), fie de sistem (sistemului colectiv de valori la care aderam, din care facem parte), cine reuseste sa se debaraseze de un sisrem personal inchizitoriu, este pus la zid de sistemul comunitatii din motiv de mentalitate ce vine dintr-o epoca in care sexul era ceva tabu, iar femeia era considerata inferioara barbatului, barbatul era pentru femeie, ceea ce regele era pentru popor si ceea e dumnezeu era pentru toti (cand ma gandesc la apetitul pe care il pot avea si femeile, ma ingrozezsc de lipsa in care au fost si inca sunt tinute din cauza acestei mentalitati invechite si a lipsei institutionalizarii fenomenului sexual; nu sunt eu cel care sa incurajez cultivarea sexualitatii, dar nici asa).

Nu mai am nimic de adaugat, sunt de aceeasi parere.

Ce parere ai daca am asimila sufletul ca fiind psihicul, cu exceptia faptului ca psihicul ar fi neaparat un produs al creierului, ci in sensul ca ceea ce numim creier e un instrument al sufletului (psihicului)?

Aici m-ai incuiat, dar asta s-ar putea datora a ceea ce-ai spus tu mai sus, a informatiilor despre creier pe care le detin in momentul de fata. Cel putin deocamdata, imi e imposibil sa-l privesc asa, poate ai putea sa-mi dai ceva detalii, sa-mi spui de ce tu il vezi ca pe un instrument al sufletului si nu invers, nu-l vezi ca pe unul dintre cele doua instrumente ale creierului.

Cand aparem noi ca existente, numitele suflete (psihice), ce sunt? Eu am zis ca sunt acele "a fi" constienti de noi insine, in sensul de a te constata pe tine ca existi, a-ti da seama de tine (nu ma refer la corp), acest a fi (suflet bazal, suflet copil, inocent, unitatea de baza), incepe si tot experimeteaza realitate, viata si devine ceea ce fiecare am ajuns; daca moartea nu va fi fiind sfarsitul nostru, atunci e posibil ca cel putin o parte din atributele castigate de suflet (de a fiul ce a experiementat viata), sa se mentina; ma indoiesc insa ca s-ar mentine ceva legat de sex si sexe (dar mai stii, necunoscute sunt caile "necunoscutului").

Adica tu crezi ca sufletul si constiinta sunt unul si acelasi lucru (impropriu spus lucru, dar alt cuvant nu mi-a venit) sau sufletul este doar o parte a constiintei?

Nici eu nu cred ca daca va exista ceva dupa moarte va avea vreo legatura sexul (ma indoiesc foarte tare c-ar exista). Din moment ce n-am mai avea corp, n-ar mai exista dorinte pe care sa vrem a le implini prin intermediul acestuia. Si, zau, cred ca ar fi mai frumos, pt. ca de cele mai multe ori dorinta fizica si orgoliul merg mana in mana si pot strica foarte usor ce-i frumos intre doi oameni.

Fiero a scris:

Aici m-ai incuiat, dar asta s-ar putea datora a ceea ce-ai spus tu mai sus, a informatiilor despre creier pe care le detin in momentul de fata. Cel putin deocamdata, imi e imposibil sa-l privesc asa, poate ai putea sa-mi dai ceva detalii, sa-mi spui de ce tu il vezi ca pe un instrument al sufletului si nu invers, nu-l vezi ca pe unul dintre cele doua instrumente ale creierului.

Dintr-un motiv impus de libertatea informatiei.

Ok, m-am format a fi ceea ce m-am constatat pana in momentul cand am inceput a-mi pune intrebari, am intrebat cu creierul, cu mintea, cu "sufletul", cu toata fiinta, am aflat, am pierdut tot ce am aflat, am aflat iar si acum, in virtutea a ceea ce spun informatiile detinute de umanitatate (la acest glorios moment al preistoricului an 2013, preistoric pentru viitorimea cea splendida ce va spune candva: "Bietii de ei, ce inapoiati erau"), nu am cum, intelegi, nu am cum sa mai consider creierul ca fiind absolut sigur potentatorul psihicului, al constiintei, al mintii, sufletului sau cum le-om numi si cate vom inventa la numar.

Pana nu invatam sa nu mai punem semnul egal intre materie si existenta, geaba, si, o ho, nu sunt deloc, da' de loc, un promotor al spiritualitatii de vreun fel.

Numa' ca ralitatea ma face sa nu am cum sa consider creierul ca fiind eu, n-am cum; o inteleg si p-asta: de cand ne constatam in realitate, corpul e cu noi, plus ceilalti educatori (corpuri si ei), si dai bataie cu invatatura materialista; hopa!, vine insa biologia, neurologia si psihologia si zice: mai baieti si fete, sa stiti voi ca niciodata, dar niciodata, calculatorul asta, voi nu il constatati fizic direct in creier, el nu e in creier, voi nu il percepeti intrinsec, daca sunteti creier sa stiti ca la voi ajung doar substante chimice purtatoare informatie, pe care le consumati si, acea traire emanata pe care voi o numiti constiinta e o reflectare a informatiilor provenite din chimia cu care va alimentati; desigur, informatia poate foarte, foarte, da foarte "evident" sa provina dintr-o lume exterioara si o lume a corpului ce ma constat, insa, si iar, insa, nu exista absolut nici o dovada certa in procent 100%, ca e asa.

E greu pentru mine sa explic cum de nu mai "vad" in creier elementul esential al existentei mele.

Eu (tu) sunt "cel ce e constient de el insusi", atat, nu corp, nu creier, nu psihic, nu constiinta, nu suflet; cum folosim alt termen decat "cel ce sunt constient de mine", riscam sa producem confuzie.

O sa zici, bine, bine, dar tot eu sunt si cand dorm sau sunt sub anestezie; poate da, poate nu (e infernal sa te pot face sa intelegi asa ceva din alta perspectiva, mie mi-au trebuit cinci ani in care inspiratia ma purtat prin mii de concepte, pana ce am inteles ceea ce inteleg acum si pana ce am ajuns sa pot vedea realitatea din alte perspective decat conventia materialist-spirituala clasica), noi percepem doar anumite stari care ne fac sa consideram ca am dormit, am visat, am fost sub anestezie, in plus ne povestesc ceilalti; renunt, nu am cum sa te fac sa intelegi, cum ziceam, mi-au trebuit 5 ani in care am scris mii de pagini.

Adica tu crezi ca sufletul si constiinta sunt unul si acelasi lucru (impropriu spus lucru, dar alt cuvant nu mi-a venit) sau sufletul este doar o parte a constiintei?

Nici eu nu cred ca daca va exista ceva dupa moarte va avea vreo legatura sexul (ma indoiesc foarte tare c-ar exista). Din moment ce n-am mai avea corp, n-ar mai exista dorinte pe care sa vrem a le implini prin intermediul acestuia. Si, zau, cred ca ar fi mai frumos, pt. ca de cele mai multe ori dorinta fizica si orgoliul merg mana in mana si pot strica foarte usor ce-i frumos intre doi oameni.

Daca as vorbi cu mine insumi, nu ar fi nici o problama sa pun semnul egal, asa insa, nu am cum sa pun semnul egal, atata vreme cat constiinta este considrata un produs al creierului; sufletul pe care tu "m-ai obligat" sa il numesc asa, este un ceva care nu are neaparat legatura cu "conventia materialista" unanim acceptata de umanitate, cu materia, e un ceva ce face tot ce face psihicul, dar nu e clasicul psihic, acela apartine unui alt concept, nu conceptului in care e posibil ca psihicul (sufletul), sa existe si dupa exitul numit moarte; repet, nu stiu daca exista nemurirea dar, am reusit sa inteleg ca, nu stiu nici daca nu exista, decat din perspectiva conventiei materialiste in care am fost indoctrina de aceasta constatare permanenta a starii de realitate numit corp fizic propriu, precum si de educatia provenita dinspre ceilalti, dar si de constatarea starii de fizicitate a lumii; constatarea fizicitatii nu e neaparat egala cu existenta fizicitatii, sunt stari de realitate pe care "sufletul" (psihicul, "a fiul", capacitorul experimentator de stari de realitate, le experimenteaza.

Hai ca ti-am facut "capul"...

Daca prin absurd, ar disparea orgoliul (de fapt, mandria, semetia, parearea inalta de sine constientizata sau nu), "raiul ar cobori pe pamant".

Intr-o lume fara orgoliu (in sensul dat de mine), iubirea ar fi fara oponent si, fiecare "suflet", ar fi perchea tuturor celorlalte.

Noi ne cautam sufletul pereche, doar datorita colosalei rataciri in care ne aflam, ratacim prin orgoliu si tot aliotmanul de nascuti ai mandriei, altfel, e plin de "suflete pereche" cazute in semetie ca si noi.