Început de miracovdicov, Mar 23 oct 2007 · 185 răspunsuri · 60.834 vizualizări
când am zis că plec ea mă rugase să rămân însă cum să îi poți traduce inimii tăișul unei silabe care ți-a amintit de iarbă și de norii atât de schimbători
Paul Vinicius
Editat Mar 13 aug 2013 03:46
Traian Demetrescu- Cîntec de bohem
Eu n-am iubit prințese, sau marchize
Și n-am visat, ca alții, la regine;
Iar cînd eram adolescent, prieteni,
S-ar fi uitat și zînele la mine.
Dar mi-au plăcut femeile acelea
Cu inimile simple, arzătoare,
În cari tot rămîn schintei, ecouri,
Și chiar atuncea cînd iubirea moare.
Iar azi, cînd s-au dus multe din iluzii,
Și nu mai cred în dragostele sfinte,
Cînd mă-ntîlnesc ele-mi trimit... surîsuri,
În semn că-și mai aduc de mine-aminte.
iubito, m-am uitat pe prognoza pentru diseară, la cină/ vremea din suflete va fi, în general, stabilă, senină// Iv cel Naiv
Walt Whitman- Zile senine
Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii,
prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate
furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute
culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia
spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat,
îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate
şi merele coapte atârnă, obosite şi
leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite
zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.
și
când o să-mi desfaci
inima
o să vezi
că sunt
eu/
g.goia/ dublin
Editat Mie 29 oct 2014 02:51
intre asternuturi
el a devenit poet
eu
femeie/
g.goia/ dublin
Editat Mie 29 oct 2014 04:15
cand poezia pleaca din tine
asa cum pleaca iubirea
ramai azilant cu-dosar si fara
identitate
iti amintesti lucrurile marunte
mirosul lui
felul in care-si sterge fata si mai ales
tacerea aia care supara cum o boala de
piele
serile de vara derulate ca un serial proiectat
pe-o panza-nvechita
vinul blond sinucigas intre cuvinte
sobre
cand poezia pleaca din tine
odaia are pereti si nu are ferestre
in asternutul tau se iubesc altii
moarte-ti sopteste dupa ureche cuvinte
d'amour
depresie cu gust de sange cald de pasare
tanara
ce traire dom'le aici in urbea fara de
razboaie
ce balbaiala cioraniana si mai ales
cata liniste/
dreptul la normalitate doare si lasa
urme dom'le
g.goia/ dublin
"Totul era solie.Ai dus-o la capăt? Nu erai totdeauna distrat de-aşteptare, parcă toate-ţi vesteau o iubită? (Unde să-i dai adăpost,când, la tine, gânduri mari şi străine intră şi ies şi, noaptea, adesea rămân.)" Rilke, Rilke, dar iubita noastră e imaginația,ar fi zis Kari Lise.
Ești Doamne bun, eu pământean și rău
Și-n dragoste nu-ți semăn, nici în milă.
Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău
de par dospit din cer nu din argila.
Nu ți-am râvnit nici razele subțiri,
Nici tălpile străpunse de piroane.
Dar Tu mă faci părtaș în răstigniri
și-ți tot îngân osânda din icoane.
Sfințit pe cruci pe care nu m-am vrut
și de- nvieri pe care nu le-aș cere,
nu știu: Tu te cobori la mine-n lut
sau eu mă urc spre raiul Tău bând fiere?
Cu necerșita slava mă încarci
și-n cuie, când sfințenia mă frânge,
oftând mă uit la rănile-mi prea largi
și-ți cresc alături, sânge lângă sânge.
Radu Demetrescu Gyr - Ești Doamne bun