Cu ce va hraniti sufletul?

Iti dai seama ca are nevoie de hrana si e pe jumatate satul.

Cu speranta!

SeqenenreTao a scris:

Iti dai seama ca are nevoie de hrana si e pe jumatate satul.

Bine punctat

Inca nu am gasit o hrana pt sufletul meu. . . dar il amagesc cu

-la mic dejun: speranta zilei de azi, asortata cu caldura soarelui de dimineata si presarata cu mici amintiri dulci si clipe de iubire;

- in restul zilei, e cam pe flamand dupa zambete si priviri inocente . . . aruncate la intamplare pe strada;

- la cina: ma gandesc la EA, si nu imi mai trebuie nimic :roll:

Delikiss. a scris:

Cata atentie acordam "hranei pentru suflet"? Si in ce consta aceasta, macar in linii mari, pentru fiecare dintre noi? Oare nu o neglijam, de multe ori, prinsi in agitatia cotidiana? Si cata importanta ar trebui, de fapt, sa ii acordam?

Sufletul meu isi confrunta in zilele astea ideea morti sale in viitori. Si incepe sa devina mai indiferent... Si parca ma bucur mai mult de viata... ciudat.. Din copilarie am fost o fire mai fericita, plin de viata pt ca ma speria moartea... de curand nu ma mai gandeam la ea, ma credeam imortal... si am uitat/ am pierdut dorinta de a trai si de a ma bucura de placerile vietii... now it's joy again.

...Cu toleranta...

cu nădejdi

cu amintiri

X.E.N.A. a scris:

cu amintiri

nu este bine ...amintirile omoara totul in noi... :) incearca altceva;

cu shopping :D

Cu insomnii.......Ziua nu am timp si pentru suflet...