Poezii/versuri preferate

Scrisoarea I

Eminescu

C

Eu vorbesc repede ea are sinii rotunzi.

Eu o ating ea doarme.

Eu nu mai cresc ea e imposibil de frumoas

Singur, singur, singur,

Poveste - G. Bacovia

Eminescu - Memento mori (Panorama desertaciunilor)

"Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,

Cand a noptii intunerec - instelatul rege maur-

Lasa norii lui molateci infoiati in pat ceresc,

Iara luna argintie, ca un palid dulce soare,

vRaji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,

Cand in straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii valuri,

Pana unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri,

Cu dumbravi de laur verde si cu lunci de chiparos,

Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina,

Unde sfintii se preimbla in lungi haine de lumina,

Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chiupul ei frumos.

[...]

Las' sa dorm... sa nu stiu lumea ce dureri imi mai pastreaza.

Imbatat de-un cantec vecinic, indragit de-o sfanta raza,

Eu sa vad numai dulceata unde altii vad necaz,

Caci s-asa ar fi degeaba ca sa vad cu ochiul bine;

De vad raul sau de nu-l vad, el pe lume tot ramane

Si nimic nu-mi foloseste de-oi cerca sa raman treaz.

N-au mai spus si altii lumii de-a ei rele sa se lase?

Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui ii pasa?

Toate au trecut pe lume, numai raul a ramas.

O, acele uriase, insa multe piramide

Cari stau ca veacuri negre in pustiuri impietrite

Cate-au mai vazut si ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas!"

Desi Eminescu nu este poetul meu preferat, versurile acestei poezii se pliaza perfect pe o parte din gandurile si intrebarile mele. Poezia este foarte lunga, dar am ales primele 4 strofe (cu exceptia uneia sarite) , deoarece ma atrag mai mult si reprezinta "baza" poeziei, desi nici finalul nu ar fi de sarit cu vederea..am sa-l scriu altadata

Ingere Palid (M.Eminescu)

Ingere palid , iti e mister

Cumca a lumei valuri si soapte

Este durere si neagra noapte

Pe langa cer?

Nu stii tu , inger , oare sa zbori

Sa lasi pamantul , trista ruita?

De-ti place cerul, a lui lumina

De ce nu mori?

O, dar pamantul inca te tine

In niste lanturi tesute-n rai.

De mult zburai tu in lumi senine

De nu iubeai.

Cu flori de crang

Te'mpodobesti ,de tine beata,

Dar n'ai simtit tu niciodata

Ca florile din plete plang?

Sarmana fata!

Trecand pe lunci

Tu rupi o floare'mbobocita,

Si'o floare ce'i?Nu esti oprita

S'o rupi cand vrei,si s'o arunci

Apoi strivita.

Si tu socoti

Ca toata vorba e jurata,

Ca tot ce'mi spui e spus o data

Iubitul tau e cum sunt toti ,

Si ce'i o fata?

Tu vrei sa placi

Acelui ce ,cuprins te'aprinde,

Cand tu aprinsa'l vei cuprinde,

Tu vrei un pat de flori sa'i faci?

Si el te vinde!

Si va pieri

Din veselii tai ochi splendoarea

Te vei topi, tu'nfloritoarea,

Si aruncata'n drum vei fi

Si tu ,ca floarea

Si poate crezi

Ca floare iarasi te poti face,

Ca plansetul cu vremea tace?

Dar cauta in pieptul tau ,sa vezi

E-ntr-nsul pace?

G.Cosbuc-''O istorie veche''

Superba poezia asta de Cosbuc, lea...

Din vremuri - G. Bacovia

E frig, iarna...

Vreau sa gandesc la anii mei pustii

Nu mai astept pe nimeni,

Nici o speranta.

Nimeni nu mai e liber...

Vreau sa gandesc la anii mei pustii

Inchide oriunde,

Inchide usa,- e frig, iarna.

ema27 a scris:

Superba poezia asta de Cosbuc, lea...

Ma bucur ca ti-a placut,uite alta,tot de Cosbuc:

''Rea de plata''

Ea vine de la moara

Si jos in ulicioara

Punandu-si sacul,iaca

Nu-l poate ridica.

-'Ti-l duc eu!''-''Cum?''-''Pe plata!''

Iar ea , cuminte fata,

Se si-nvoieste-ndata-

De ce-ar si zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.

La calea jumatate

Cer plata,trei saruturi.

Dar uite, felul ei:

Sta-n drum si se socoate,

Si-mi spune cate-toate

Ca-s scump, ca ea nu poate,

Ca prea sunt multe trei!

Cu doua se-nvoieste,

Iar unul mi-l plateste,

Cu altul sa-mi ramiie

Datoare pe-nserat.

Dar n-am sa-l vad cat veacul!

Si iata-ma ,saracul,

Sa-i duc o postie sacul

Pe-un singur sarutat!