elandi a scris:Ar trebui sa te ajute cineva fortat? Daca ti-e greu sa cooperezi, ce sa faca si el saracu'? "I-a fato pastilute, ti le prescrie nenea doctoru', ca poti sa le iei fara sa faci efortul de a vorbi, de a te autodezvalui, autodescoperi, analiza, etc..."
Nu pentru ca daca ar fi fost sa faca un lucru fortat sigur as face deandoaselea-pentru ca asa fac nu imi place sa fac ce mi se zice doar daca ma dau bine cu capu de pereti si realizez ca poate ar fi bine sa fac si cum zic ceilalti-si in plus m-am dus singura la el fara sa imi spuna careva ca ar trebuii sa ma duc ,pentru ca in general incerc sa ma ascund sa nu par asa cum sunt eu sa fiu altcineva, am realizat eu ca am nevoie de ajutor si ca singura nu voi face acestei situatii(familia mea nu stie ca eu merg la terapeut pentru ca cum sunt ei sigur ar zice ca sunt nebuna in adevaratu sens al cuvantului
), dar eu ma asteptam ca daca ma duc acolo toate problemele mele se vor rezolva si imi va fi mai usor dar din contra imi este mai greu ca trebuie sa povestesc lucruri dureroase pentru mine si parca simt totul se intampla din nou si toate acestea ma intristeaza pt eu le credeam uitate si acum a trebuit sa iasa la suprafata si in plus descopar lucruri despre mine care sincer nu ma prea atrag, aflu cum sunt de fapt
, si stiu ca tine de mine ca sa reusesc sa trec peste aceste lucruri si sa ma fac "bine " dar este destul de greu pentru ca cateodata nu mai am chef de nimic si simt ca nu trebuii sa mai traiesc ca de ce trebuie sa am atatea responsabilitati ?, ca de ce nu mai este ca atunci cand eram copil(numai sa fii avut alti parinti ca astia nu sunt cel mai bun exemplu-oricum mi-as dorii sa am mintea de acum si sufletu de copil sa le pot spune ca au gresit multe lucruri in cresterea mea, pentru ca au avut grija ca sa nu ma simt iubita si pentru orice chestie gresita facuta eram batuta /si pedepsita si plus ca tatal meu este alcoolic si si tot timpu asistam la chestii naspa din partea lui)dar macar nu aveam responsabilitati , atunci cand eram mica imi doream sa fiu mare sa pot pleca din casa si sa nu mai fiu acolo dar atunci nu realizam ca daca cresc ma asteapta responsabilitati, iar acum imi doresc sa fiu mica din nou sa imi retraiesc copilaria dar fara sa fie parintii mei.Oare e gresit ca gandesc asa?