Hobby creativ

Eu nu-s asa de pesimist. Nu cred in popoare bune si popoare rele. Cred in popoare mai civilizate si mai putin civilizate, fiecare cu nuante culturale, sociale, economice, si atat. Nici partea cu vestimentatia nu e o regula. Ceea ce spuneai despre modul in care se imbraca oamenii afara e valabil in unele tari. Nu si in Italia, de exemplu, de unde a preluat Romania o buna parte din hedonismul asta vestimentar. La fel cu shopping-ul.

De acord cu hobby art-ul, si eu cred ca e in crestere la noi. Si da, orice mestesug practicat la nivel individual sau de familie mi se pare foarte pozitiv pentru societate. E pacat ca la noi traditiile sunt prea putin cunoscute si respectate. A "facut" destule comunismul in sensul asta. E frumos intr-adevar sa vezi continuarea traditiilor si documentarea istoriei de afara. Am prieteni in Anglia care au niste albume mari cu intreg arborele genealogic al familiei. La unii merge pana in secolul XIII. Traditiile iti dau un sens al identitatii; nu cred ca te face asta superior cuiva, dar iti da un anumit echilibru.

E aberanta faza cu PFA-ul daca e asa cum spui. Stiu ca trebuie o calificare. Nu o poti obtine insa de la o comisie? Auzisem in urma cu cativa ani de la un coleg care facea ceva similar ca a obtinut un atestat in Franta, prezentandu-si cateva lucrari in fata unei comisii si purtand o discutie cu ei, asta a fost tot.

L_Raven a scris:

Felicitarile de Pasti sunt facute din Filz, (nu stiu cum se spune romaneste) un fel de lana, cred. De vandut nu m-am gandit sa le vand, cred ca sunt prea pretioase pentru mine. Acum ca vin sarbatorile de iarna, ne-am apucat sa facem tot felul de felicitari si obiecte micute de decor.

Problema este ca nu prea am timp sa ma ocup de ele, dar si cand o fac reusesc ca uit de toate problemele cotidiene, sa uit ca n-am fumat o tigara cam demultisor, etc. Ma deconecteaza complet.

Dupa sarbatori ma voi intoarce la hobby-ul meu favorit - tricotaj cu modele pentru copii si macrame (nu stiu daca are o denumire in lb. romana) :) sunt suporturi de flori care se agata in tavan.

Aha...stai ca ma prind greu. Nu esti in romania, asta inteleg. Ma si gandeam de unde iei toate materialele, fiindca eu cam stiu tot ce misca in tara asta in materie de materiale pentru hobby si nu intelegeam de ce nu am vazut chestiile din care lucrezi tu. si nici cine Dumnezeu iti trimite tie si pliante cu modele nu intelegeam.

din ciclul ''opere de Craciun'' :)

http://img164.imageshack.us/slideshow/inde...blic=&tags=

din pacate nu oricat incerc sa micsorez pozele sunt mai mari decat se cere, asa ca am atasat un link

fitzroy a scris:

De acord cu hobby art-ul, si eu cred ca e in crestere la noi. Si da, orice mestesug practicat la nivel individual sau de familie mi se pare foarte pozitiv pentru societate. E pacat ca la noi traditiile sunt prea putin cunoscute si respectate. A "facut" destule comunismul in sensul asta.

E aberanta faza cu PFA-ul daca e asa cum spui. Stiu ca trebuie o calificare. Nu o poti obtine insa de la o comisie? Auzisem in urma cu cativa ani de la un coleg care facea ceva similar ca a obtinut un atestat in Franta, prezentandu-si cateva lucrari in fata unei comisii si purtand o discutie cu ei, asta a fost tot.

Deeeeci...nu sunt de acord cu ce zici ca a facut comunismul in ceea ce priveste traditiile si aplecarea noastyra catre mesterit. Nu stiu cati ani ai, dar eu am destui cat sa fi prins orele de lucru manual de la scoala, alea in care fetele invatau sa coasa, sa croseteze, tricoteze, sa faca tot felul de nimicuri, cadouase si baietii la fel. la ei era cu tragorajul, chestiile micute din fier forjat si cate altele. Apoi in orice casa a pionierilor erau cercuri de tot ce voiai GRATIS. Multe am invatat sa fac acolo si imi aminesc si folosesc si azi, recunosc. Deci, daca sistemul ala avea ceva bun, cred ca ce zic eu e intre cele bune. Recunosc cu nostalgie ca mai erau si altele, cum ar fi daruirea profesorilor si bunul simt al elevilor. N-as putea fi profesor in zilele noastre, as juca in picioare vreo cativa mitocanei micuti si rasfatati.

In ceea ce priveste PFA, insist sa cred ca e o tampenie. Toate tipele care vor sa vanda produse Avon, de ex sau orice altceva primesc certificatul cat ai bate din palme. Asadar la ele nu e nevoie de calificare in domeniul vanzarilor, macar de un training acolo, ceva. Si tata are un chiosculet si a luat certificatul fluierand. In schimb, daca te duci si spui ca olaresti, tricotezi, croitoresti, margelesti, ti se cere certificat. Culmea, pentru bijuteriile fantezie, cum fac eu, trebuie sa am calificare de bijutier. Asta e chiar culmea. Nu am pretentii de bijutier, eu doar slobozesc fantezia, asamblez, nimic genial. Noroc ca eu am SRL, dar asta pentru multe din fetele care imi sunt cliente este o cheltuiala pe care nu si-o pot permite, infiintarea SRL adica, e nevoie si de contabilitate, contabil...e dificil.

L_Raven a scris:

din ciclul ''opere de Craciun'' :)

http://img164.imageshack.us/slideshow/inde...blic=&tags=

din pacate nu oricat incerc sa micsorez pozele sunt mai mari decat se cere, asa ca am atasat un link

E un link gresit, cred...uite ce mesaj primesc atunci cand vreau sa intru: You are not authorized to edit this slideshow

Mamaitza a scris:

Deeeeci...nu sunt de acord cu ce zici ca a facut comunismul in ceea ce priveste traditiile si aplecarea noastyra catre mesterit. Nu stiu cati ani ai, dar eu am destui cat sa fi prins orele de lucru manual de la scoala, alea in care fetele invatau sa coasa, sa croseteze, tricoteze, sa faca tot felul de nimicuri, cadouase si baietii la fel. la ei era cu tragorajul, chestiile micute din fier forjat si cate altele. Apoi in orice casa a pionierilor erau cercuri de tot ce voiai GRATIS. Multe am invatat sa fac acolo si imi aminesc si folosesc si azi, recunosc. Deci, daca sistemul ala avea ceva bun, cred ca ce zic eu e intre cele bune. Recunosc cu nostalgie ca mai erau si altele, cum ar fi daruirea profesorilor si bunul simt al elevilor. N-as putea fi profesor in zilele noastre, as juca in picioare vreo cativa mitocanei micuti si rasfatati.

Am prins si eu perioada de care scrii, deci am suficienti ani. Si da, faceam traforaj si atelier, in care trebuia sa pilesc un surub la o anumita dimensiune. Chestie pe care n-o prea faceam, pentru ca aveam mereu vreo 2-3 baieti gata sa sara in schema daca ii ajutam cu ceva teme la alte materii. Cu alte cuvinte, n-am simtit nici un atasament legat de vreo traditie acolo.

Comunismul a distrus traditiile pentru ca a distrus initiativa privata. Intreaga piata a mestesugurilor se baza pe asta, pe comunitatile in care valoarea era determinata de suma abilitatilor individuale si recunoscuta ca atare, si nu de atelierul mestesugaresc de stat care dicta ce si cum se face de la marginea orasului. In conditiile astea mesterii au ramas sa lucreze si sa se descurce singuri. Am o ruda care avea o moara intr-un sat de langa Cluj. Prietenul lui cel mai bun, un atelier de prelucrare a lemnului in acelasi sat. Amandoi au ajuns in puscarie cu colectivizarea pentru ca n-au vrut sa devina din intreprinzatori, angajati. Asta s-a repetat in mii de sate. In felul asta a distrus comunismul traditiile.

In ceea ce priveste PFA, insist sa cred ca e o tampenie. Toate tipele care vor sa vanda produse Avon, de ex sau orice altceva primesc certificatul cat ai bate din palme. Asadar la ele nu e nevoie de calificare in domeniul vanzarilor, macar de un training acolo, ceva. Si tata are un chiosculet si a luat certificatul fluierand. In schimb, daca te duci si spui ca olaresti, tricotezi, croitoresti, margelesti, ti se cere certificat. Culmea, pentru bijuteriile fantezie, cum fac eu, trebuie sa am calificare de bijutier. Asta e chiar culmea. Nu am pretentii de bijutier, eu doar slobozesc fantezia, asamblez, nimic genial. Noroc ca eu am SRL, dar asta pentru multe din fetele care imi sunt cliente este o cheltuiala pe care nu si-o pot permite, infiintarea SRL adica, e nevoie si de contabilitate, contabil...e dificil.

Ce fel de calificare ar trebui sa obtii pentru mestesuguri, si de unde?

Mamaitza a scris:

E un link gresit, cred...uite ce mesaj primesc atunci cand vreau sa intru: You are not authorized to edit this slideshow

da, intradevar e gresit. Nici eu nu-l pot deschide. o sa incerc maine sa le atasez cumva

Mamaitza a scris:

Aha...stai ca ma prind greu. Nu esti in romania, asta inteleg. Ma si gandeam de unde iei toate materialele, fiindca eu cam stiu tot ce misca in tara asta in materie de materiale pentru hobby si nu intelegeam de ce nu am vazut chestiile din care lucrezi tu. si nici cine Dumnezeu iti trimite tie si pliante cu modele nu intelegeam.

nu stiu daca produsele Fimo din care lucrezi tu sunt de la firma Eberhard Faber, dar daca intri pe site-ul lor si vezi ceva ce iti doresti poti sa-mi spui si iti trimit cu placere Au carti cu modele de bijuterii, modele de jucarii pentru copii, rame pentru fotografii.

fitzroy a scris:

Ce fel de calificare ar trebui sa obtii pentru mestesuguri, si de unde?

Pai, de exemplu pentru bijutieri, am inteles ca se fac niste cursuri contra cost, desigur, pe la Camera de Comert, adica asta e institutia care ar organiza astfel de cursuri. Nu stiu daca informatia e exacta, nu am verificat-o din mai multe surse.

In ceea ce priveste pilitul surubului, cred ca am avut noi profesori de lucru manual mai dedicati, fiindca baietii nostri nu faceau asa ceva, ci chestii cu iz ceva mai artistic. Dar faza cu surubul am traversat-o si eu, ca am fost intr-o clasa cu profilul matematica-mecanica. Matematica m-a lasat rece, dar tot ce a insemnat tehnica m-a fascinat si am fost super tare, chiar si la practica, mai am si acum ciocanul facut la orele de lacatuserie, numai din pila. Sigur ca nu poate fi folosit, fiindca nu e facut din otel tratat, ca si de oteluri mai tin minte ce am invatat si diagrama fier carbon o mai stiu. Numai ca nu am putut sa dezvolt in viata veleitatile mele tehnice, fiindca eram bata la mate. Norocul a fost ca eram tare si la uman. Ca altfel imi iesea pe nas tehnica pe la vreun strun, pe undeva (ca si pe strung am facut practica)

Revenind la initiativa privata, imi permit sa te contrazic si aici. de exemplu eu iau ambalaje de carton de la un nene care a preluat de la socrul sau afacerea, era un fel de privat si pe vremea cealalta, doar ca dadea o cotizatie la uniunea mestesugarilor, ca pe vremea aia nu prea avea tehnologie si multe operatii erau facute manual. Avea si angajati. Statutul lui juridic era de mandatar. Asa erau si multe restaurante, olarii, micii sticlari, croitoriile, etc. Aveau chiar si angajati. Insa erau putini cei ce se gandeau atunci sa devina mandatari, ca era comod la stat. Nu Ceausescu impiedica tendinta omului catre privatizare in forma care exista atunci, ci sistemul. Eram comozi, aveam un job asigurat si un venit asemenea. Dar imi amintesc si imi pare rau ca regret vremurile alea din anumite puncte de vedere, ca atunci, fiindca nu exista asa o invazie de produse din import, mai ales, erau la mare pret darurile facute cu manuta daruitorului. Ilegal, desigur, faceam afaceri si pe atunci. Tricotam bluze, pulovere si luam 300 de lei pe manopera. Cum eram iute si faceam cam una pe saptamana si aceea in timpul orelor de program, pe langa leafa, mai aveam si 1200 de lei din pulovere. Si lucram si pentru tipele de pe la magazine, asa ca luam marfa pe sub mana. Ce sa mai, eu cred ca un om istet se descurca in orice sistem. Ma dau mare, vezi?

La fel ca tine si parintii mei scoteau un ban cinstit din munca mainilor lor. Mama mea tricota si croseta mereu, iar tatal meu pe langa ca era un fotograf renumit in zona (mai renumit decat fotograful profesionist) avea o masina de impletit automata. Zilnic facea cate un pulover, o rochita sau mai stiu eu ce alte lucruri. Aveau mare cautare. Stiau ca oriunde s-ar fi dus cu un obiect facut de ei aveau o usa deschisa.

De la ei am prins arta creativa si tot de la ei am invatat sa respect obiectele lucrate manual.

Apropo de scoala, am avut si noi renumitele ore de lucru manual, nu aveam un indrumator calificat, de fapt, la cele doua ore pe saptamana nu aveam profesor, eram liberi sa facem ce vrem. Asa ca fiecare era liber sa faca ce vrea. Notele le primeam pe cate o opera de-a mamei mele.

Buna!Mai primiti?Eu abia am descoperit arta modelajului si sunt tare mandra de ce-mi iese din maini.Initial am vrut sa fac ceva cu timpul meu si a ajuns sa-mi placa mai mult decat as fi crezut.Culmea e ca Fimo a reusit ceea ce nu am reusit eu in atatia ani,si anume sa ma calmeze...Daca vreti,va rog sa-mi spuneti parerile voastre.

Aaaaaaa,pozele sunt in albumul meu,sper sa va placa! Pupici!