Poezii/versuri preferate

Tu plutesti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iti sprijini tampla
de inima mea ca de o piatra rosie,
si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am ispravit de mult
sa ti le mai spun.
Gura mea e-n tacerea cea mai desavarsita,
inclinata ca matasea unui steag
intr-o zi fara vant.
O, nu pleca nicaieri!
Imi voi rupe inima cu un singur gest
al mainii,
ca sa rasara durerea care stie
numele durerii,
ca sa rasara dragostea mea de barbat
care stie numele tau ciudat, de femeie.

Andante religioso

Asa va fi —
La noapte, cind vom iesi-n pridvorul
Bisericii zidite de voda 
Brincoveanul, .
Sa-ngenunchem cu sfintii,
Cu popii
Si poporul,
in fata 
Celui care isi ia la noapte zborul
Ca o fregata alba ce traverseaza-oceanul,
Ne vom aduce-aminte ca ne urim,
Desi
Purtam in noi aceleasi pacate ancestrale,
Si-n clipa unanimei iertari sacerdotale,
Sireti — ca si stramosii defuncti —

Ne vom privi
Cu ochi superbi de bestii ecuatoriale .. .
Iar cind sfirsitul slujbei ne va gasi-ncrustati
Pe-aceeasi panoplie de crime si de vitii,
Ne vom topi ca ura dintre boieri si-argati
Si ne vom stringe-n brate ca doi dusmani blazati,
Ce-am ars numai rachete
Si focuri de-artificii ! . . .

Ion Minulescu

Mi-e dor de tine 
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

Adrian Păunescu

(once like a spark)

if strangers meet

life begins-

not poor not rich

(only aware)

kind neither

nor cruel

(only complete)

i not not you

not possible;

only truthful

-truthfully,once

if strangers(who

deep our most are

selves)touch:

forever

(and so to dark)

e.e. cummings

Balada ultimei iubiri - George Ţărnea

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Tonight I can write the saddest lines. 

Write, for example,'The night is shattered 
and the blue stars shiver in the distance.' 

The night wind revolves in the sky and sings. 

Tonight I can write the saddest lines. 
I loved her, and sometimes she loved me too. 

Through nights like this one I held her in my arms 
I kissed her again and again under the endless sky. 

She loved me sometimes, and I loved her too. 
How could one not have loved her great still eyes. 

Tonight I can write the saddest lines. 
To think that I do not have her. To feel that I have lost her. 

To hear the immense night, still more immense without her. 
And the verse falls to the soul like dew to the pasture. 

What does it matter that my love could not keep her. 
The night is shattered and she is not with me. 

This is all. In the distance someone is singing. In the distance. 
My soul is not satisfied that it has lost her. 

My sight searches for her as though to go to her. 
My heart looks for her, and she is not with me. 

The same night whitening the same trees. 
We, of that time, are no longer the same. 

I no longer love her, that's certain, but how I loved her. 
My voice tried to find the wind to touch her hearing. 

Another's. She will be another's. Like my kisses before. 
Her voide. Her bright body. Her inifinite eyes. 

I no longer love her, that's certain, but maybe I love her. 
Love is so short, forgetting is so long. 

Because through nights like this one I held her in my arms 
my sould is not satisfied that it has lost her. 

Though this be the last pain that she makes me suffer 
and these the last verses that I write for her.

Pablo Neruda

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia
Octavio Paz

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
nici prea atentă, nici distrată, 
paşii uşori, picuraţi,
apă care este aer, aer care este timp,
ziua ezită să plece,
noaptea nu a venit încă,
chipuri ale ceţii
la colţul străzii,
chipuri ale timpului
la colţul aceste fraze,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
fără să mă asculţi, ascultă-mă vorbind
cu ochii deschişi spre înăuntru,
adormită, cu toate simţurile treze,
ploaie, paşii uşori, rumoare de silabe,
apă şi aer, cuvinte fără greutate:
ceea ce am fost, ceea ce sunt,
zilele şi anii, această clipă,
timp fără greutate, apăsare enormă,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
asfaltul umed luceşte,
ceaţa se ridică şi merge,
noaptea se deschide şi mă priveşte:
eşti tu şi silueta ta de vînt,
tu şi chipul tău de noapte,
tu şi părul tău, fulger lent,
traversezi strada şi-mi intri sub frunte,
paşii de apă pe pleoapele mele,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
asfaltul luceşte, traversezi strada,
este ceaţa hoinărind prin noapte,
este noaptea dormind în patul tău,
este hula respiraţiei tale,
degetele tale de apă îmi umezesc fruntea,
degetele tale de foc îmi ard ochii,
degetele tale de aer deschid pleoapele timpului,
nălucă de apariţii şi învieri,
ascultă-mă cum ascultăm ploaia,
anii trec, clipele revin,
auzi paşii din camera vecină?
Nici aici, nici acolo: ascultă-i
într-un alt timp care este clipa asta,
ascultă paşii timpului
inventator de locuri fără greutate sau spaţiu,
ascultă ploaia fugind pe terasă,
noaptea crescînd sub arbori,
un fulger şi-a făcut cuibul între foi.
Incertă grădină în derivă
-intră, umbra ta îmi acoperă pagina.

..................................................

Apoi plecând, din prag mi-a spus aşa:
Comoara sufletului, ca şi-a minţii
E să iubeşti pentru-a putea ierta.

Mihai Codreanu - Solul Golgotei

Celei care pleacă - Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

Viata noastra-ascunde-adese
intr-un colt de paradis
scrisori ce nu ne-au fost trimese
de-o mana care nu ne-a scris.

Nu stim pe foi ce-am vrea sa fie,
ce cant de dragoste nescris,
dar mana care nu ne scrie
o leganam mereu in vis.

si frazele ce n-au sa vina
in asteptari mai scumpe ni-s,
iar umbra ce n-a dat lumina
in piept ni-i floare de cais.

si-asa cum stam in usi deschise
pandim cu-n dor nicicand ucis
scrisori ce nu ne-au fost trimise
de-o mana care nu ne-a scris.

Radu Demetrescu Gyr- Scrisori nescrise