E de condamnat ce mi se-ntamla?

Sunt trista, iar cand am starea asta,ma gandesc la multe lucruri carora in mod normal nu le acord prea multa importanta.

De ceva vreme traiesc o frumoasa poveste de dragoste...ma rog, daca se poate numi asa...

M-am indragostit ca la18 ani, maritata fiind si cu copii destul de mari. Imi place sa cred ca sentimentul e reciproc.Nu e barbatul visurilor mele, cum de altfel nici sotul meu nu este,dar este barbatul cu care-mi place sa petrec cateva ore "furate", din cand in cand.Cu acest om m-am descoperit intr-un anume fel si alaturi de el mi-am regasit puterea de a merge mai departe.Nu-l doresc pentru totdeauna si doar pentru mine (casatorit fiind si el), este doar un substitut pentru o perioada. Spun "substitut" pentru ca simt eu ca acopera un anumit gol din viata mea.

Sunt momente cand ma simt vinovata...si sunt momente cand nici macar nu simt ca as face ceva rau!

Sunt eu egoista?

Cat de condamnat e faptul ca-mi doresc 2 barbati?

bydy a scris:

Nu ca iti doresti doi barbati..ci ca ii ai ... Asa cred ca ar trebuii sa pui intrebarea.

De ce esti trista ? Ar trebuii sa fii fericita pt ca iubesti. Cat despre "condamnat" ... "judecatorii" din afara..ar trebui sa se uite in gradina lor .

Tocmai fiindaca am remuscari sunt acum trista!

Nu-mi pare rau pentru ceea ce fac...dar totusi, parca pe undeva, exista un sentiment de vinovatie.

Desi pare aiurea sa o spun eu...imi respect sotul si o respect si pe sotia lui! Nu cred ca ei si-ar putea inchipui vre-o data ca este ceva intre noi...Sau poate asa vreau eu sa cred?

Totusi, e numai si numai alegerea mea!

as aveasi eu o intrebare. de ce mai stai cu sotul daca nu te face fericita?

Dragostea vine cand nu o asteptam....cand nu o vrem poate... vine si pune stapanire pe noi...fara sa o lasam....fara sa ne intrebe daca vrem....

Daca iubesti, traieste clipa, dar incearca sa nu lasi pasiunea sa-ti distruga viata....clipele de fericire sunt mult prea scurte si daca nu profitam de ele cand se iveste ocazia, trec atat de repede pe langa noi, incat nu le mai putem prinde din urma... daca tu ai decis ca e bine pentru tine sa faci ceea ce faci, atunci fa-o...intens....dar daca vrei sa-ti pastrezi rostul pe care il ai acum, deschide ochii mari si ai grija.... e decizia ta pana la urma... sa fii fericita, cat se poate de fericita! Clipele nu se repeta! Chiar daca simti ca nu e corect... lasa-ti timp sa simti ca traiesti, ca iubesti, ca vrei sa fii altfel! Chiar daca dupa ce se va termina totul probabil te va durea sufletul....raman amintirile, clipele frumoase, emotia...cu cat doare mai tare, cu atat ai iubit mai mult, mai intens....

stupid_me a scris:

as aveasi eu o intrebare. de ce mai stai cu sotul daca nu te face fericita?

N-am afirmat nici macar o secunda ca nu m-ar face fericita!!!

Sunt fericita, dar ce sa fac daca eu vreau mai mult?

Ce sa fac daca langa acest om gasesc alta definitie a fericirii?

Dar chiar, pana la urma, ce-i fericitea?

eu unul nu pot fi fericit cand fericirea celui de langa mine e umbrita tocmai de fericirea mea..adica, tu ce parere crezi ca ar avea sotul daca ar afla? ar fi fericit?

Atunci cand o femeie iubeste, NU inseala. Tocmai de aceea pare atat de greu de inteles cum anumite persoane afirma ca iubesc, dar in acelasi timp inseala. Scuze precum curiozitatea sau "nevoia de altceva" sunt extra-folosite, dar total inutile. In aceeasi categorie intra si celebrul "simteam nevoia unei alte persoane, iar tu nu erai aproape".

Eu nu judec, dar nici nu incurajez. Iubesti, vrei sa traiesti clipa, fa-o daca simti ca doar asa poti fi fericita. Dar aceasta perioada de euforie iti va schimba brusc viata pentru ca la un moment dat te vei distanta de sotul tau si nimic nu va mai putea fi ca inainte.

Codrina a scris:

Sunt trista, iar cand am starea asta,ma gandesc la multe lucruri carora in mod normal nu le acord prea multa importanta.

De ceva vreme traiesc o frumoasa poveste de dragoste...ma rog, daca se poate numi asa...

M-am indragostit ca la18 ani, maritata fiind si cu copii destul de mari. Imi place sa cred ca sentimentul e reciproc.Nu e barbatul visurilor mele, cum de altfel nici sotul meu nu este,dar este barbatul cu care-mi place sa petrec cateva ore "furate", din cand in cand.Cu acest om m-am descoperit intr-un anume fel si alaturi de el mi-am regasit puterea de a merge mai departe.Nu-l doresc pentru totdeauna si doar pentru mine (casatorit fiind si el), este doar un substitut pentru o perioada. Spun "substitut" pentru ca simt eu ca acopera un anumit gol din viata mea.

Sunt momente cand ma simt vinovata...si sunt momente cand nici macar nu simt ca as face ceva rau!

Sunt eu egoista?

Cat de condamnat e faptul ca-mi doresc 2 barbati?

Esti la vanatoare. Atata tot.Doresti 2 barbati,dar nu iubesti nici unul.Iti umpli timpul. Nu esti deloc de condamnat,dar care e ideea?

stupid_me a scris:

eu unul nu pot fi fericit cand fericirea celui de langa mine e umbrita tocmai de fericirea mea..adica, tu ce parere crezi ca ar avea sotul daca ar afla? ar fi fericit?

Garantat 100% ca nu i-ar conveni.Dar dupa atatia ani de casnicie, cred ca nici macar nu si-ar dori sa afle!

Si atata timp cat nu-i ofer nici cea mai vaga banuiala, atata timp cat relatia noastra nu este afectata negativ(din contra, schimbarile sunt in bine), nu vad de ce n-am fi toti fericiti.

Repet, este o aventura! O aventura nu poate tine o vesnicie...a fost ieri, e astazi si daca (doar daca)vreau eu, va mai fi si maine...

mai..e viata ta, doar ca iubita mea spunea:

'sa nu crezi ca daca ma inseli cu ceva , si eu nu voi afla, asta inseamna ca nici nu ne va afecta. Se va crea o energie negativa care isi va baga codita intre noi, fara sa relizam ce si de unde ne-a lovit'...