Scrisoare pentru EL

nu stiu daca mai vroiati vesti despre mine. cand am ajuns in iarna acasa, nu m-a cautat deloc si nici eu nu l-am cautat. rcunosc ca in sinea mea mi-as fi dorit sa o faca dar mi-e rusine de acest gand

am invatat sa ma obisnuiesc cu ce simt, sa nu mai am nevoie de EL si sa nu-i mai simt lipsa. am devenit mult mai atasata de sotul meu si , zic eu, relatia noastra merge din ce in ce mai bine. mai sunt tentata , dar fff rar, sa il caut pe EL dar ma gandesc ca are viata lui acum si ca daca ar fi dorit sa fac parte din viata lui, mi-ar fi spus.

in alta ordine de idei, am aflat de la o cunostiinta comuna ca el se tine acum dupa o alta femeie iar ca sotia lui ii accepta "gafele'. ma bucura putin asa suferinta ei, desi stiu ca nu e frumos. dar sunt si eu om pana la urma.

lui ii doresc sa fie tratat in viata asa cum ne-a tratat pe noi, femeile.

numai bine

Oricum, se pare ca relatia cu EL era terminata dinainte de-a incepe, ca sa zic asa. Lasa-l, nu te mai gandi la EL, fii fericita alaturi de sotul tau.

csampetru a scris:

in alta ordine de idei, am aflat de la o cunostiinta comuna ca el se tine acum dupa o alta femeie iar ca sotia lui ii accepta "gafele'. ma bucura putin asa suferinta ei, desi stiu ca nu e frumos. dar sunt si eu om pana la urma.

lui ii doresc sa fie tratat in viata asa cum ne-a tratat pe noi, femeile.

numai bine

:D Pana si asta trece. E natural sa te bucure.

sa va zic ca a bagat divort si pe mine ma mananca?

ellla a scris:

...degeaba ma strofoc eu sa-l iubesc de nu mai pot ca mi se intorc raspunsuri grosiere..de ce?

Poate pt ca esti convinsa ca iubirea aduce iubire. Asa e, dar cand nu te astepti la asta.

IUbirea poate schimba fiinta ta si a celui de langa tine. Dar asta dupa ce ai acceptat ceea ce deja este.

Surprinderea de a oferi iubire si de a primi inapoi nepasare sau insensibilitate pare sa dea peste cap teoria conform careia ce oferi aia primesti. Si totusi... cand dai iubire si primesti altceva inseamna ca oferi dragoste intr-un fel care, subtil, conditioneaza. O te astepta ca binele sa intoarca bine este o conditionare. Desi exista legea universala a sintoniei sau cauza-efect sau a atractiei, pentru ca ea sa functioneze trebuie sa existe , asa cum se spune si in filmul "Secret", -aliniere .

Adica ceea ce gandesti/simti/oferi sa fie in deplina armonie cu tine si atitudinea/gestul prezent. A te astepta la un anumit rezultat logic, pe fondul acceptiunii ca fiecare are liber arbitru, inclusiv liberul arbitru de a bloca expresia legilor universale (un fel de mictiune impotriva vantului, dar e si asta posibil, pt ca Universul ne da toata libertatea, numai noi ne bagam in corzi), este o contradictie in termeni, intre intentie si actiune, intre atitudine si gest. Iar contradictia opune doua forte contrarii - iubirea si asteptarea/conditionarea.

Pe de alta parte, daca oferi cuiva tot prinosul inimii tale si acela nu se inspira din sentimentele tale, nu infloreste si nici nu te inspira sa infloresti mai mult, in mod normal pleci din relatie: natural, firesc, armonios. . Doar daca relatia este utila sufletelor celor doi alegerea plecarii naste conflicte in inima fiecaruia. Pentru ca, de fapt, solutia nu este despartirea ci gasirea modalitatii de comunicare. Iar una din modalitati este sa dai acceptand ca celalat poate oferi orice, dupa priceperea si simtirea lui. Dupa care alegi daca ceea ce-ti ofera tie e bun pt tine, daca te raneste sau doar crezi ca te jigneste...

csampetru a scris:

1. mi-e ca va zice NU

2. mi-e sa nu ma ia la misto si in bataie de jos si sa-mi zica "te dai femeie serioasa si acum vrei amanti"? sau sa zica " du-te fetita de aici, acum am familia mea"

Si pe tipul care ar spune asa ceva si astfel problema, il iubesti tu?..... O, doamne!

De ce simt ca am mai vazut filmul asta, demult, pe la douzeci de ani ai mei....

Problema nu este ca il iubesti, sa fim seriosi, in viata iubim de nenumarate ori , de multe ori de ne reidragostim de partenerii nostri, alteori ne tremura cordul dupa altcineva. Si asta face parte din procesul de maturizare al inimii noastre. Ciudat mi se pare ca abordezi iubirea din aceeasi perspectiva ca acum cativa ani. Ca nu dai voie inimii sa iubeasca si altfel, sa IL vezi si din alt unghi care sa-ti imbogateasca sentimentele (nu complice). Astfel vei capata profunzime si mai multa intelepciune. Ai tocit aceeasi perspectiva dinc are abordezi iubirea - tu vrei, el nu; tu suferi, el e nazuros.... Nu te-ai plictisit, nu ti se pare lipsit de sens, ca o mancare sleita, nu ti se pare ca nu esti tu in filmul asta, ca meriti mai mult? Ai ramas undeva in timp si nu dai voie inimii sa se maturizeze cu adevarat. Iesi din perspectiva sub care privesti iubirea, pe tine si pe EL! Altfel iti scapa nuante si prin asta intelesuri. Te invarti in cerc! Nu pt ca nu tai relatia ci pt ca o abordezi mereu din acelasi punct. Jocul de glezne nu are nimic evolutiv in el pt ca de fapt nu te deplasezi in viata ta.

Si mai vroiam sa spun ceva, poate nu e corecta observatia mea. Dar... faptul ca sotul a stiu de la inceput de toata povestea s-ar putea sa-i fi dat ocazia de a scoate cu atat mai mult la lumina spiritul sau nobil. Uneori competitia scoate in evidenta nobletea unui barbat. El nu e bun doar cu tine, el mereu e mai bun ca celalat. Si faptul ca ramai cu sotul tau e cel mai frumos compliment, cu atat mai mult cu cat simte ca uneori mintea ta fuge... Noi, femeile, am lua asta ca pe o tradare, ei cred ca o iau ca pe un compliment, ii flateaza... putin, macar. ....

csampetru a scris:

sa va zic ca a bagat divort si pe mine ma mananca?

Ce sa te manance? Ce naibii poti sa vrei tu de la unu ca el? Isi bate joc de tine, te duce de nas, si stie ca poate sa iti manevreze sentimentele cand are chef. Lasa-l in saracia lui, e foarte josnic daca procedeaza asa, nu-ti fa iluzii ca te iubeste, iar daca te mananca sa te intorci la el acum ca divorteaza, foarte bine, du-te la el si pregateste-te sa ai o viata de rahat, in care iti va reprosa in fiecare zi ca te-ai culcat cu sotul tau, si in care isi va sterge bocancii pe sufletul tau de fiecare data cand va avea ocazia.

Pe unul ca asta tre sa il scoti din viata ta urgent, nu vezi ca iti mananca linistea? Ce ai de castigat daca vorbesti cu el si tineti legatura? Taie-i macaroana, schimba-ti mailul, telefonul, sa nu mai dea de tine. Nu e suficient sa nu ii mai raspunzi, pentru ca asa citesti ce iti scrie si iar iti faci iluzii. Vezi-ti de viata ta cu sotul tau, ai ales sa mergi pe drumul asta si fa-o cu toata inima. Altfel te inseli si pe tine, si pe sotul tau.

csampetru a scris:

sa va zic ca a bagat divort si pe mine ma mananca?

Gandeste-te bine. S-ar putea sa ajungi intr-o situatie foarte incurcata... poti ramane in final fara nici unul, fara el si fara sotul tau, daca te incurci cu 'el'.

Am aflat ca divorteaza intamplator , de la o prietena comuna insa tot de la ea am aflat ca el sufera dupa ea... desi faptele lui arata ca nu.. iese in cluburi, merge cu prietenii in baruri, joaca la cazino ca deh are suficienti bani de cheltuit. dar ea spune ca sufera, ca plange dupa sotia lui.. deci o iubeste. sunt curioasa daca se impaca, ce or sa faca oare? eu nu ma bag, nu am mai vorbit cu el de 2 luni si nici nu am de gand sa il caut, mai ales acum pentru ca nu vreau sa-i fiu iar doar un umar de plans, nu vreau sa-l mai ridic de jos si el dupa ce prinde puteri sa-mi dea cu piciorul. dar asta e, sunt femeie si sunt curioasa ce i se intampla, cum ii merge, ce simte, ce face..

din cate stiu, sotia lui trece acum prin momente foarte grele - e foarte stresata la serviciu, stiu ca a fost data afara si acum se tot chinuie sa-si gaseasca un job desi e o tipa desteapta si frumoasa... m-am uitat pe poza ei (el mi-a dat-o ca sa vada ce reactie am imediat dupa ce s-a casatorit cu ea) si am inceput sa plang ..pentru ea, pentru mine. pentru ea zic, pentru ca intr-un fel imi pare rau pentru toate relele care i se intampla. eu tin sa cred ca totusi ea a vrut sa divorteze din cauza comportamentului lui idiot iar el cand a vazut ca ramane singur, a inceput sa aiba remuscari, ma gandesc... sa o vrea inapoi..

eu am si informatiile de la o a 2a mana, ce a observat prietena mea, cum a interpretat si cum mi-a povestit mie.. probabil povestea deja s-a schimbat in 1000 de feluri si nu stiu cat e adevarat...

sentimentele mele si psihicul meu sunt ca un mountain-russe, cand sus cand jos.. nu am de gand sa-l caut pentru ca n-are niciun rost, eu imi vad de viata mea cu sotul meu pe care il admir mai mult ca oricand, e un om extraordinar si ma sustine mereu. azi mi-a spus iar cat de mult mai iubeste si viseaza sa vin in tara si sa facem un bebel al nostru. deja se gandeste la ce nume sa ii puna, imi povesteste cum ma va mangaia pe burtica si cum va merge la 3 dimineata sa-mi ia pepene galben daca mi se face pofta, cum va fi alaturi de mine.. e extraordinar.

Ia te uitati peste ce am dat.... :(

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.a...amp;whichpage=1

cititi ca e interesant.

Csampetru se pare ca ofera si alte variatiuni pe aceeasi tema. Un univers paralel, in care ea nu este maritata, iar iubitul insistent si casatorit pe punctul de a divorta nici nu apare... ;)

Nu stiu ce titlu sa dau acestui topic. Dar pentru inceput, sa ma prezint: ma numesc Cristina, am 20 ani si am plecat dintr-o familie modesta dar de intelectuali, la universitate in SUA cu o bursa. Am un prieten de 3 ani (din liceu cand am fost impreuna 2 ani) pe care il iubesc dar simt ca ceva nu merge. El este in Romania si desi eu sunt departe am incercat amandoi sa facem relatia aceasta sa mearga, am mers la el de cate ori am putut din banii pe care i-am facut muncind part-time si el de asemenea a venit la mien de cate ori i-au dat parintii bani..

problema e ca ma simt bine cu el in sensul ca ma iubeste mult, ma face sa ma simt bine si apreciata, e atent si grijuliu cu mine si se vede in privirea lui cat de mult ma vrea sa fiu alaturi de el. Alaturi de el ma simt dorita si iubita pentru ca ma apreciaza si ma lauda mereu. Eu tin la el din tot sufletul pentru ca este un om extraordinar de bun, insa simt ca suntem prea diferiti pentru o relatie serioasa: casatoria... parca nu avem ce discuta, tot ce vorbim noi e legat de prieteni, vreme, tv , muzica si cunostiinte comune. Nu am avut vrodata cu el o discutie filosofica, o discutie profunda pentru ca el nu stie sa poarte o astfel de discutie.

Atunci cand am incercat, spunea mereu banalitati, clisee si lega fraze fara sens, pur si simplu nu avea o logica in gandire si nu stia sa-si argumenteze punctul de vedere. Alaturi de el simt ca nu pot evolua, nu pot creste intelectual si spiritual. el e interesat doar de fotbal, de internet si de leneveala. nu are aspiratii mari in viata, nu are planuri de viitor in legatura cu cariera lui sau cu persoana lui, pur si simplu traieste din inertie pe banii parintilor. am incercat de cand ne-am cunoscut sa il schimb, sa il ambitionez sau sa ii dau un drum in viata dar ma lupt cu morile de vant. am incercat sa il scot la teatru, sa ii dau sa citeasca, sa il invat sa nu mai fie asa superficial, sa il pun sa invete si sa aiba si alte preocupari in afara de fotbal (activitati extra, voluntariat, etc etc). imposibil...nu vrea si gata si imi spune "dar nu e treaba ta" sau "nu vreau" sau "vezi-ti de viata ta".

eu stau in cumpana acum pentru ca el mi-a oferit un inel si mi-a cerut sa ne logodim. isi face planuri pentru dupa facultate, spune ca vrea sa ne casatorim si viseaza cu ochii deschisi la cum vom calatori peste tot si la cum vom fi independenti si bogati. eu sunt o fire mult mai practica si realista, viata m-a invatat ca nimic nu vine gratuit (poate doar rautarea oamenilor) si ca sa ai succes trebuie sa muncesti cu toata fiinta ta si trebuie sa mai ai si un pic de noroc.

i-am acceptat inelul, bucuroasa fiind si gandindu-ma ca nu o sa raman singura, insa simt ca alaturi de el nu voi fi complet fericita.

persoanele mai in varsta pe care le cunosc (si care au experienta si zic eu maturitate si intelepciune in gandire) m-au sfatuit mereu sa raman alaturi de acel barbat care ma iubeste neconditionat si care se poarta frumos cu mine. ca barbatul nu e la fel de inteligent ca femeia, spun ele, nu conteaza, ca in viata si omul mediocru poate avea succes (financiar) si ca femeii ii e mai bine langa acel barbat care o iubeste enorm pentru ca ii iarta defectele. iubitul meu intr-adevat e extraordinar de bun si de marinimos, credincios si generos, iarta cand il sicanez sau cand fac vreo greseala dar toate astea nu mi se par indeajuns.

mi-as dori ca viitoarea mea familie sa se bazeze pe relatia mea cu un barbat cel putin la fel de inteligent ca mine, un barbat cu aspiratii inalte si dorinte de a se depasi in permanenta, un barbat puternic care in acelasi timp sa ma si iubeasca. dar cine stie un astfel de barbat? daca sunt, sunt putini si ei trebuie cautati.

v-as ruga daca aveti sa-mi dati un sfat, din experienta voastra sa-mi spuneti daca ar trebui sa ma multumesc cu ceea ce am acum sau daca ar trebui sa desfac legatura noastra si sa incerc sa cunosc oameni noi care poate vor fi asa cum imi doresc eu.

am incercat acum 1 luna sa ii zic ce simt si sa fac sa ne despartim si mi-a spus ca i-am distrus toate visele si toate planurile, ca l-am distrus, ca il cred prost si ca i-am rupt inima, iar cand mi-a repetat toate acestea mi-am dat seama ca nu vreau sa il ranesc si ne-am impacat pentru ca simteam cum sufera si nu suport sa il vad plangand, insa si eu sufar in relatia asta si simt ca trebuie sa-mi gasesc echilibrul sau sa gasesc acea motivatie care sa ma faca sa continui/sau sa renunt.

Nu vreau sa ma credeti egoista, ma pot sacrifica pentru persoana iubita si in relatia cu el am lasat de la mine si am trecut cu vederea multe defecte de

Enki, dar tu faci munca de detectiv, nu gluma .

Oricum, subiectul e interesat si ne poate da de gandit...