Cat de usor renunta un barbat la o viitoare casatorie?

Malkia, eu zic sa citesti ce am scris eu. Si sa lasam chestiile de gradinita pentru gradinita..

Malkia a scris:

Voi ce spuneti? V-ati aventura in asa o expeditie chiar cu riscul de a pierde cuibul caldut si cunoscut?

Incerci sa invarti discutia , si suna (parerea mea) de genul : dai vrabia din mana pe cioara din par? ...

Dar revenind la discutia normala , tu nu ai o relatie cu el decat profesionala, nu tu esti cea care ii stii anumite secrete, nu esti cea care se trezeste dim langa el cu un sarut ... zambetul si atingerea pe umar , parerea mea , e ceva prea puieril , adica e mare pas de la o atingere pe umar la a incheia o actuala logodna ...

pare rau ca te simti lezata in amorul propriu ... de vorbele mele, iar de la a intelege situatia si a fi DEACORT cu ea , cale lunga...

Malkia a scris:

Aici ramanem cu vorbele...

Sper sa nu se (mai) supere nimeni...ar fi interesant totusi daca ati da un oarecare raspuns la intrebarea initiala (sau alte probleme derivate din ea): Cat de usor renunta un barbat la o viitoare casatorie? Dar o femeie (poftim...)? Si cat de importanta e apropierea emotionala dintre doi oameni?

Eu spun ca as renunta oricand daca as constata ca fac o greseala si e posibil sa regret tot restul vietii. Sa regret ce n-am facut la timp si a trecut pe langa mine, ca am fugit de posibilitatea de a fi fericita si de a sparge tiparele parintilor nostri care nu divortau pentru ca "ce ar spune lumea?" si traiau nefericiti "till death do us part". Sa dispretuiesc posibilitatea extraordinarului din viata de zi cu zi alaturi de cineva care conteaza in loc de consensul unei banalitati nejustificate. Voi ce spuneti? V-ati aventura in asa o expeditie chiar cu riscul de a pierde cuibul caldut si cunoscut?

Aici , s-ar putea. Insa, unii dintre useri se cunosc si personal. Pentru unii este o comunitate. Virtuala, dar o comunitate.

Apropierea emotionala intre doi oameni este foarte importanta. O femeie ar renunta mai greu la o viitoare casatorie.

Eu cred ca ai nevoie de o mica doza de "nebunie" de a face multe sub impulsul momentului.

Extraordinarul , zic eu, exista in acele relatii care sunt imposibile. Iti plac atat de mult tocmai pentru ca asteptarea este atat de obsedanta, incat orice mica implinire te aduce in extaz. O relatie "de zi cu zi" cu extraordinarul, nu functioneaza. Odata as fi spus ca da, m-as aventura chiar cu riscul de a pierde cuibul. Azi m-as aventura , insa fara riscul de a pierde ce ar exista.

In cazul expus de tine, nu exista decat sansele unei relatii profesionale. Unde orele suplimentare si entuziasmul tau ar trebui rasplatite financiar.