Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Totusi trebuie sa intelegi ca omul este din Lumina si ca Lumina este a omului.
Asculta, omule, despre un mister mai ciudat decat toate cate se afla sub Soare.
Afla, omule, ca tot spatiul e plin de lumi incluse in alte lumi;
Da, una intr-alta dar totusi despartite de Lege.
Tablitele de smarald ale lui Toth.
Ce bine că eşti
E o
Vis
Stii ce-am visat azi noapte
la ceasul cand pentru somn visele sunt coapte?
Tu nu erai femeie, nici eu barbat
ci doua viori. Nu-i asa ce ciudat?
Si vibram amandoi la fel, ah
ca-n dublul concert al lui Bach.
Romeo Morari
"Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui,
copacii - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra
ale genunciului meu,
pe care mi-l plec in fata ta si ma rog la tine,
naste-ma, Naste-ma."
Despre meseria de parinte
,,Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele Vietii care tanjeste dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n-o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si-ti da si tie puterea sa vezi cat de departe poti ajunge.
Se incordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa incat sagetile sa
Zboare iute si departe;
Lasa ca incordarea ta in mainile arcasului sa fie spre bucurie,
Caci asa cum isi iubeste sageata care zboara, tot astfel El
Iubeste arcul care este stabil.''
Kahlil Gibran
Cuplu
,,Unii te vad numai pe tine
Altii ma vad numai pe mine
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit,
Sangele duce zvonuri,
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul,
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating,
Sfintele buze,
Apoi brusc se intorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam
Dar eu pot sa lovesc numai dusmaul din fata mea.
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru piciore sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el,
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg-
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi,
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate
Crescuti ca doua crengi,
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.''
Ana Blandiana
Ploaie
Blestem
De stai la locul tău ca-n temniţă pustie
Şi vezi sf
Editat Joi 20 mar 2008 01:23
George Tarnea - Balada Vestilor Din Ploi
Multumeste-te sa-mi scrii
C
INVATA
Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-I trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!
(din folclorul norvegian)