Programarea parentala

harald a scris:

N-am nici o treabă cu psihologia, dar eu nu ştiu din ce epocă vii tu cu "corecţia educativă prin bătaie" Bătaia este un mod de a-i lua unei fiinţe umane demnitatea, ceea ce doar

Floricik_23 a scris:

Am cate ceva de spus si eu. Parerea mea e ca dc unui copil i se aplica si coreatia educativa prin bataie si nenumarate interdinctii nu e neaparat sa ajunga traumatizat; atata timp cat bataia, pedepsele si interdictiile sunt aplicate intr-un mod care sa-l ajute pe copil sa invete comportamente bune si adecvate, si sa-l ajute sa evolueze e foarte ok, e doar spre beneficiul lui; insa atunci cand pedepsele de orice fel sunt resimtite de catre copil ca o agresiune iar parintele totusi continua sa i le aplice acestuia atunci chiar avem de-a face cu un parinte iresponsabil care nu are capacitatea sa-si dea seama ca de fapt cu acele pedepse inadecvate pt copilul respectiv ajunge sa-l distruga pana la urma; atunci apare intr-adevar problema, cand pedepsele sunt aplicate necumpatat si neluand in calcul necesitatile copilului; deci nu e de vina corectiunea in sine de orice fel ci modul in care ea este aplicata de catre parinte, dc o aplica in mod abuziv sau constructiv pt copil.

Sa-nteleg ca tu, Her, ai avut parte de o educatie constructiva chiar dc au fost vb de multe interdictii si pedepse din partea parintilor tai, foarte frumos, ai fost o norocoasa; din pacate nu toti sunt la fel de norocosi ca si tine.

Bineinteles ca la formarea copilului se mai adauga si structura lui puternica sau mai slaba, insa un parinte responsabil care isi iubeste cu adevarat copilul va observa necesitatile copilului de orice fel si va actiona in mod constructiv in educatia sa pentru ca acesta sa devena un individ sanatos mental si psihic pana la urma.

Draga Floricică, daca tu consideri, la varsta ta, in anul 2007 ca bataia este o pedeapsa potrivita pentru un copil, indiferent de cum ar fi ea aplicata, sau alte detalii, iti dau un sfat: sa nu te bata gandul vreodata sa faci vreun copil. Scuza-ma ca iti spun asta atat de brutal, insa ma oripileaza numai gandul ca inca exista acest gen de gandire printre cei din generatia noastra. Eu am 25, deci pot sa spun ca facem parte din aceeasi generatie. Stii prea bine, asa cum stim cu totiii, ce inseamna violenta, fiecare a trecut prin asta la un moment dat. Daca tu ai primit admonestari de genul asta in copilarie si acum ti se pare ok, nu-i nicio problma, insa prin persoane ca tine se perpetueaza in continuare acest gen de pedeapsa. Daca tu nu ai simtit nimic in urma acestui gen de pedeapsa si chesti asta nu ti-a lasat urme vizibile, repet: nu-i nicio problema. Insa oricat vei sustine tu acum ca "nu esti adepta bataii ca pedeapsa" ai sa o aplici la randul tau copilului tau. Pentru ca tie ti se pare ca la tine a dat rezultate si asta ai invatat ca este bine. Ceea ce e perfect normal, insa pricepeti odata pentru totdeauna: nu toti copiii reactioneaza la fel. Daca tot citesti pe forumul asta niste informatii incearca sa le citesti cu ochii deschisi, cu ochii sufletului si ai mintii. Si-ti repet, daca tu n-ai nicio problema cu chestia asta, incearca sa inveti ca nu asta este solutia. La 20-21 de ani si eu gandeam ca tine. Inca nu intelesesem cate influente au avut diverse atitudini ale parintilor mei si inca nu ma izbisem cu capul de prag atat de rau. Nu vreau sa iti imaginezi ca vei avea probleme din cauza asta, insa incerc sa te conving ca e spre binele tau si al viitorului tau copil sa iti revizuiesti parerile si sa mai inveti din ce citesti pe aici. Fiecare din noi avem o structura. A ta poate este mai puternica poate decat a altora, sau poate chestia asta e doar o aparenta. Ideea e ca fiecare dintre noi actionam intr-un fel sau altul asupra celor din jurul nostru, parinti, copii, cunoscuti, etc. O vorba spusa pe un anumit ton, un cuvant nepotrivit pe fondul unei stari nu tocmai buna, un gest aiurea, o palma, sau doar o atitudine nepotrivita poate crea asupra persoanei de langa tine rani, care poate nu se vor vindeca niciodata. Iar in cazul copilului... cred ca ar trebui sa recitesti posturile din topicul asta. Si priveste un pic in jurul si in sufletul tau, dar asa... la modul cel mai sincer... si mai intreaba-te odata daca bataile alea chiar ti-au prins bine...

stillchild a scris:

Daca tu ai primit admonestari de genul asta in copilarie si acum ti se pare ok, nu-i nicio problma, insa prin persoane ca tine se perpetueaza in continuare acest gen de pedeapsa. Daca tu nu ai simtit nimic in urma acestui gen de pedeapsa si chesti asta nu ti-a lasat urme vizibile, repet: nu-i nicio problema. Insa oricat vei sustine tu acum ca "nu esti adepta bataii ca pedeapsa" ai sa o aplici la randul tau copilului tau. Pentru ca tie ti se pare ca la tine a dat rezultate si asta ai invatat ca este bine.

Eu cred că

stillchild a scris:

Draga Floricică, daca tu consideri, la varsta ta, in anul 2007 ca bataia este o pedeapsa potrivita pentru un copil, indiferent de cum ar fi ea aplicata, sau alte detalii, iti dau un sfat: sa nu te bata gandul vreodata sa faci vreun copil. Scuza-ma ca iti spun asta atat de brutal, insa ma oripileaza numai gandul ca inca exista acest gen de gandire printre cei din generatia noastra. Eu am 25, deci pot sa spun ca facem parte din aceeasi generatie. Stii prea bine, asa cum stim cu totiii, ce inseamna violenta, fiecare a trecut prin asta la un moment dat. Daca tu ai primit admonestari de genul asta in copilarie si acum ti se pare ok, nu-i nicio problma, insa prin persoane ca tine se perpetueaza in continuare acest gen de pedeapsa. Daca tu nu ai simtit nimic in urma acestui gen de pedeapsa si chesti asta nu ti-a lasat urme vizibile, repet: nu-i nicio problema. Insa oricat vei sustine tu acum ca "nu esti adepta bataii ca pedeapsa" ai sa o aplici la randul tau copilului tau. Pentru ca tie ti se pare ca la tine a dat rezultate si asta ai invatat ca este bine. Ceea ce e perfect normal, insa pricepeti odata pentru totdeauna: nu toti copiii reactioneaza la fel. Daca tot citesti pe forumul asta niste informatii incearca sa le citesti cu ochii deschisi, cu ochii sufletului si ai mintii. Si-ti repet, daca tu n-ai nicio problema cu chestia asta, incearca sa inveti ca nu asta este solutia. La 20-21 de ani si eu gandeam ca tine. Inca nu intelesesem cate influente au avut diverse atitudini ale parintilor mei si inca nu ma izbisem cu capul de prag atat de rau. Nu vreau sa iti imaginezi ca vei avea probleme din cauza asta, insa incerc sa te conving ca e spre binele tau si al viitorului tau copil sa iti revizuiesti parerile si sa mai inveti din ce citesti pe aici. Fiecare din noi avem o structura. A ta poate este mai puternica poate decat a altora, sau poate chestia asta e doar o aparenta. Ideea e ca fiecare dintre noi actionam intr-un fel sau altul asupra celor din jurul nostru, parinti, copii, cunoscuti, etc. O vorba spusa pe un anumit ton, un cuvant nepotrivit pe fondul unei stari nu tocmai buna, un gest aiurea, o palma, sau doar o atitudine nepotrivita poate crea asupra persoanei de langa tine rani, care poate nu se vor vindeca niciodata. Iar in cazul copilului... cred ca ar trebui sa recitesti posturile din topicul asta. Si priveste un pic in jurul si in sufletul tau, dar asa... la modul cel mai sincer... si mai intreaba-te odata daca bataile alea chiar ti-au prins bine...

Nu stiu de unde ai dedus tu chestia ca eu am fost batuta copil fiind...mi s-au aplicat mie alte "agresiuni" care vroiau sa fie chestii educative, bataie prea putin... tu despre mine poti crede ce vrei, oricum nu ma cunosti deloc pt a-ti da cu parerea asa liber... eu am auzit chestia asta cu educatia prin bataie de la foarte multi oameni din generatia parintilor nostri cum ca au avut parte din plin de ea...vazusem la un moment dat pe canalul acasa tv la "de trei ori femeie" un subiect de-asta despre generatia anterioara educati prin destul de multa bataie...si erau invitati persoane publice, cunoscute care au admis ca asa s-a procedat si cu ei... si dc esti curioasa intreaba mai multe persoane din generatia trecuta...si vezi ce-o sa-ti spuna in leg cu chestiunea asta...eu am auzit chestii cum ca pe vremea aia bataia era principala metoda...si asta e un adevar... de care nu ne putem ascunde...normal ca in zilele noastre sunt percepute altfel lucrurile...atunci erau percepute asa din cauza lipsei de informatie, din cauza mentalitatii rigide, dar acum avem destula informatie pentru a ne deschide mintile si a proceda altfel cu copii nostri.

Nu ştiu cum se procedează prin sat pe la voi, dar prin sat pe la noi ţinem minte ce scriem de la un mesaj la altul

Floricik_23 a scris:

.... consider ca am trait si eu pe propria-mi piele efectele nocive sa le spun asa a parintelui inconstient ca dc actioneaza intr-un anumit fel in educatia copilului si-l traumatizeaza de fapt in cele din urma

.... dc unui copil i se aplica si coreatia educativa prin bataie si nenumarate interdinctii nu e neaparat sa ajunga traumatizat; atata timp cat bataia, pedepsele si interdictiile sunt aplicate intr-un mod care sa-l ajute pe copil sa invete comportamente bune si adecvate, si sa-l ajute sa evolueze e foarte ok, e doar spre beneficiul lui; insa atunci cand pedepsele de orice fel sunt resimtite de catre copil ca o agresiune iar parintele totusi continua sa i le aplice acestuia atunci chiar avem de-a face cu un parinte iresponsabil care nu are capacitatea sa-si dea seama ca de fapt cu acele pedepse inadecvate pt copilul respectiv ajunge sa-l distruga pana la urma; atunci apare intr-adevar problema, cand pedepsele sunt aplicate necumpatat si neluand in calcul necesitatile copilului; deci nu e de vina corectiunea in sine de orice fel ci modul in care ea este aplicata de catre parinte, dc o aplica in mod abuziv sau constructiv pt copil.

Eu zic să te hotărăşti, c

"Nu ştiu cum se procedează prin sat pe la voi, dar prin sat pe la noi ţinem minte ce scriem de la un mesaj la altul

Floricik_23 a scris:

.... consider ca am trait si eu pe propria-mi piele efectele nocive sa le spun asa a parintelui inconstient ca dc actioneaza intr-un anumit fel in educatia copilului si-l traumatizeaza de fapt in cele din urma

.... dc unui copil i se aplica si coreatia educativa prin bataie si nenumarate interdinctii nu e neaparat sa ajunga traumatizat; atata timp cat bataia, pedepsele si interdictiile sunt aplicate intr-un mod care sa-l ajute pe copil sa invete comportamente bune si adecvate, si sa-l ajute sa evolueze e foarte ok, e doar spre beneficiul lui; insa atunci cand pedepsele de orice fel sunt resimtite de catre copil ca o agresiune iar parintele totusi continua sa i le aplice acestuia atunci chiar avem de-a face cu un parinte iresponsabil care nu are capacitatea sa-si dea seama ca de fapt cu acele pedepse inadecvate pt copilul respectiv ajunge sa-l distruga pana la urma; atunci apare intr-adevar problema, cand pedepsele sunt aplicate necumpatat si neluand in calcul necesitatile copilului; deci nu e de vina corectiunea in sine de orice fel ci modul in care ea este aplicata de catre parinte, dc o aplica in mod abuziv sau constructiv pt copil.

Eu zic să te hotărăşti, c

Floricik 23,

Spune parerea ta in cateva propozitii clare. Daca vrei sa intelegem si noi.

Cand am scris primul mesaj blog aici cel cu modalitatile de educatie pt copii si am bagat acolo si bataia ( si am vazut ca unii de aici m-au luat deja tare...bataia poate fi si doar o palma data si deasemenea crancena cu ce ai la indemana) m-am gandit la generatia parintilor nostri despre care cred in continuare din tot ce am auzit de la cunoscuti si nu numai ca au fost educati cu destul de multa corectie fizica; stiti ce pareri am auzit de la unii oameni cu care am vorbit despre chestia asta? ca dc lor li s-a aplicat bataia cand erau mici nu inseamna ca noi cei de astazi care suntem educati in alt fel suntem mai echilibrati si mai relaxati...asta este ce cred unii si cred ca sunt foarte multi cei care cred inca chestia asta; pentru ca au prea implementata gandirea aia rigida pe baza careia au fost ei crescuti, gandire care deja la patruzeci si ceva, cincizeci de ani nu prea mai ai cum s-o schimbi; si din pacate si in zilele noastre sunt multi cei care gasesc mult mai la indemana o palma data sau chiar mai mult decat sa rationeze si sa gaseasca metode mai adecvate pt a-i arata copilului cum este bine; ideea mea din blogul ala era clara, cum ca parintele poate actiona cu sau fara responsabilitate, judicios sau nu in educatia copilului; fapt pentru care dc celor mai multi dintre parintii nostri li s-a aplicat mult bataia, lucru asta nu inseamna nici pe departe ca toti au ramas traumatizati ( ca au poate multe frustrari asta este, cred, altceva); parerea mea ca a depins foarte mult gradul in care s-a aplicat si modul cum s-a explicat; de-asta am cautat eu o anume indulgenta cand am inclus acolo ce am inclus ( si pe bune ca m-am saturat sa tot pronunt cuvantu cu pricina)...eu am ajuns sa pun in discutie chestiunea asta pt ca asta a cam fost adevarul generatiilor trecute, si chiar astazi se mai resimte inca prea mult adevarul asta...efectele se vad in multitudinea familiilor in care exista violenta...cei mai in varsta decat noi nu-si vor schimba asa usor gandirea dar noi, generatiile noastre putem face lucru asta; si inca o data in blogul acela am vrut sa subliniez ideea ca un parinte poate fi responsabil sau nu, judicios sau nu, constient sau inconstient in educatia copilului sau.

Si ca sa vedeti ca bataia nu este singura modalitate de a-ti nenoroci copilul si de a-l traumatiza o sa va dau un exemplu...exemplul meu...cand eram mica mama nu ma batea pentru ca zicea ca-i este mila sa dea in mine...dar in schimb recurgea totusi la o mentalitate de educare (singura pe care o avea la indemana) a mea conform careia eu pe ea trebuie sa o ascult pentru motivul ca mi-este parinte....va dati seama poate ce inadecvat era motivul asta cand era nevoie sa ma determine sa fac ceva(de exemplu sa ma trezesc dimineata la patru jumate ca sa ma duca la gradinita si altele) si ce sa mai zic de critici care erau cu duiumul iar aprecieri pt lucrurile pe care le faceam bine aproape deloc. Deci asta era motivul invocat de ea pt educarea mea, superioritatea ei ca si parinte; si ce credeti ca facea dc eu normal ca nu o ascultam asa cum vroia ea? Nu ma batea...la inceput uneori recurgea la rugaminti...si nu mergea...apoi se infuria si incepea sa strige la mine reprosandu-mi ca nu o ascult...apoi imi reprosa ca EU ii mananc iei zilele si sanatatea, eu ii fac toti nervii si o bag in pamant de vie (si cred ca am toata lista, poate mi-a scapat totusi ceva), si chestiile astea le auzeam fff mult dc nu aproape chiar zilnic ( nu mai tin minte exact)...in prezent ma lupt cu o "draguta" fobie sociala care e destul de persistenta si care cu siguranta are de-a face cu cele scrise mai sus si mai am ff mult de lucru cu un copil al meu interior pe care il simt inca ff ranit si umilit. Tocmai de aceea am spus si intr-un blog anterior ca vreau sa invat din greselile altora pentru a nu le face si eu la randul meu.

elandi a scris:

Floricik 23,

Spune parerea ta in cateva propozitii clare. Daca vrei sa intelegem si noi.

Floricica vrea sa ne convinga subtil ca nu am fost batuti cum se cuvine.

Floricik_23 a scris:

...cei mai in varsta decat noi nu-si vor schimba asa usor gandirea dar noi, generatiile noastre putem face lucru asta;

Gandirea aia care se schimba greu se numeste inconstient, caruia nu i te poti adresa/opune direct ca sa-l schimbi (din cauza asta profetii vorbeau in pilde si parabole). A incerca sa lupti cu mintea constienta impotriva propiului tau inconstient fara sa-l cunosti are consecinte grave (nebunia). Asta se poate vedea in programarea parentala cu disjunctii (schizoida).

Exemplu de programare schizoida:

"Daca nu faci ce spun eu vei ajunge rau, dar degeaba vei incerca sa faci ce spun eu pentru ca nu vei reusi". - rezultatul: copilul va incerca pe branci sa duca la indeplinire misiunea parintilor de a ajunge "om mare" insa inconstientul sau e programat sa nu reauseasca (pentru ca e mic slab si prost spre deosebire de toti ceilalti copii care vor reusi in acceptiunea parintilor sai).

Programarea schizoida se poate face direct, prin cuvintele de mai sus

(ceea ce e de fapt cvasi-intentionat pentru ca parintele vrea sa spuna "nu vei fi tu mai sus ca mine"),

sau indirect prin permanenta teama-anxietate, atitudine de neincredere manifestata non-verbal de parinte privitor la deznodamantul incercarii copilului sau.

S-a facut un film despre lupta cu subconstientul negativ programat de parinti, Shine - 1996