Programarea parentala

iosafat a scris:

Privirea de penitenţă

Este privirea care spune "te voi face să suferi

iosafat a scris:

Mai bine ripostezi prin ignorare, eventual agresiune pasiva, te poti apara si cu vorba dar trebuie sa inveti sa gandesti. Apararile eficiente verbale nu prea au venit de la copiii decompensati psihiatric ca daca veneau nu mai aparea boala. Parintele nevrotic are grija sa reteze tentativele de aparare pe cand copilul e inca mic.

Daca vreti sa vedeti unde duc in timp conflitctele nerezolvate cu parintii si ce e ala delir, cititi postarea lui Oliver "cel mai nebun dintre pamanteni". O sa vedeti acolo cum un "copil" scrie 1500 de pagini care nu sunt altceva decat o justificare de sine si catre lume pentru a nu face nimic pentru sine si pentru a se sinucide.

am incercat sa citesc si din cartea lui dar e cam multa abureala-pentru mine- eu nu reusesc sa-l inteleg

incerc da cateodata mai ia gura pe dinainte si le reprosez parintilor mei ca asa mau crescut, dar e bne sa vb cu pers din afara de ce vb noi la terapie,si daca vb despre asta am vazut ca`sunt persoane care ma considera de-a binelea nebuna, adica ca am luat-o pe aratura, mi se reproseaza ca eu eram aia tare si ca acum ce fac, ma scufund cu totu si ca devin ignoranta

iosafat a scris:

Programarea parentala care duce la copii si adulti anxiosisau la oameni cu pofta de viaţă

Unii o numesc educaţie, cei 7 ani de acasa. In psihologie se numeste programare parentală. Nu constă numai in ce spune parintele copilului ci mai ales in ceea ce trăieşte copilul

LucaLuca a scris:

stii ceva,Iosafat?nu ma intereseaza ca suna patetic:multumesc ca ai aparut in "virtual",sa ne luminezi drumul catre autocunoastere.tie si altor cateva persoane de bine! :P

Cum (si cand) ajunge ascultarea de parinti o actiune schizoida (cu ruptura de identitate)

"Eva m-a pus sa musc din mar, ea e de vina" - spune Adam. "Nu conteaza, ti-o tragi si tu pentru asta" - spune Dumnezeu.

Sa detaliez. Adam de fapt vrea sa spuna "Uite, eu am urmat o ispita (directiva), ma poti scuti de pedeapsa? As fi incantat sa o pedepsesti doar pe ea (Eva)."

Cum e in realitate. Parintele spune copilului fa cutare sau cutare lucru (care implica destinul personal al copilului), adica "te duci sa faci scoala aia ca asa o sa ajungi bine", "iti alegi partenerul ala de viata ca e de neam bun, ce vrei tu e de neam rau", "fa cutare meserie ca asta iti aduce bani si faima nu nimicurile care le-ai ales tu" etc. Copilul asculta. Evident ca nu va fi fericit, poate va claca psihic, poate nu (poate va agresa ca sa compenseze, sau va dezvolta compulsii). Vine vremea cand isi va da seama cine l-a impins pe un drum gresit. In momentul ala se intoarce si da vina pe parinte. Atunci intervine ruptura de identitate. Parintele a spus "fa asa", copilul a executat iar apoi a dat vina pe altcineva fara a-si mai asuma nici o responsabilitate. Nu conteaza ca putea sau nu sa se opuna copilul, e o reactie schizoida sa dai vina pe general pentru ca ai executat ordinul. Ca soldat daca ai comis crime de razboi mergi in streang impreuna cu generalul care ti-a dat ordinul. La fel in familie, parintele a dat ordinul, copilul s-a executat pe sine, e mort-viu pentru ca traieste teleghidat de parinte dar da vina pe parinte. Nimeni pe lumea asta, nici psihiatru, nici psihilog, nici vecinul nu va fi solidar cu executantul.

Deci, ruptura de identitate intervne aici: parintele emite ordinul -> copilul executa -> copilul da vina total pe parinte . Sunt doua persoane care intervin in procesul patologic, unul da ordinul, altul executa iar in final vina revine unuia singur. Nu e logic. Vina apartine amandurora si impreuna isi vor lua pedeapsa (boala psihica). Copilul asculta nu doar pentru ca nu are alternative ci si pentru ca a fost comod (a primit conditionat unele lucruri care si le-a dorit, a fost mituit

.

Ruptura de identitade mai intervine si in faptul ca alegand sa implinesti dorinta existentiala a parintelui, renunti la tine. Cum poti pretinde ca esti tu insuti daca practici meseria aleasa de parinte sau convietuiesti cu partenerul ales de parinte? Aici e partea schizoida, ca cel care a ales nu participa la actul existential, nu practica meseria respectiva, nu traieste cu respectivul partener. Cei doi care comit asemenea acte schizoide, parintele + copilul se numesc familie schizoida. Daca copilul e slab poate face schizofrenie.

Cu totul altfel stau lucrurile in agresiunea fara motiv practicata de parinte asupra copilului. Copilul participa tot la o actiune schizoida (el e obligat sa duca in spate ce nu poate duce parintele) dar e fortat, obligat, executat fara putinta de a se opune. Exista tati care si-au violat fiii in fund, sau le-au ars degetele la aragaz pentru greseli minore (ce copil poate sa stea linistit cand are atata energie de cheltuit?). Trauma e mare, copilul nu intelege de ce trebuie sa preia defularea parintelui. Pentru a rezolva asemenea cazuri cred ca e nevoie de cativa ani in psihoterapie. Parerea mea sincera e ca e nevoie de grup de sustinere pe termen lung in asemenea cazuri.

Agresiunea fara motiv si la locul nepotrivit e schizoida pentru ca se datoreaza unei proiectii. Tatăl umilit la servici se razbuna acasa asupra copilului său (i-l bate din nimic) ca si cand s-ar razbuna pe seful sau care l-a umilit. Ruptura de identitate si locaţie e aici: şeful de la locul de munca/copilul de acasa. E foarte usor sa faci proiectii schizoide, si comod. Un copil istet si maricel pricepe lantul asta de agresiune. Altii nu si i-l transmit mai departe, agreseaza pe altii sau pe ei insisi (depresia). Depresia e autoagresiune. Starea eului de Parinte paranoic iti agreseaza starea eului de Copil iar starea de Adult nu se dezvolta decat partial sau deloc.

Grup de sustinere? ce vrei sa spui prin asta? caci nu inteleg , adica tre sa faca terapie prin grup, are nevoie de ajutorul celorlalti?

erena21 a scris:

Grup de sustinere? ce vrei sa spui prin asta? caci nu inteleg , adica tre sa faca terapie prin grup, are nevoie de ajutorul celorlalti?

Da, terapeutul ar trebui sa-si grupeze clientii pe categorii, si a acestia sa se sustina reciproc, si Berne facea asa. Iar clientii sa ramana in contact unii cu altii ca la alcoolicii anonimi. Stiu ca in occident se practica, dar acolo coeziunea sociala e alta, merge mai usor. La noi oamenii sunt agarofobici prin cultura. La latini se cultiva clanul, familionul, gasca, haita, mai presus de morala, logica. La germanici se pune accent pe comunitate care trebuie sa funcioneze dupa anumite legi pe care nu le stabileste cel mai dement din grup.

Da ar fi o chestie interesanta , de fapt cand ma mai duc la el o sa il intreb de asa ceva daca exista pe la noi.

erena21 a scris:

Da ar fi o chestie interesanta , de fapt cand ma mai duc la el o sa il intreb de asa ceva daca exista pe la noi.

Unii au gasit din instinct grupuri de sustinere, se numesc "pocaiti" si-i gasim in diverse biserici. Ei se simt bine, cat de cat echilibrati atata timp cat raman in grup unde au acest substitut de parinte prin intermediul celorlalti. Altii s-au dus acolo deja dezechilibrati si isi agreseaza familiile si copiii cu vina pacatului (vezi agresiunea obsesionalului la topicul asta mai in spate). In orice grup te-ai duce, e bine sa mergi constientizat prin terapie ca sa nu-i "parazitezi" pe altii.

iosafat a scris:

Unii au gasit din instinct grupuri de sustinere, se numesc "pocaiti" si-i gasim in diverse biserici. Ei se simt bine, cat de cat echilibrati atata timp cat raman in grup unde au acest substitut de parinte prin intermediul celorlalti. Altii s-au dus acolo deja dezechilibrati si isi agreseaza familiile si copiii cu vina pacatului (vezi agresiunea obsesionalului la topicul asta mai in spate). In orice grup te-ai duce, e bine sa mergi constientizat prin terapie ca sa nu-i "parazitezi" pe altii.

parazitezi??????????/ adica ....

si o sa caut pentru agresiunea obsesionalului, si sper sa si inteleg

dadadada sigur!