Programarea parentala

Despre muraturi.

Costul si efortul sunt doar o parte din factorii care intra in joc in consum. In plus ne face mai mare placere sa consumam ceea ce am facut noi insine (asta in situatia in care nu dureaza pana ne piere pofta de mancare ;) ). Alvin Toffler, in Socul viitorului spunea de o cercetare din care rezulta ca se vand mai bine produsele care nu sunt "de-a gata", ci solicita contributia consumatorului pentru pregatire (dadea exemplu unor prajituri peste care trebuia spart un ou inainte de a le pune la cuptor).

Asta tine de animalitatea noastra :) : dispunem de energie specifica atat pentru cautarea/culegerea/vanarea pranzului cat si pentru a-l savura. Daca luam de-a gata nu ne satisfacem decat a doua parte a "programului" de hranire.

Daca occidentul merge pe "ia de-a gata" nu este neaparat si cel mai satisfacator model.

In "Descopera forta din tine " Anthony Robbins spunea despre cazul unui criminal in serie si cei doi copii ai lui. Unul ajunsese ucigas ca tatal lui, iar celalalt un om respectabil care-si intemeiase o familie. Cand au fost intrebati fiecare cum de au ajuns ce au ajuns au raspuns amandoi: " Avand un asemenea tata cum sa procedez altfel?"

Floricik_23 a scris:

Eu cautam sa fac totul altfel de cum proceda ea, asta cred ca pentru a nu ajunge ca ea, atat de necajita dupa cum se plangea ea. Astfel am ajuns eu sa fiu o luptatoare :) . De aceea ma gandesc ca, vazand copiii exemplul parintilor ei pot lua exemplul sau contra exemplul de la ei. Si asta cred ca se intampla din cauza ca putem asocia placere sau durere unui anumit comportament. De exemplu doi frati il vad pe tatal lor ca se imbata. Unul asociaza acestui comportament placere, de aceea va deveni leit taica-sau, pe cand celalalt asociaza comportamntului durere, si de aceea nu va pune in viata lui alcool in gura.

Astfel, nici unul nu este liber: ori ca parintii, ori pe dos.

elandi a scris:

Astfel, nici unul nu este liber: ori ca parintii, ori pe dos.

Nu se stie totusi cat de liberi pot ajunge pana la urma, cert este ca e mai bine sa nu pui deloc alcool in gura decat sa ai viciul bauturii de care se stie cat de greu scapi.

elandi a scris:

Astfel, nici unul nu este liber: ori ca parintii, ori pe dos.

Cunoaştem.

Floricik_23 a scris:

"[...] vazand copiii exemplul parintilor sai pot lua exemplul sau contra exemplul de la ei. Si asta cred ca se intampla din cauza ca putem asocia placere sau durere unui anumit comportament. De exemplu doi frati il vad pe tatal lor ca se imbata. Unul asociaza acestui comportament placere, de aceea va deveni leit taica-sau, pe cand celalalt asociaza comportamntului durere, si de aceea nu va pune in viata lui alcool in gura."

Astfel, nici unul nu este liber: ori ca parintii, ori pe dos.

daimon a scris:

Adică duci inversul ăla la extrem :airkiss: Şi ajungi la fel de limitat, deşi ai impresia că faci cel mai mare bine din lume.

Cunoaştem.

Care dintre cei doi consideri ca ar fi, sau ar putea ajunge mai degraba mai liberi? Cel care se imbata poate zilnic avand viciul asta, sau celalalt care are repulsie de bautaura si aceasta repulsie o generalizeaza probabil si asupra altor vicii (fiind clar ca nu se va apuca nici de altele)? Cel de-al doilea in timpul cat fratele si tatal sunt cu mintile "toropite de alcool" se gandeste poate ce sa faca bun si constructiv pentru el si familia sa.

Stiu un caz aproape identic. Doar ca e vorba de un singur copil la parinti. In ziua de azi lucreaza pentru a-si implini un vis, pentru a se realiza. Cu siguranta daca urma viciul tatalui sau nu era si nu realiza nici jumatate din ce a realizat pana acum.

Floricik_23 a scris:

Care dintre cei doi consideri ca ar fi, sau ar putea ajunge mai degraba mai liberi? Cel care se imbata poate zilnic avand viciul asta, sau celalalt care are repulsie de bautaura si aceasta repulsie o generalizeaza probabil si asupra altor vicii (fiind clar ca nu se va apuca nici de altele)? Cel de-al doilea in timpul cat fratele si tatal sunt cu mintile "toropite de alcool" se gandeste poate ce sa faca bun si constructiv pentru el si familia sa.

Stiu un caz aproape identic. Doar ca e vorba de un singur copil la parinti. In ziua de azi lucreaza pentru a-si implini un vis, pentru a se realiza. Cu siguranta daca urma viciul tatalui sau nu era si nu realiza nici jumatate din ce a realizat pana acum.

Da, e mai bine sa aplici o anti-formula la formula parentala daca ea e dezastruoasa. Denota ca ai vointa. Dar e mai bine sa faci lucrurile in felul tau, asta denota inteligenta.

Daca alegi sa faci permanent opusul a ceea ce fac parintii tai sau ce iti poruncesc ei sa faci inseamna ca traiesti dupa o anti-formula, adica esti tot o persoana non-reala care traiesti dupa un tipar, dupa o formula. Nu sunt nici pe departe persoane realizate, sunt niste sclavi 24/24, doar ca nu constientizeaza. Ceea ce constientizeaza e mizeria sufleteasca pe care o simt permanent desi au de toate.

Cei care aleg sa faca exact ce fac parintii lor sau ce le spun (ce-i determina mai bine spus) parintii sa faca traiesc dupa o formula, numit scenariu parental. Nu e rau sa traiesti dupa un scenariu parental daca acesta contine permisiunile existentiale (a exista, a trai, a te bucura, a face lucrurile in felul tau etc) prin care poti fi tu insuti.

Toti oamenii care au grave probleme psihice sunt persoane abuzate (moral, emotional, fizic) de parinti, care au ascultat orbeste pana li s-a rupt filmul niste indicatii contradictorii, false, paranoice, date de parinti inconstienti de sine.

Hai sa va dau un exemplu de om in script, care traieste dupa formula. Cand era mic, pricajit si cu ochii tulburi de speriat ce era, ceilalti copii

iosafat a scris:

Ceea ce ti-au facut parintii si ai aflat in terapie nu se discuta public. Pe forum e altceva. Nu te cunoaste nimeni. Daca le reprosezi parintilor ce ti-au facut nu faci decat sa te adancesti in script (in problemele care le ai), daca te plangi altora, prieteni cunosctuti risti sa fi considerat nebun, paranoic (pentru ca ei nu au constientizat adevarul gol golut despre societate, despre cei din jur). Ce am scris la programarea parentala e perfect adevarat si bine cunosctut de psihologi si terapeuti insa nu e de discutat decat cu prieteni psihologi sau prieteni care au cunostiinte in domeniu si sunt constienti de lucrurile de mai sus. Daca ati observat, persoanele inteligente, echilibrate, sanatoase, evita confruntarea directa cu tulburatul (parinte, partener) pentru ca inseamna sa intri in jocul lui. Deci atitudinea e de "ai incasat-o dar te faci ca nu vezi" iar riposta nu trebuie data prin reprosuri niciodata. Daca vrei, o poti da mai tarziu, in asa fel ca sa-l faci sa inteleaga ce ti-a facut.

De exemplu la tara feed-back-ul vine imediat, badea Ion

"Ceea ce ti-au facut parintii si ai aflat in terapie nu se discuta public. Pe forum e altceva. Nu te cunoaste nimeni. Daca le reprosezi parintilor ce ti-au facut nu faci decat sa te adancesti in script (in problemele care le ai), daca te plangi altora, prieteni cunosctuti risti sa fi considerat nebun, paranoic (pentru ca ei nu au constientizat adevarul gol golut despre societate, despre cei din jur). Ce am scris la programarea parentala e perfect adevarat si bine cunosctut de psihologi si terapeuti insa nu e de discutat decat cu prieteni psihologi sau prieteni care au cunostiinte in domeniu si sunt constienti de lucrurile de mai sus. Daca ati observat, persoanele inteligente, echilibrate, sanatoase, evita confruntarea directa cu tulburatul (parinte, partener) pentru ca inseamna sa intri in jocul lui. Deci atitudinea e de "ai incasat-o dar te faci ca nu vezi" iar riposta nu trebuie data prin reprosuri niciodata. Daca vrei, o poti da mai tarziu, in asa fel ca sa-l faci sa inteleaga ce ti-a facut."

in cazul asta ma felicit!eu asa am facut cu tata si cam asta e atitudinea mea fata de "agresori".

erena21 a scris:

Deci ce vorbesc eu la psihoterapie cu psihologul nu este bine sa vorbesc cu cei din jurul meu?si atunci riposta cum va venii sau va venii vreodata?

Mai bine ripostezi prin ignorare, eventual agresiune pasiva, te poti apara si cu vorba dar trebuie sa inveti sa gandesti. Apararile eficiente verbale nu prea au venit de la copiii decompensati psihiatric ca daca veneau nu mai aparea boala. Parintele nevrotic are grija sa reteze tentativele de aparare pe cand copilul e inca mic.

Daca vreti sa vedeti unde duc in timp conflitctele nerezolvate cu parintii si ce e ala delir, cititi postarea lui Oliver "cel mai nebun dintre pamanteni". O sa vedeti acolo cum un "copil" scrie 1500 de pagini care nu sunt altceva decat o justificare de sine si catre lume pentru a nu face nimic pentru sine si pentru a se sinucide.