VIATA, asa cum ne spunea dragul nostru "interpus"(sunt in rezonanta cu punctul sau de vedere), este o Binecuvantare, este bucuria de-a fi prezent, de-a fi in comuniune cu tot ceea ce se vede si nu se vede, in timpul si momentul de acum, pe aceasta superba planeta Terra si nicidecum nu este o lupta. In mod natural, firesc, Viata ne traieste pe noi in toata splendoarea ei(si amintesc aci o vorba :"Lasa iubirea/dragostea sa te faca pe tine").
Pentru cine o percepe ca si o lupta, un razboi, Viata-i spune foarte clar : "Traiesti in compromis si ar fi momentul sa incetezi sa-ti mai faci sufletelul sa planga si sa purcezi la a-i permite sa planga de bucurie, coplesit de iubire/dragoste". SUFERINTA (razboiul, lupta, frustrari de toate felurile, vorba aia) NU este necesara pentru dezvoltarea unui barbat ori a unei femei, realizarea si perfecta expresie de Sine, ci este, de fapt, chiar rezultatul violarii Legilor Spirituale, dar (trist dar adevarat), din cate se poate observa, putini oameni sunt capabili sa se trezeasca din "adormirea spirituala", fara ea (sfanta suferinta, vorba aia). Asa ca, mai pe scurt, fara compromisuri, dupa parerea mea, este primul pas. Fiind deschis si sincer cu tine insuti si acceptarea si trairea dincolo de cliseele sociale si verbale, practica in luarea de decizii ( care este momentul ajustarii energetice spre echilibru), discernamantul (asa da, asa nu) , asumarea responsabilitatii si curajul clarificarii oricarui aspect cu fermitate. Orice amanare a clarificarii [(pot apare persoane, forme gand, experiente la indigo, care iar si iar vin cu noi argumente de tot felul -a cata oara ! (stiti vorba aia: tat ase si iar'ase)] duce la amplificarea starilor de dependenta, nepermitand nici celor implicati sa-si clarifice blocajele si orice fel de incarcatura emotionala, determinand altele.
