E de condamnat ce mi se-ntamla?

Ups!

Acum am intrat si m-ati lasat masca!

Ce faceti voi aici se cheama teoria chibritului.

Mult zgomot pentru nimic! Ati palavragit intr-una si pana la urma fiecare a ramas cu ideile lui.

...inclusiv eu ...

Zau de nu, ce atata vorbarie? Cineva spunea de 3 intr-o relatie...De unde 3? de unde o relatie? Eu vorbeam de cate doi in doua relatii individuale.Nu trebuie sa amestecam lucrurile, cel putin eu nu o fac.Si ma rog, de unde atata inversunare pentru iubirea absoluta? Cine-si doreste asa ceva?In primul rand nu e o chestie practica, iar in ziua de azi trebuie sa gandesti practic, de nu...ramai tu si cu visele tale!

De fapt, de ce sunt asa pornita? Si eu gandeam ca voi acum, nu mult timp in urma...

Codrina a scris:

[...]Ati palavragit intr-una si pana la urma fiecare a ramas cu ideile lui.

...inclusiv eu

Eu una n-am vazut nicaieri in titlut topicului ca ai cerut sa te ajute cineva sa-ti schimbi ideile, ci doar ca ai intrebat daca e de condamnat ce ti se intampla ( desigur, mai exact ar fi ce faci sa se intample, dar...ce mai conteaza o mica inexactitate? ). Nu vad de ce te-ar deranja ca oamenii au avut politetea sa-ti raspunda ...sau ma rog, sa palavrageasca pe tema, doar tu le-ai cerut-o...

Zau de nu, ce atata vorbarie? Cineva spunea de 3 intr-o relatie...De unde 3? de unde o relatie? Eu vorbeam de cate doi in doua relatii individuale.Nu trebuie sa amestecam lucrurile, cel putin eu nu o fac.

Mie oricat m-am straduit, cate 2 in 2 relatii individuale, mi-a dat tot patru, dar sigur fiecare cu aritmetica lui, nu-i asa? Totul este relativ... In cazul de fata as fi spus mai degraba 3 in doua relatii sau combinatii din trei, luati cate 2 ...

De fapt, de ce sunt asa pornita? Si eu gandeam ca voi acum, nu mult timp in urma...

Felicitari pentru saltul asta evolutiv atat pe plan moral, cat si al capacitatii de intelegere. Sigur, de la inaltimea intelepciunii nou obtinute, ar trebui sa fi mai toleranta cu noi, cei mai putin evoluati. Eu imi recunosc lipsa de aspiratie la orizonturi atat de inalte.

Mihaela, tinand cont ca la un moment dat ai deschis un topic cam tot pe aceeasi tema...cred eu ca te cam intereseaza1

Vezi, Doamne fereste, sa nu cazi si tu in patima pacatului!

Codrina,crezi sau nu,iubirea de care am tot vorbit atata exista,dar sunt prea putini ochi care sa vada asta.Daca intr-adevar ai crezut asta candva,nu ajungeai in situatia de fata M-au tot certat ceilalti ca sustineam sus si tare parerea mea despre iubirea adevarata si i-am inteles,dar pe tine tot nu te pot intelege cum poti iubi 2 barbati in acelasi timp,e lipsit de sens si de etica... e doar o joaca,o iluzie si ma indoiesc ca o sa mai ramai multa vreme cu amandoi.Poate ca eu pentru multi sunt tanara si par naiva,dar am o vorba ... pot fi si proasta,dar si foarte desteapta.Chiar si cei mai inteligenti oameni fac o prostie la un moment dat si par prosti atunci cand patesc asta.

bydy a scris:

As plange, dar nu pot de ras...

Cred ca nimeni nu este in masura sa judece .

Ne bucura mai mult sa plangem pt necazul unora... de cat sa ne bucuram pt fericirea altora.

Aici nu e vorba de a te bucura de necazul cuiva, dar nici nu mi se pare corect sa vii si sa pretinzi oamenilor sa-ti aprobe comportamentul, daca el contravine normelor lor morale.

Si daca nimeni nu e in masura sa judece, atunci nu exista nici cineva in masura sa-mi impuna un comportament anume ca fiind moral si normal...

mihaela... a scris:

Consider ca fiecare isi traieste viata asa cum considera de cuviinta si asta te include si pe tine. Insa daca vii pe un forum public, vorbesti despre viata ta amoroasa si ceri oamenilor parerea despre asta, intrebandu-i daca li se pare condamnabil ca "ti se intampla" sa-ti inseli barbatul, atunci fii pregatita sa primesti si altfel de raspunsuri decat cele pe care le doresti! Atat eu, cat si ceilalti avem dreptul sa consideram ceea ce faci e condamnabil si imoral, iar prin faptul ca ai deschis acest topic, intreband-une ce credem, , ne-ai dat dreptul sa ti-o si spunem.

In ce priveste topicul pe care l-am deschis, nu avea nicidecum o tema asemanatoare, ci dimpotriva. Topicul respectiv era legat de modul de gandire al femeilor din Romania, de motivatiile invocate de femeile casatorite pentru infidelitate si de eventualele consecinte ale infidelitatii lor. In niciun caz nu era vorba de o pledoarie pro infidelitate, ci dimpotriva, un semnal de alarma pentru posibilele "tentate". Pe topicul respectiv mi-am spus clar parerea despre fidelitate si mi-o mentin.

Si eu sunt pro fidelitate,nu infidelitate.Si ai dreptate cu ce ai zis mai sus,trebuia sa se astepte si la comentarii care sa nu-i convina cand a deschis topicul,nu toata lumea are aceeasi parere ca ea,cu totii avem propriile pareri.

bydy a scris:

Pe lumea asta...sunt N motive sa fii fidel/a ; ca esti urata , ca esti prost , ca esti dependent/a financiar , ca esti impotent , ca esti nevasta si asta e tot ce ti-ai dorit ... si da , mai poti fi fidel/a si din iubire .

Poti fi fidel si din moralitate...poti fi fidel pt ca nu vrei sa ranesti... fie pe sotul tau... fie pe sotia lui...

Sunt extrem de discutabile aceste motive de fideliate....si fidelitatea in sine.

Si eu la fel.

Eu ma refeream la fidelitatea din iubire si la moralitate,desigur,dar cand iubesti,n-ai niciun motiv sa fii imoral.

bydy a scris:

Si tu ai inebunit !

Amantul sigur stie de sot...

Iar sotul... de nu simte ca sotia lui are un amant... isi merita soarta . Simplu !

oooo...sa nu subestimam geniul actoricesc al unor doamne!

eu cred toti suntem infideli intr-o oarecare masura .....chiar si cu gandul..........dar ce faci nu e bine pentru ca o sa ajungi sa faci comparatii intre cei doi si casnicia ta nu o sa mai aiba farmec .....si remuscarile vor fi tot timpul................incearca sa faci o alegere intr-un final pt ca nu poti lupta pe doua fronturi...................cum te simti tu cand te duci acasa la sot si-l vezi ca te saruta ,te alinta crezand ca esti unica femeie din lume pentru el?????

Codrina a scris:

Sunt trista, iar cand am starea asta,ma gandesc la multe lucruri carora in mod normal nu le acord prea multa importanta.

De ceva vreme traiesc o frumoasa poveste de dragoste...ma rog, daca se poate numi asa...

M-am indragostit ca la18 ani, maritata fiind si cu copii destul de mari. Imi place sa cred ca sentimentul e reciproc.Nu e barbatul visurilor mele, cum de altfel nici sotul meu nu este,dar este barbatul cu care-mi place sa petrec cateva ore "furate", din cand in cand.Cu acest om m-am descoperit intr-un anume fel si alaturi de el mi-am regasit puterea de a merge mai departe.Nu-l doresc pentru totdeauna si doar pentru mine (casatorit fiind si el), este doar un substitut pentru o perioada. Spun "substitut" pentru ca simt eu ca acopera un anumit gol din viata mea.

Sunt momente cand ma simt vinovata...si sunt momente cand nici macar nu simt ca as face ceva rau!

Sunt eu egoista?

Cat de condamnat e faptul ca-mi doresc 2 barbati?

Am citit tot ce s-a discutat aici si zic asa: nu e de condamnat ce ti se intampla. Indiferent ce spun unii si altii, fiecare isi traieste viata asa cum crede. Daca tu consideri relatia asta doar o aventura si vei sti cand sa-i pui punct, asa incat sa nu degenereze in altceva, este bine pentru tine si pentru cei din jurul tau.

Nu vreau sa-ti dau sfaturi, nu sunt in masura, dar in afara de sotul tau ar trebui sa te gandesti la copiii tai si la ceea ce vad ei in tine. In mintea copiilor, mama este o sfanta, un exemplu de urmat, este "MAMA": iubitoare, buna, calda, fara cusur...