Poezii/versuri preferate

Afl

Gradinarul -Rabindranath Tagore

Slujitorul..

Regina - fie-ti mila de slujitorul tau!

Regina..

Sfatul curtenilor mei - s-a sfarsit - ei toti s-au indepartat de aici.

Ce oare, intarziat-a pasii tai?

Slujitorul..

Regina ceasul meu incepe, cand al celorlalti s-a sfarsit, spune ce munca-ti mai ramane de facut, pentru cel din urma dintre slujitorii tai?

Regina..

Ce oare mai poti dori, cand venirea ta e asa de tarzie?

Slujitorul..

...Fa-ma ingrijitorul gradinii tale de flori.

Regina..

O! dar ce inseamna asta nebunie?

Slujitorul..

As renunta bucuros la orice munca - si as zvarli in pulberea drumului spada si sulita mea - dar nu ma trimite in tari departate.

Nu-mi cere ispravi mari vitejesti.

Fa-ma ingrijitorul florilor gradinii tale.

Regina..

Si.. care fi-va slujba ta?

Slujitorul..

Aceea a nazuintelor tale.

Voi pastra calda iarba cararuii pe unde-ti porti pasii tai in dimineata -

si unde florile dornice de moarte, binecuvinteaza fiecare pas al tau ce le striveste.

Te-oi legana printre ramurile Septaparnului, iar luna sus, sus pe cer se va munci sa-ti sarute, rochia, strecurandu-se prin umbra copacilor.

Voi umple cu ulei imbalsamat, de miresme adormitoare, candela ce arde la capataiul patului tau - si cu maretia "santalului" si "sofranului" - voi impodobi scaunul, ce-ti odihneste picioarele.

Regina..

Si care fi-va rasplata ostenelii tale?

Slujitorul..

Voia ta - de a tine intre mainile mele, pumnii tai micuti - boboci frumosi de lotus - de impleti in jurul bratelor tale lanturi de flori si de a intinde pe cararuia picioarelor tale - seva inrosita a petalelor florii Asaka - si a culege dintr-o gura - grauntele de pulbere ce intamplarea l-ar fi aruncat pe ele.

Regina..

Sclav a dorintelor tale - rugamintea iti este indeplinita.

Vei fi slujitorul florilor din gradina mea.

Noapte de vara

Noaptea-ncet, ticnit se lasă -

Poezie, sau destin -

Luna urcă, somnoroasă,

Vino, vin!

Este linişte, răcoare,

Codrul e de farmec plin -

Pe sub teii

Dan Rotaru- Invitatii la dragoste

Punct

Consum ultimele celule

ce mi au fost repartizate

pe ziua aceasta

Maine dimineata ,

cineva va veni cu farasul

si ma va aduna ,

indiferent,

ca pe-un gunoi de rand,

aruncandu-ma la groapa comuna

Numai poezia ma crede,

Numai ei ma pot confesa.

Iarta-ma,

coala virgina ,

ca -ti ingreunez viata

cu acest vers!

Dar totul trebuie sa se-intample ,

totul sfarseste odata

intr-un punct,

intr-un punct...

Furtuna de gand

Cu sufletul descult

calc prin tine

intr-un fel doar de mine stiut .

Numai ninsoarea,

durandu te,

te va-ncredinta candva ca-am trecut.

La marginea iernii,

astept zapada sa ma umileasca.

Uite, trece printre noi

o furtuna de gand nefireasca !

Samburele de abis

Uite, se lasa toamna peste noi ,

ingheata sangele in poezie.

Si urma ta e-un sambure de-abis,

iubirea ta e-un strop de vesnicie

Impartire

Acum

stam la aceeasi masa

si ne-mpartim sufletul in doua,

fara sa observam ca prin ferestre

a-nceput cu ingeri sa ploua

Cantarim in palme

parti egale-

niciun sentiment in plus

pentru vreunul din noi.

Cand ajungem sa-mpartim ura,

vrem mai mult pentru celalalt

amandoi.

Sintem foarte atenti,

si in gand

ne dorim ca unul din noi sa greseasca.

Ne ard palmele ,

ochii incep sa ni se-ncalzeasca.

Vine un timp cand totul ni se pare

rotund , ca un mar gata de cules.

Si totusi ceva se rostogoleste prin noi,

ceva cunoscut, dar de ne-inteles.

Din caramizi de fum

Niciodata

nu s-au legat

cuvintele

asa greu

cum se leaga acum

E ca si cand

as construi

o casa

din caramizi

de fum..

Gelozie

Imi vine sa vorbesc singur,

stiind ca numai atunci

nu-mi vei imparti

cu nimeni

cuvintele

Si nu

ne vom intalni

niciodata

doua clape negre

de pian

ne scriem

trei scrisori pe an

pe o hartie aspra

nefiligranata

vibram

in lumea grava

a basului etern

spre coltul partiturii

notele

se cern

Pe scrinul negru , pe masa de mahon

Clestarul cupei picura amurg

Pe linistea lautei fara zvon

Piezis petale de lumina curg

Ion Pillat – Interior

Rabindranath Tagore - Acolo, unde cugetul ...

acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta

si unde fruntea se inalta in tarie ;

si unde fruntea se inalta in tarie ;

acolo, unde liber esti de a cunoaste

acolo, unde lumea n-a fost parcelata

intre ingusti pereti domestici

acolo, unde cuvintele au izvorat

din adancimea adevarului adevarat

acolo, unde truda fara oboseala

intinde brate spre desavarsire

acolo, unde limpedele rau al ratiunii

nu-si pierde firul prin desertul singuratic

al obiceiurilor moarte

acolo, unde spiritul calauzit de tine

se-avanta-n largul meu largindu-se

prin fapta si gandire

in acest rai al Libertatii, Tata,

fa-mi patria sa se trezeasca !

Rabindranath Tagore - Am sarutat aceasta lume ...

Am sarutat aceasta lume cu ochii si cu miinile,

in faldurile inimii nenumarate-invaluind-o.

I-am potopit si zilele si noptile cu ginduri,

pina cind lumea si viata mea

s-au contopit intr-una singura.

Si draga mi-i viata,

pentru ca draga mi-i lumina cerului

intretesuta-n mine.

Daca a parasi aceasta lume

e tot atit de-nvederat cu a iubi-o --

trebuie sa fie un tainic inteles

intre-ntilnirea si despartirea vietii.

Daca iubirea de viata

s-ar dezamagi in moarte,

atuncea cancerul dezamagirii

ar roade maduva a toate,

iar stelele si-ar tot zbirci lumina,

pina s-ar face negre-n intuneric...

Rabindranath Tagore - Cand ea trecu pe langa mine ...

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi

m-atise cu poala rochiei, usoara

din nestiuta insula a unei inimi

razbi un suflu cald de primavara

o falfaire si-atingere de-aripa

ma netezi si disparu-ntr-o clipa

ca o petala frageda de floare

ce-o rupe si-o involbura o boare.

cazu pe inima-mi ca un suspin

al soldului in fosnet lin

si ca o soapta moale

a inimii sale.

Ziua de ieri s-a ţinut după mine,crez

Imi place sa te aud

Zgomotoasa si vesela

Gesticuland, vorbind multe,

Spunandu-mi, spunandu-mi, spunandu-mi...

Ca o ploaie de vara

Care trece fugind prin padure-

Si ascultandu-te

Sa ma gandesc

La dansul tau de flacara.

A.E. Baconsky- Farmec

..................................

Poate nici eu nu voi fi-

si de mult va fi stins in memorie

dansul acelui octombrie,

cand sangelui toamnei i-am fost

amandoi o artera de aur.

Nu vor mai fi decat vagi,

ratacite detalii-

nu va mai fi decat ceata

prin care veneam.

A.E.Baconsky-Dans in octombrie

'' O hartie roz sta: pe un colt de masa

lunga, albastra si patata.

Sarmana hartie roz, patrata,

singur inteleg durerea ce te-apasa

(cand esti, intotdeauna doare,

om intre oamnei sau tu, intre hartii):

colt rupt te-mpiedica patrat perfect sa fii,

iar suferinta o vadeste lanceda-ti decolorare

Dar, voi, nu am cuvinte

si nu pot spune, tuturor, durerea ta:

caci oamenii sunt prea cu minte,

si prea seriosi, si savanti prea,

si ei rad in cautarea vorbei care plange

toata alea hartitutei roz se blegi si se strange'' ( Elegia hartiei roz, Eugen Ionescu)