Programarea parentala

Anya2007 a scris:

. Ce se poate face daca IQ-ul lui il face incapabil sa realizeze existenta erorilor invataturii asimilate?! Ce responsabilitate sa aiba un om, ca s-a nascut cu IQ sub nivelul necesar gandirii logice?

Parerea mea este ca pentru un individ, om, ajuns adult, psihiatric normal, nu se poate pune problema ca nu poate avea gandire logica, indiferent de IQ-ul pe care il are. Cu putina informare si ajutor cred ca ar putea realiza erorile facute de parinti si deasemenea chiar de el apoi. Problema cred ca e legata mai ales de faptul ca un om s-ar putea simti atat de vinovat daca si-ar da voie sa constientizeze toate nenorocirile provocate de el altora si modaliatatile, sau s-ar simti atat de ranit daca ar accepta ca parintii lui nu l-au iubit ci doar s-au folosit de el, incat prefera sa lase informatia afundata adanc in subconstient decat sa o scoata la lumina. Si prefera sa continue sa se minta.

Mai cred ca atata timp cat consideri cu convingere ca parintii au responsabilitatea pentru ceea ce esti in prezent, si nu iti asumi tu aceasta raspundere nu vei putea niciodata sa ajungi sa te schimbi in bine. De cele mai multe ori parintii nu sunt constienti de raul pe care il produc copiilor lor, practic nici macar ei nu se simt responsabili in sensul asta. Sau daca isi dau seama, sunt atat de viciati, de virusati incat nu gasesc pur si simplu alta modalitate de "educare".

iosafat a scris:

Proiectiile spre parintele/copilul de sex opus zicese ca sunt inevitabile dar apartin unor oameni inconstienti, din mediile joase. Un om terapiat nu are voie sa mai faca proiectii. Iubirea ta fata de tatal tau nu e decat o proiectie (o atractie spre o persoana de sex opus in pofida calitatii de tata/fiu/fiica). Femeia care e cu el i-l poseda si respinge alte persoane de sex opus din preajma lui (face si ea proiectii).

Sunt femei/barbati care avand insuccese repetate in relatiile cu sexul opus isi propun inconstient sa se satisfaca "in familie", mama cu fiul, tatal cu fiica, fiica cu tatal, fiul cu mama. Desi nu ajung la incest

Floricik_23 a scris:

Parerea mea este ca pentru un individ, om, ajuns adult, psihiatric normal, nu se poate pune problema ca nu poate avea gandire logica, indiferent de IQ-ul pe care il are.

Părerea ta nu prea

Floricik_23 a scris:

[...] Problema cred ca e legata mai ales de faptul ca un om s-ar putea simti atat de vinovat daca si-ar da voie sa constientizeze toate nenorocirile provocate de el altora si modaliatatile, sau s-ar simti atat de ranit daca ar accepta ca parintii lui nu l-au iubit ci doar s-au folosit de el, incat prefera sa lase informatia afundata adanc in subconstient decat sa o scoata la lumina. Si prefera sa continue sa se minta.

Mai cred ca atata timp cat consideri cu convingere ca parintii au responsabilitatea pentru ceea ce esti in prezent, si nu iti asumi tu aceasta raspundere nu vei putea niciodata sa ajungi sa te schimbi in bine. De cele mai multe ori parintii nu sunt constienti de raul pe care il produc copiilor lor, practic nici macar ei nu se simt responsabili in sensul asta. Sau daca isi dau seama, sunt atat de viciati, de virusati incat nu gasesc pur si simplu alta modalitate de "educare".

Sunt de acord cu tine. De multe ori alegem sa ne mintim singuri si subconstientul "ascunde" informatiile care ne sunt necesare pentru tratare si vindecare, insa de cele mai multe ori subconstientul nostru face asta dintr-un fel de autoaparare. Tinde sa-si conserve informatiile stocate decat sa le scoata la lumina si sa le modifice. Poate de aceea terapiile dureaza atat de mult in unele cazuri.

Ma intreb daca e bine oare sa le arunci in fata parintilor "virusati" toate erorile lor, sa le spui clar ce gandesti, sa stie unde au gresit si unde te-au adus pe tine toate astea... Eu am facut asta din revolta fata de educatia pe care mi-a dat-o bunica-ma. Insa are 77 de ani si nu pricepe absolut nimic din ce ii spun. Iar lui tata i-am spus o singura data o vorba si i s-a facut rau. Asa ca m-am lasat de sportul asta. Trebuie mai bine sa ma responsabilizez si sa-mi vad de viata mea in continuare fara sa le mai afectez si altora viata.

stillchild a scris:

Ma intreb daca e bine oare sa le arunci in fata parintilor "virusati" toate erorile lor, sa le spui clar ce gandesti, sa stie unde au gresit si unde te-au adus pe tine toate astea... Eu am facut asta din revolta fata de educatia pe care mi-a dat-o bunica-ma. Insa are 77 de ani si nu pricepe absolut nimic din ce ii spun. Iar lui tata i-am spus o singura data o vorba si i s-a facut rau. Asa ca m-am lasat de sportul asta. Trebuie mai bine sa ma responsabilizez si sa-mi vad de viata mea in continuare fara sa le mai afectez si altora viata.

Asta e şi concluzia mea. La un moment dat, oboseşti să

elandi a scris:

Sau nu i s-a permis sa gandeasca?

Genetic... mai sa fie! ;)

Oare toti au acelasi IQ din nastere, iar diferentele ce apar in gandire sa aiba drept cauza doar injonctiunea de a "nu gandi"? :x:

Nu exista fum fara foc, asa cum nu exista efect fara cauza. Cand copilul decide sa nu urmeze injonctiunea de a nu gandi, dar totusi, ajuns adult , nu intelege ca nu apare efect fara o cauza clara, obiectiva, oare atunci IQ-ul nu are nici un rol?! Mai sa fie! :)

Sa inteleg ca persoanele cu encefalopatie sau cei cu sindrom Down au IQ idem cu populatia care nu are aceste probleme? La ei aceasta injonctiune a fost data in viata intrauterina?!

Floricik_23 a scris:

Parerea mea este ca pentru un individ, om, ajuns adult, psihiatric normal, nu se poate pune problema ca nu poate avea gandire logica, indiferent de IQ-ul pe care il are.

harald a scris:

Părerea ta nu prea

stillchild a scris:

Ma intreb daca e bine oare sa le arunci in fata parintilor "virusati" toate erorile lor, sa le spui clar ce gandesti, sa stie unde au gresit si unde te-au adus pe tine toate astea... Eu am facut asta din revolta fata de educatia pe care mi-a dat-o bunica-ma. Insa are 77 de ani si nu pricepe absolut nimic din ce ii spun. Iar lui tata i-am spus o singura data o vorba si i s-a facut rau. Asa ca m-am lasat de sportul asta. Trebuie mai bine sa ma responsabilizez si sa-mi vad de viata mea in continuare fara sa le mai afectez si altora viata.

Eu cred ca este bine sa spui parintilor, si celor care te-au crescut si care trebuiau in mod natural sa fie responsabili, toate adevarurile astea in fata. Aceste adevaruri te-au facut sa suferi si in felul asta te poti exorciza putin de durerea cauzata. Si poti gasi in punctul asta noi forte de a te decide sa continui independent, sa lucrezi la noul tau fel de a fi. Si asta indiferent daca ei au inteles sau nu punctele tale de vedere; insa eu cred ca ei inteleg de fapt, mai ales privind in urma, dar totusi le este prea greu sa recunoasca. Eu am procedat asa cu mama si i-am spus cateva adevaruri in fata, normal reactia ei a fost: "ai innebunit? acum vii cu idei de-astea si dezgropi mortii?" sau "pai procedam asa ca tu nu ma ascultai nimic si tot pe dos faceai lucrurile", moment in care am urlat "pai eram un copil, ce sa-ti fac daca tu nu stiai cum sa ma iei" (am simtit cum copilul din mine a facut asta si m-am simtit foarte usurata). Iar dupa ce i-am dat in mod repetat (sa fie convinsa de mesaj)explicatii am vazut din partea ei o reactie de enervare neputincioasa, moment in care a iesit din camera mea, dandu-se batuta.

In legatura cu cu tatal tau, el este deja in baltoaca, numai sa nu-i ajunga pana la gat si mai sus.

Deci nu ai fi tu cea vinovata daca s-ar simti rau pentru ca aude efectele rele la care el a contribuit.

Anya2007 a scris:

Oare toti au acelasi IQ din nastere, iar diferentele ce apar in gandire sa aiba drept cauza doar injonctiunea de a "nu gandi"? :x:

Nu exista fum fara foc, asa cum nu exista efect fara cauza. Cand copilul decide sa nu urmeze injonctiunea de a nu gandi, dar totusi, ajuns adult , nu intelege ca nu apare efect fara o cauza clara, obiectiva, oare atunci IQ-ul nu are nici un rol?! Mai sa fie! :)

Sa inteleg ca persoanele cu encefalopatie sau cei cu sindrom Down au IQ idem cu populatia care nu are aceste probleme? La ei aceasta injonctiune a fost data in viata intrauterina?!

Exercitiu de logica: ;)

Spunand ca "s-a nascut cu IQ" sau "inzestrata genetic cu IQ" presupune ca ai stabilit cert "cauza" unui IQ mic. Buba este ca nu poti stabili la un individ ce anume a contribuit la IQ-ul lui: genele sau educatia. Nici macar in cazurile extreme pe care le folosesti ca argument. Un retardat cu care s-a lucrat este mai inteligent decat unul care a crescut intr-un mediu substimulator.

E comod sa spunem "innascut" dar nu este si sigur. Asa dar, sa ne obinuim cu incertitudinea... :)

elandi a scris:

Un retardat cu care s-a lucrat este mai inteligent decat unul care a crescut intr-un mediu substimulator.

Care tip de inteligenta este mai mare la persoana retardata, dar cu care s-a lucrat?! Cumva aia emotionala?...si persoana retardata, dar cu care se lucreaza, cam la ce nivel ajunge?....ajunge doar sa traiasca in starea de "nevroza compensata", in urma asimilarii functiei analitice?! :)

In afara bunei procesari a datelor stocate( gandire logica), inteligenta presupune si buna capacitate de stocare a lor, precum si posibilitatea stocarii unei cantitati cat mai mari de date. Cu cat capacitatea de stocare a datelor este mai mica, cu cat capacitatea de a le stoca corespunzator e mai mica cu atat si IQ-ul scade. Prin psihoterapie apelam la functia de procesare a datelor...aceea este singura care este afectata de injoctiunile parentale. :x: Insa daca restul nu ne ajuta, cum ramane cu rezolvarea problemei?!.... Ne multumim cu stadiul asimilarii functiei analitice si spunem ca treaba e rezolvata?! ;)

Anya2007 a scris:

Care tip de inteligenta este mai mare la persoana retardata, dar cu care s-a lucrat?! Cumva aia emotionala?...si persoana retardata, dar cu care se lucreaza, cam la ce nivel ajunge?....ajunge doar sa traiasca in starea de "nevroza compensata", in urma asimilarii functiei analitice?! :)

Bun raspuns. De unde incepe "inteligenta"?

Nu e greu sa intelegi ca a ma opune afirmatiei tale "inzestrat cu IQ-ul" nu e tot acelasi lucru a nega diferente de dezestre genetica in privinta inteligentei. Sau ti-e greu?