In multe spectacole, in special montari ale unor texte contemporane, apar o serie de termeni care la Cehov, Shakespeare nu sunt intalniti (poate, doar eufemizati de anumite metafore), frecvent intalniti in literatura ultimilor 50 de ani, in Romania, in special cea post-revolutionara sipe care fiind nou pe acest portal nu sunt sigur ca pot sa-i citez fara sa fiu banat. Unele voci coservatoare, protesteaza. Cei mai multi il considera un fenomen acceptat. Cu toate acestea, am intalnit si unii tineri, in special de sex feminin (nu vreau sa sune discriminatoriu, da' mie mi s-a intamplat sa cunosc numai astfel de exemple), care sa sustina ca nu se duc la teatru pentru ca "teatrul nu mai e ce-a fost", "se injura prea mult in teatru", sunt abordate subiecte marginale ca: homosexualitatea, cosumul de droguri, violenta exagerata etc.
Sunt foarte curios de o opinie generala, in masura in care un forum poate sa fie reprezentativ
PS Desigur aceasta intrebare ar putea duce spre o alta: " In ce masura e publicul interesat sa vada un teatru inspirat din realite si in ce masura vrea sa evadeze prin teatru intr-o realitate securizata. SAU... la teatru se duce omul sa vada o pisa de muzeu - ce faceau aia si ce-i preocupa, candva, in conditiile in care realitatea nu mai lasa loc teatrului.
Dar acesasta ar putea sa dea foarte bine titlul unui alt topic, specializat pe legaturile dintre teatru si asteptarile spectatorului

Poate doriţi să exprimaţi ceva asemănător şi pe forumul ArThalia. Eu consider că e nevoie de discuţii