Ce ar fi daca am desfiinta dragostea?

heidy_ a scris:

Pai n-avem ce desfiinta daca nu exista.

De ce zici asta?

Tu nu ai iubit niciodata pe nimeni?

9lives1left a scris:

un mic rationament...dragostea este un sentiment. bun. suntem fiinte subiective-cu asta cred ca este deacord toata lumea-, deci percepem subiectul dragostei noatre prin prisma propriilor noatre perceptii. nu iubim esenta, iubim ceea ce credem noi despre persoana respectiva, o reflectie a individualitatii sale trecuta prin filtrul propriilor noastre considerente despre cum este acel om "de fapt". asadar, pot spune ca nu iubim omul de langa noi, ci iubim ceea ce vrem noi ca persoana respectiva sa fie. in acest caz...de ce sa cred intr-o himera pe care eu insumi o costruiesc, si culmea mai sunt si constient de chestia asta....?dragostea incepe sa fie o minciuna patetica, o scuza pentru nesiguranta noastra si frica de singuratate. poti crede in asa ceva? intotdeauna ne dorim ca cel de langa noi sa fie si putin altfel. "e bun/buna, dar...." exista intotdeauna in amanunt cat de mic, care daca suntem cu adevarat sinceri cu noi apare. nu ati incercat niciodata sa schimbati ceva la partener? sa il determinati sa se comporte altfel intr-o situatie data? sa va doriti ceva mai mult de la el/ea la un moment dat?

personal, m-am saturat sa ma amagesc...da, bine, iubesti...o zi, o luna, un an...si dupa ce ramane? in ce mai ai de crezut?

nu ne intelegem pe noi insine...ne trezim surprinsi de lucrurile pe care ni le dorim, de aspiratiile pe care le avem la un moment dat...cum poti pretinde in cazul asta ca intelegi pe cel de langa tine...? mai mult, daca nu intelegi in totalitate persoana, cum poti afirma ca o iubesti? ce anume iubesti? daca totul se reduce la o mica fenta pe care propriul organism ni-l joaca doar pentru a anticipa un reflex vechi de cand lumea?

sincer, imi este sila de dragoste...de tot apanajul de "obligatii" pe care draogstea ni-l impune...de felul in care preferam sa ne ascundem anumite temeri, anumite nevoi in spatele acestei idei. oare nu ar fi mai bine sa renuntam la mascarada asta si sa incepem sa pretuim mai mult sinceritatea, altruismul, onestitatea, demintatea, iar dragostea sa o lasam ceva mai la urma?sau chiar sa o lasam de tot...?

Dragoste exista in cine vrea ca ea sa existe...daca toti ar smulge-o din ei ar fi primul pas intr-o lume mai buna

deceivedC a scris:

Dragoste exista in cine vrea ca ea sa existe...daca toti ar smulge-o din ei ar fi primul pas intr-o lume mai buna

De multe ori imi dau seama cat de anormali sunt oamenii.

Ai scos-o pe asta tare de tot ce sa zic :D

Sailor_Moon a scris:

Pentru cei care au fost nefecriciti in dragoste ar fi poate un lucru bun sa se desfiinteze dragostea. Poate ar mai avea o sansa la o viata fericita...

Eu am suferit

deceivedC a scris:

Dragoste exista in cine vrea ca ea sa existe...daca toti ar smulge-o din ei ar fi primul pas intr-o lume mai buna

Ca si credinta in Dumnezeu ... El exista doar pentru cine crede in EL .

ashcroft a scris:

De multe ori imi dau seama cat de anormali sunt oamenii.

Ai scos-o pe asta tare de tot ce sa zic

Tupeul oamenilor este incredibil

Dar mai bine anormal decat jupuit de viu

lupini a scris:

Eu am suferit

Kent8 a scris:

Care e drumul cel bun lupini ??

Sa nu mai poti simti din nou ?

Sa nu mai poti iubi iar ?

Sa-ti bati joc de alte persoane chiar daca ele nu au fost de vina pentru suferinta ta ??

Drumul bun e : să cunoşti ce e iubirea, să şii ce

Nu ma intereseaza de durerea celorlalti ...

Doar de a mea !

va trece cand vei gasi pe altcineva care va sti sa te faca sa uiti tot raul...