din trenul meu
uitat-am
sa cobor in gara.
popasul
fost-a scurt,
trenul
pornit-a iara.
la geam murdar,
intepenita,
petrec din ochi
o viata;
n-am pumn de-otel
sa-l trec din
mine-n fata.
va trec prin sufletul
tot mai batran
- in gari -
va otravesc prin ochiu-mi
sec
si-apoi, la fluier,
ma-ndur
- de mine -
si va jelesc,
lasand in urma
lumanari.
de-a fi sa fac
intoarsa cale,
ceara-nlemnita
numi-m-va gara;
si suflet
- impacat de-acum -
opri-va iara...
...pret de o lacrima.
(V. Muresan)
