nightwish a scris:Eu cred ca stie ce vrea. Nu vrea complicatii. Ti-a explicat cum stau lucrurile de la inceput, stiai cam cat ai primi de la el in aceasta "relatie".. si totusi.. ai decis sa mergi mai departe. Probabil sperai ca vei reusi sa ii schimbi sentimentele, ca il vei face sa te cunoasca asa cum esti tu, sa realizeze ce ai de oferit.. ce simti pentru el. Aici ai gresit... Trebuia sa-ti vezi de drum de cand ti-a zis cum e el si ce cauta el.Apoi.. cu intrebarile.. iarasi ai gresit.. stiu ca pe tine te-au durut multe si ca aveai nevoie de raspunsuri.. dar interogatoriile tale au devenit agasante si s-a saturat sa-ti repete acelasi lucru.Nu stiu cum o sa fie peste ani... dar, cel putin acum, stai departe de el, nu-ti va da ce ai tu nevoie.
Nighwish, imi place cum gandesti...parca as fi eu, cu conditia sa fie altcineva insituatia mea! Ai dreptate, stiu ca nu prea sunt sanse ca un om sa se schimbe, mai ales unul destul de incapatanat si care, atunci cand ia o hotarare, ajunge sa se convinga pe el insusi ca are dreptate...Dar dupa cum spuneam, am crezut ca de fapt vrea altceva; si nu sunt chiar o naiva (dar probabil ca toti suntem cand ne indragostim!). Uite, mi-a spus de cateva ori ca nu stie ce vrea de la relatia cu mine; da, ar fi trebuit sa plec de atunci si sa nu ma mai uit in urma...Prima data: ne intalneam de vreo doua saptamani, dar in public eram doar amici; i-am spus ca nu sunt genul care sa aiba relatii "secrete", mai ales ca nu aveam motive sa ne ascundem; a zis ca o sa "faca ceva", si a facut! A doua oara: i-am spus ca mi-e greu cu o astfel de relatie, ca e prea complicat, si ca am impresia ca trag de el; mi-a zis ''nu e adevarat, ca daca eu nu voiam nu eram impreuna",si m-a rugat sa ii dau ceva timp pt. ca el vrea ca lucrurile sa "mearga" intre noi; i-am dat, oricum pleca pentru cateva saptamani...s-a intors, a venit sa ma vada abia peste vreo doua zile, era obosit etc...dar mi-a spus ca i-a fost dor, si era evident. A treia oara: dupa alte cateva saptamani, eram nemultumita pt. ca el fusese in vacanta la sora-sa, si, evident, nu mai avea timp sa mearga si cu mine; atunci mi-a spus "vad ca iti fac rau, si nu vreau asta, imi pare rau ca sunt asa; daca tu vrei sa ne despartim, o sa iti respect decizia, pt. ca e probabil mai bine pt. tine; chiar daca nu si pentru mine, si chiar daca eu as vrea sa continuam sa ne vedem"...De asta am continuat, am zis ca poate va "merge". Si a mers, inca pt. cateva saptamani; dar nici in week-end-ul ala promis in doi nu am plecat, nici planuri impreuna pt. vacanta urmatoare nu se intrezareau (ca ii vine familia "in oras"). De asta am inceput sa devin agasanta cu intrebarile...Si asa-i, nu e jumatatea mea, fiindca dragoste cu forcepsul nu exista...Or eu asta imi doresc. Poate sunt naiva, dar mi-am dat seama ca nu pot fi intr-o relatie "calduta". Si nu il condamn, prefer sa fiu singura decat cu cineva care se simte obligat sa fie cu mine...sau care e cu mine fiindca nu are altceva mai bun de facut! Si mi-am dat seama ca nu eram o parte din viata lui, eram un "adaos"...dupa lucru, dupa prieteni, dupa sport, chiar si dupa oboseala...
:)