Gregori a scris:Si totusi, eu cum pot sa te uit?uneori nu e posibil sa uiti... pur si simplu lasa in trecut! atat!
Stii cat e de greu sa faci ceea ce propui tu aici?
Poate chiar imposibil,crede-ma!
heidy_ a scris:Nu cred ca exista cineva pe forumul asta sa o inteleaga cu adevarat. Nu puteti intelege ceea ce simte. Nu este obsedata de el. Nu este nicio iluzie. Este pur si simplu ceea ce simte. Este chiar dragoste..
Daca iti spun,va spun,ca am inteles perfect,ma crede cineva?
Din pacate eu nu pot sa intru in detalii,nu am curajul ei.La mine s-a blocat undeva...nu mai vrea sa iese la suprafata.
Nu pot sa dau sfaturi legate de asta,pentru ca nu am stiut sa mi le dau mie.
Tot ce pot spune e ca o chestie din asta te poate tine blocat in trecut,Si pot trece ani de zile fara sa-ti dai seama ca lucrurile s-au schimbat.Tu scrii pagini si pagini despre celalalt,cauti portite de iesire dintr-o situatie sufocanta.Inveti sa iubesti altfel,inveti sa disimulezi,dar sufletul ti se usuca.Si cel mai dureros e ca nu poti spune nimanui.Poate si mai dureros ca partenerul de viata te iubeste enorm.Si asa ajungi sa mergi seara de seara la culcare cu un sentiment de vina,de durere in suflet,cu un gust amara pentru toate deciziile pe care le-ai luat,pe care el-ILUZIA-le-a luat.
Te suna si te cauta cand e trist,il suni si-l cauti pe ascuns cand te doare.Ii intalnesti privirea insotita de zambetul cunoscut si intoarce capul si tu te intrebi de ce?De ce mai intoarce capul cand singur a decis ca nu ar merge?
Pana la urma inveti sa traiesti asa:cu durere,cu intrebari,cu gust amar,cu vina.
Si de uitat...niciodata!
Asta ramane pe veci!
E singura mare iubire din viata!Nu toti oamenii pot sa o resimta asa!Fericit sa fie cel care nu trece prin ea!
