ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu
"De-acuma nu te`oi mai vedea,
Ramai , ramai cu bine!
Ma voi ferii in calea mea,
De tine."
M.Eminescu
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu
"De-acuma nu te`oi mai vedea,
Ramai , ramai cu bine!
Ma voi ferii in calea mea,
De tine."
M.Eminescu
giovi a scris:ultima strofa din poezia ei, seamana cu prima din Adio a lui Eminescu"De-acuma nu te`oi mai vedea,
Ramai , ramai cu bine!
Ma voi ferii in calea mea,
defapt veronica micle ii scria poeziile lui eminescu :pee
Mie`mi place Celei care pleacă :huggles:
daca Minulescu e insensibil, ce zici de Bacovia?
Tot mai tacut si singur,
In lumea mea pustie,
Si tot mai mult m`apasa,
O grea mizantopie.
Din tot ce scriu iubito,
Reise atat de bine
Aceiasi nepasare,
De lume si de tine. Ego
giovi a scris:defapt veronica micle ii scria poeziile lui eminescu
super ! recunosc ca nu prea am citit Minulescu, dar o sa mai citesc :huggles: , imi place
Nu am crezut ca voi gasi vreo poezie semnata Vasile Voiculescu care sa-mi placa cu adevarat, dar asta e chiar faina, daca stii cum sa o citesti! :huggles:
Despartire
Cand falfaisi naframa in albul steag al mainii
Se oglindea amurgul in apele fantanii;
Alaturi, sagetata in inima de frica,
In clipa despartirii gemu o turturica,
O rodie necoapta cazu, de vierme roasa,
Crapand, inabusita de iarba somnoroasa
Si, trist, pe poarta serii spre spre umbrele pieirii
Iesea, palit si rece, luceafarul iubirii,
Trecand ca peste-o rana, pe-un vanat cer ca fierea.
Plecat peste fantana, vedeam in fund durerea
Cum turbura adancul venind sa se adape
Si prefacea in sange clestarul scump de ape,
Cum se stingea amurgul si vestedul luceafar
Si cum porneai departe si singura tu, cea far
giovi a scris:super !
Morgenstimmung (de Tudor Arghezi)
Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.
Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-sa
Subrede barnele, ca foile florii.
De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
Nu are nevoie de nici o prezentare... orice cuvant i-ar putea stirbi frumusetea... asa ca va las sa-o "savurati"... in liniste si fara nici o vorba/soapta... :huggles: :huggles: 
-Ca Lazar la auzul duioaselor porunci
Oricand si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea cu lespedea pe mine
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine' (V. Voiculescu)
E vremea rozelor ce mor,
Mor