la ntrebarea de mai sus, sotul meu stia tot ce se intamplase cu EL dar nu cred ca stia ca inca mai am sentimente pentru EL. SI daca a banuit, probabil a incercat sa si le innabuse pentru ca ma iubea si ma vroia a lui.
ps: e um-am atasat de sot, nu suntem in casnicia asta 2 amici.. in fond, el a fost "primul barbat" din viata mea..imi doresc un bebe cu el.. il iubesc as zice, dar imi pare rau ca nu suficient 
pps: El intotdeauna a zis sau a sugerat "te iubesc" si apoi a fugit.. niciodata nu a mai continuat.. intodeauna intra azi sa vb cu mine, ma pune sa fac ceva si apoi ma uita 2-3 saptamani.. daca nu ii raspund, se supara si ma intreaba de ce nu mai vb cu el, daca ii raspund se face ca nu ma stie.. si peste un timp iar intra ca vantul in viata mea.. si ciclul se reia
da, am avut parte de dragostea amandurora insa nu in acelasi timp. mai intai m-a iubit El dar s-a simtit tradat ca un altul m-a iubit si a zis ca el l-am incurajat pe celalalt sa ma iubeasca (eu am iesit de cateva ori in oras cu celalalt ca sa il fac pe EL gelos). iar EL s-a simtit tradat, ranit si a zis ca nu poate sa iubeasca o fata care nu mai e pura.. ce puritatea naibii nu vedea el, ca eu il iubeam la nebunie si nu fusesem cu niciun barbat vreodata si nici nu-mi statea gandul la altul, doar la el si as fi facut ca si acum totul pentru el.
cand am vazut ca o da intoarsa, am zis ca e clar ca daca m-ar fi iubit cu adevarat nu mi-ar fi dat un motiv asa stupid "ca l-am tradat" cand nu facusem mare lucru, practic insa tot eu am gresit ca am grabit lucrurile, am vrut sa fim odata impreuna si am vrut sa-l fac gelos, dar iata ca totul s-a intors impotriva mea.... apoi m-am auto-sugestionat sa il uit si l-am cunoscut pe sotul meu, am trait o frumoasa poveste de iubire impreuna timp de 2 ani (in care eu ma gandeam la EL doar in momentele grele, deci practic 98% era uitat) si am hotarat sa ma casatoresc cu actualul meu sot. intre timp, eu nu mai eram fata "pura" de la inceput, devenisem "femeie" cu sotul meu. cu 3 saptamani inainte sa ma casatoresc, EL mi-a spus sa las tot si sa vin intr-o calatorie cu el... am zis ca nu, nu pot si asta afost greseala cea mai mare, greseala ireparabila. practic i-am intors spatele... nu m-am dus in calatorie cu el.. dar mi-am dorit din tot sufletul sa faca mai mult, sa nu ma lase sa ma casatoresc... adica, intr-un fel, nu am vrut sa pice capra pe mine, stiu ca e meschin, am vrut sa fie el practic "initiatorul"...
dar el nu a mai facut nimic.. eu m-am casatorit (mi-era rusine de sot, mi-era rusine sa anulez ceva ce fusese indelung pregatit, ma durea sufletul sa-l ranesc si stiam ca ar fi fost teribil de trist daca as fi anulat nunta.. mi-a fost frica intr-un cuvant. dar tineam totusi si la el, imi placea cum radea, imi placea cum ma saruta, imi placea cand ne plimbam de manuta cand era zapada si tineam mana in aceeasi manusa sa ne incalzim...)
EL cand a venit din acea calatorie a venit casatorit.. adica s-au casatorit in romania, la fff scurt timp dupa ce au ajuns inapoi, la mai putin de o saptamana. apoi m-a cautat, mi-a zis ce s-a intamplat si eu am izbucnit in plans, i-am zis ca nu mai vreau niciodata sa vorbesc cu el " cuma putut sa ma cheme pe mine intr-o calatorie si sa se intoarca cu alta?"
eu am crezut mereu ca a facut-o din razbunare.. acum probabil s-a atasat de ea, pentru ca e o femeie foarte de treaba, eu o stiu.. si ea ma stie. este intr-adevar o femeie extraordinara. intre timp si eu m-am atasat de sot dar nu pot sa-l uit pe EL si am ramas mereu cu intrebarea "de ce nu am plecat in calatorie cu el?"
acum e prea tarziu de reparatii, au mai trecut 2 ani de cand ne-am casatorit amandoi, timpul deja a inchis lacatul vreunei schimbari.. ar fi foarte greu sa schimbam ceva acum si eu acum nu mai sunt sigura de sentimentele lui. nu imi mai spune nimic legat de ce simte, dar imi povesteste de casnicia lui care nu e tocmai roz. vorbim, nu foarte des, dar vorbim cand ne e mai greu. stim ca la celalalt gasim intelegere. e ca si cum ne aruncam unul in bratele celuilalt cand e greu ca sa gasim o rezolvare...
dar despre el nu stiu ce simte.. mi-e frica sa-l intreb daca ma mai iubeste pentru ca 1. mi-e ca va zice NU, si atunci as suferi extrem de mult
2. mi-e sa nu ma ia la misto si in bataie de jos si sa-mi zica "te dai femeie serioasa si acum vrei amanti"? sau sa zica " du-te fetita de aici, acum am familia mea"
de asta, incerc sa pun punct singura, fara sa ma mai gandesc la ce a fost, ce ar putea sau nu fi si incerc sa-mi iubesc sotul cat mai mult. bunica, femeie foarte credincioasa si trecuta prin viata care s-a casatorit cu bunicu pentru ca il iubea extrem de mult si care a sacrificat tot, absolut tot pentru el si copii, mi-a zis o vorba mare cand eram mai tanara " Intotdeauna sa ramai cu cel care te iubeste el mai mult, ca asa iti va fi mai bine. sa nu te duci la cel dupa care alergi, ca el nu-ti va ierta asa usor greselile si el daca se satura iti da cu piciorul si apoi suferi. sa mergi cu cel care te iubeste el mai mult pentru ca asa va face tot pentru tine si vei fi fericita"..