Ar fi interesant, cred, ca cineva sa conceapa un opis cu hobby. Hobby mai ciudate, sau hobby de care toata lumea macar a auzit, toate contribuie la sentimentul acela de pace, de liniste si de intalnire cu sine. Cat priveste hobby-urile creative, cele care macar au pretentia de arta, ele au si un important rol de terapie psihologica. Poate chiar si psihiatrica. Suntem un popor care a fost tare in arte manuale, numai ca am devenit un popor de snobi. Mai tine cineva minte cadourile pe care le afceam pe vremuri? Semne de carte lucrate "in muste" de manuta noastra, felicitari pe care le faceam chiar noi, pulovarase tricotate...si orele de lucru manual de la scoala. In occident, un cadou facut de manuta celui care daruieste e unul din cele mai pretioase daruri si unul care e pastrat cu sfintenie. La noi, daca am duce un asemenea dar cuiva, ar stramba din nas si l-ar arunca dupa ce plecam, fiindca omul vrea o tzoala de firma, ceva. Sau macar ceva luat de la taraba, daca veniturile sunt mai mici. Filmele americane au inserate multe situatii in care X se duce la ziua lui Y cu o prajitura facuta acasa, placinta, sau cu ceva lucrat de mana, special pt aniversat. Valoarea, incarcatura emotionala, oare cand e mai mare? Atunci cand cumparam un cadou scump, dar ceva ce mai au mii de persoane, sau ceva unic si creat special pt cel care primeste, ceva in care s-a inglobat timp, suflet, ganduri, sentimente?
Am lucrat ani de zile intr-un domeniu extrem de pragmatic pana cand, o anumita situatie m-a facut sa ma retrag...pentru o vreme, asa am gandit atunci. Aveam sa constat dupa cateva luni ca de fapt m-am regasit. Poevstea e simpla: acumulasem stres, ingrozitor de mult stres, m-am imbolnavit la propriu, spitale, stari aiurea si nici un fel de afectiune fizica, ci numai stres si consecintele lui. Si atunci am luat o pauza si am dorit sa fac "cu manutele astea doua" ceva ce imi place tare mult, sa cos, tricotez, crosetez, pictez, modelez...de ani de zile nu ma mai jucasem asa. Si imi era dor. Asa ca, am trecut la treaba, mai bine zis la relaxare.
M-am uitat pe internet...sa ma inspir. Am fost socata cat demulte site-uri, bloguri au femeile din alte tari pe tema unor hobby creative. Si ce sursa de venit. Am inceput in joaca si primul rezultat a fost si cel mai fericit. Am constatat cu stupoare ca nu am mai avut nevoie de tratament, uitam sa il iau si asta pentru ca nu mai aveam starile cumplite care nu imi dadeau voie sa uit ca trebuie sa urmez tratamentul. Apoi au venit rezultatele neasteptate: vanzarile. Pur si simplu cineva dorea ceea ce faceam eu. Bijuterioare simple, bluze pictate sau mici obiecte decorative. Acum traiesc din acest hobby. SI SUNT FERICITA. Asa cum nu imi amintesc sa fi mai fost vreodata. Nu ma recunosc si ma gandesc daca nu cumva toata viata mea am fost mai mult casnica decat luptatoare si ca doar m-am mintit pana acum. Dar e prima oara cand spun cu toata gura si cu deplina convingere ca viata e minunata.
Si ca sa ma si laud, puteti vedea ceva di ceea ce fac eu aici: http://www.mariashop.ro/?p=productsList&iCategory=32
Si inca ceva mai jos:
Mi-ar placea sa ajungem la un moment dat sa apreciem cu adevarat valoarea. Mai mestereste cineva de pe aici?![]()

