Viata

Numenume a scris:

Despre asta era vorba, n/o mai gaseam.

Tot nu inteleg! Ai observat ca-s grea de cap. Explica-mi exact ce vrei sa stii.

Ravl a scris:

Nu cred, "viata" este un tot-unitar .

Mda,nu te contrazic,eu ma gandeam la faptul ca experienta pe care o am ,despre viata, e foarte posibil sa nu fie indeajuns pentru ai da o formula.

Stii, pe zi ce trece realizez cate putine lucruri stiu si cate mai am de invatat si amanarea mea de a o definii poate ma va ajuta intr-un fel.Posibil chiar si atunci sa gresesc...

Cel mai paradoxal fapt in viata e ca chiar si cele mai noi ocupatii devin intr-un moment dat rutina! rutina! rutina!... poti avea un specru cit de mare de ocupatii, insa de fiecare data te plictisesti si vrei ceva nou, ceva ce nu ai mai facut anterior.... ar fi oare acesta o solutie sa scapam de monotonia zilelor?! deseori ajungi la concluzia ca viata ta devine un circuit inchis: evoluezi si regresezi fara sa iesi din acest cerc creat de tine insuti. Rutina, ordinea, graficul: inseamna stabilitate, deci... increderea in ziua de miine: inseamna oare asta ca nu ar trebui sa ne asumam riscuri, sa ne facem de cap uneori, sau pur si simplu sa lasam treburi importante la o parte pentru a profita de o ora televizor+ ciocolate.... care de fapt e fecirea in viata? sa iti pui scopuri... pentru care stii ca vei lupta mult, vei uita de timp liber, de relaxare, de mici bucurii... sau sa mergi pe fluxul evenimentelor lasind totul sa vie de la sine: si traind cu fiecare AZI fericit?!

AlinaZamusteanu a scris:

care de fapt e fecirea in viata? sa iti pui scopuri... pentru care stii ca vei lupta mult, vei uita de timp liber, de relaxare, de mici bucurii... sau sa mergi pe fluxul evenimentelor lasind totul sa vie de la sine: si traind cu fiecare AZI fericit?!

Nu.

exista o solutie pentru iesirea din rutina.

blocajul este mental si se datoreaza erorilor de judecata. posibilitatile de extindere in afara rutinelor sunt foarte mari. doar blocajul ne orbeste chiar si de a intui macar posibilitatile.

iar nefericirea in mare parte se datoreaza tocmai erorilor de judecata. datorita erorilor, se ajunge pana la punctul de a considera binele rau si raul bine. viziunea ingusta (datorata erorilor de judecata) ne face sa alergam din iluzie in iluzie (din obiective neinsemnate in obiective neinsemnate) pierduti in relativ. dar absolutul si perfectiunea exista dincolo de viziunea ingusta, iar singura solutie este propria perfectionare spre absolut (perfectionarea mintii prin indreptarea erorilor de gandire).

pentru ca cineva sa cuprinda (contina) fericirea (care este data doar de perfectiunea/corectitudinea intelegerii), acel cineva trebuie sa o poata cuprinde. sau altfel spus, container poate fi doar obiectul cu forma adaptata pentru a contine. la fel si omul, trebuie sa fie perfect pentru a contine perfectiunea si implicit fericirea.

deci fiecare pas spre propria perfectionare spre intelegerea si mai corecta a lumii exterioare si interioare, este un pas spre fericire.

Lightsome a scris:

As putea definii mai bine ,,viata,, atunci cand ma voi afla in pragul mortii ?

Cred ca da,doar vietii tale.Orice sa naste, creste si apoi moare isi poate definii propria viata, asa ca probabil atunci vei gasi raspunsul dorit.

In viata mea foarte plina de evenimente si experiente diverse pot sa spun ca am ajuns la concluzia ca atitudinea ce o ai are o mare importanta asupra vietii tale.Pt. ca atitudinea ce o adopti in orice moment al vietii este mult mai importanta ca fapta insasi.Are o importanta mult mai mare decat banii,circumstante,educatie,urcusuri si coborasuri,succese si ratari ori ce crede ori nu crede lumea ,ce zice si face.E mult mai importanta decat cum arati,ca ai vreun talent sau nu ,ca esti mare sau mic,cunoscut ori anonim.Atitudinea ce o poti avea la un moment anume in viata poate crea o legatura de iubire solida si de lunga durata ori poate distruge o relatie de orice fel,poate duce la pace sau razboi,la nastere si moarte.La toate opusele si extremele prin care ne manifestam intreaga existenta.Ceea ce insa este total extraordinar,este faptul ca in fiecare zi ai sansa unica de a-ti schimba atitudinea in ziua respectiva!Nu putem schimba trecutul si nici cum altii din jur vor actiona intr-un fel sau altul,nu putem schimba inevitabilul.Singurul lucru ce putem face insa e sa constientizam atitudinea la un moment dat si as putea spune cu convingere ca din viata mea 10% reprezinta ce mi se petrece mie si 90% reprezinta cum reactionez prin atitudinea mea la ce mi se intampla mie.Lucrurile si tot ce se petrece in jurul tau nu le vezi asa cum sunt ele ci asa cum le vezi si esti tu de fapt!!!

Viata si moartea????Ambele sunt iluzii.Moartea nu e nimic altceva decat o trecere de la o lume la alta,de la o viata la alta dar intre o anume viata si moarte ca stari de expresie mentale atitudinea conteaza.Ea pune impact asupra ta si indirect a celor din jur.Creaza un impact karmic ce te va urma de la o viata la alta.

Deseori aseman viata unui tren in miscare. O calatorie incerta, dar cu o destinatie finala zdrobitor de sigura. In acest tren urca persoane, care, din pacate, nu ne pot insoti tot drumul, sau, dimpotriva,altele, decidem sa il paraseasca. Se poate intampla sa solicitam un loc langa o persoana si aceasta sa raspunda ca-i deja ocupat.

In alta ordine, un razboi foarte dur este acela pe care il duci cu tine insuti/insati deoarece te afli in ambele tabere.

:)

Lucast a scris:

Deseori aseman viata unui tren in miscare. O calatorie incerta, dar cu o destinatie finala zdrobitor de sigura. In acest tren urca persoane, care, din pacate, nu ne pot insoti tot drumul, sau, dimpotriva,altele, decidem sa il paraseasca. Se poate intampla sa solicitam un loc langa o persoana si aceasta sa raspunda ca-i deja ocupat.

In alta ordine, un razboi foarte dur este acela pe care il duci cu tine insuti/insati deoarece te afli in ambele tabere.

:)

Că omul decide ca altul sa coboare sau altul sa nu urce.... Pai, in acel moment, decizia, care precede hotararea, este luata cu buna stiinta. Unde-i razboiul cu omul insusi ?

Că altii nu il vor insoti (indiferent din ce motive ale lor).... Crearea unui razboi distruge si acel ceva frumos care a fost atat cat a fost. Unde-i rostul unui razboi ?

Cand persoana, care ocupă un loc, nu este de fata, atunci cineva il vede a fi liber, il solicita celui de-alaturi, dar i se spune ca este ocupat. Din asta sa creeze un razboi ? Este o gluma, nu-i asa ?

Ca idee si fapt: Pentru bunurile spirituale nu trebuie niciun razboi, nici macar unui spirit neinsemnat, caci nu cu razboaie isi va gasi insemnatatea.

Lucast a scris:

Deseori aseman viata unui tren in miscare. O calatorie incerta, dar cu o destinatie finala zdrobitor de sigura. In acest tren urca persoane, care, din pacate, nu ne pot insoti tot drumul, sau, dimpotriva,altele, decidem sa il paraseasca. Se poate intampla sa solicitam un loc langa o persoana si aceasta sa raspunda ca-i deja ocupat.

In alta ordine, un razboi foarte dur este acela pe care il duci cu tine insuti/insati deoarece te afli in ambele tabere.

:)

Viata este asemenea carbunilor, motorinei si curentului unui tren in miscare.

Spiritul este asemenea unui tren in miscare, care se indreapta catre viitor si in care este calator un spirit (spiritul insusi) care are viata.

- Spiritul poate fi incert.

- Viitorul este incert, indiferent cat de cert sau incert spiritul ghideaza spiritul, in timpul vietii lui.

- Viata, trenul, miscarea, sunt certe. Eu sunt foarte sigur ca am viata si ca ma misc si intr-un tren in miscare catre viitor.

Viata este perioada in care spiritul are cunostinta de sine. Un spirit neinsemnat invinuieste viata pentru neinsemnatatea lui. Gest ridicol. Dar un spirit falnic nu va multumi vietii pentru falnicia lui, ci intelepciunii sale.

Spiritul, face ce face, siesi sau altuia. Degeaba blameaza viata... si viitorul, extrapolandu-si trecutul in viitor. Blamand viata in locul spiritului, spiritul ignora spiritul. Se sustrage propriilor actiuni, dar mai rau, se considera fara capacitate de actiune, dar si mai rau, se pierde pe sine. Dar spiritul sa nu se blameze nici pe sine.

Interpus a scris:

Pentru bunurile spirituale nu trebuie niciun razboi, nici macar unui spirit neinsemnat, caci nu cu razboaie isi va gasi insemnatatea.

Logica ta m-a lasat masca de multe ori, dar acum nu ai dreptate. Omul se razboieste toata viata cu el insusi pt. a creste spiritual, e intr-o lupta continua. Se razboieste cu patimile, incercand sa le puna botnita, se razboieste cu slabiciunile, incercand, prin mijloace diferite, sa le suprime, ori sa nu le lase sa se manifeste, se razboieste cu unele aspiratii a caror implinire il trag in jos pe scara spirituala. De exemplu: iti doresti un anumit confort, dar daca asta inseamna sa minti, sa inseli, sa asupresti pe altii, renunti, oricat de atragator ar fi pentru tine confortul respectiv realizezi ca te trage in jos.

Si cu cat spiritul este mai neinsemnat, cu atat razboiul e mai mare, asta daca, in nimicnicia lui, spiritul ala neinsemnat chiar isi doreste sa evolueze, daca e capabil sa inteleaga rostul evolutiei. E mai mare pentru ca trasaturile negative sunt mai numeroase si se manifesta mai pregnant decat la un spirit evoluat.

Interpus a scris:

Nu am avut rabdare sa citesc ce ai scris, m-ai pierdut de la prima fraza. Nu-i rautate, sper sa ma intelegi.

Imi este incomoda o astfel de analiza, iar ulterioare detalii imi displac la fel de mult.

Dar nu mi-am abandonat visurile. :)