Poezii/versuri preferate

"M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stânga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.
În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.
În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.

Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?

În dreapta lipseşte
Aripa desăvârşirii
Nu poate creşte
Decât într-o îmbrăţişare
De înger

Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche."

Eugenia Miulescu

Tu care poate nu m-ai intalnit,

nu ma cunosti- nu cauta zadarnic

profilul meu : nu sunt nici mai frumos,

nu-s nici mai bun si nici mai rau ca altii.

Urmeaza-ti drumul tau nestingherit,

nu sovai, nu te uita in urma-

iar daca vrei sa-mi spui ceva- vorbeste-mi,

oriunde-as fi, te-aud.

A. E. Baconsky - In alb

Dă-mi ochii tăi...
Pe chipu-mi gârbov pune pupilele-ţi senine,
Şi-oi fi frumos aevea, transfigurat de tine.

Dă-mi ochii tăi...
Albastrul lor de mare şi cer, în zeci de feţe,
Din lut banal creează eternă frumuseţe.

Dă-mi ochii tăi...
Văpaia lor, menită să-nlănţuie, să ardă,
În orbitele mele surâde şi dezmiardă.

Dă-mi ochii tăi...
Simţire egoistă în suflet voi purta,
Căci singur mă iubi-voi în adorarea ta!

Ady Endre

nu caut sensul vieții, că îl știu.

direcția mă interesează.

  domnule einstein,

CÎNTEC (61)

Nu vreau să mai revin, ce rost mai are
o umbră ca un semn de întrebare
nu are niciun rost să mai rămînă
pe străzi pustii, ţinîndu-te de mînă.
Oricum, probabil nici tu n-ai dori
un trup fărîmiţat, cu-n suflet gri,
grădinărit de îndoieli şi moarte.
Nu vreau să mai revin, e prea departe
tot ce-am crezut vreodată despre noi.
Afară-i toamnă, fab, se-anunţă ploi,
dar tu ştii mult prea bine ce se-ntîmplă
– mă tem numai de ploile din tîmplă,
de nopţile acelea infinite
fără de-atingeri, fără de ispite,
doar cu-n cearceaf prea searbăd şi prea gol.
Nu pot să joc la nesfîrşit un rol,
nu pot să-mi spun mereu că lumea mea
este la fel dacă tu pleci din ea,
dacă o să dispari, de o să mori,
degeaba toamna asta-mi dă culori
le-aş da la schimb pe toate pentru tine
am în valiză amintiri, ruine, 
asta voi lua cu mine la plecare.
Nu vreau să mai revin, ce rost mai are...

Fabian Anton

Frunze metalice cad,

Oglinda apei e sparta-

Frunze metalice cad,

Le-nvaluie apa, le poarta.

Dragostea ta m-a strigat?

Vantul imi bate in poarta.

A.E. Baconsky- Melodie de toamna

Se-apropie de mine tristetea-ncet, incet,

Cum vine-n codri ploaia in noiembrie;

Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alina

Aceasta umbra tragica a timpului.

Si simt ca undeva e-o rana

E-n mine-o rana care nu se-nchide.

A. E. Baconsky- Divagatie nocturna

Se cuvine tacere. 
Ca si cum
am fi ajuns la marginea unei paduri
de crini
nestiind daca in zbor am strabatut-o
sau inotind.
Atit doar trupul tau
lasindu-si la picioarele-mi
omatul. 
Si ni se face dor
de acele amurguri
cind tu nu erai decit luminare
de miere
suind spre fruntea mea.
Dar acum cind se sfirseste hrana acelei lumini
care izvor va mai arde in tine iubito ?
Se cuvine tacere. 

Dan Verona- Se cuvine tacere

"Loreley", Heinrich Heine

Eu nu știu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veșnica-i melancolie
Un basmu din zilele vechi.

Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Și cresc ale munților creste
Măreț strălucind în amurg.

Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brățara-i de aur scânteie,
Ea-și piaptănă părul cântând.

Ea-și piaptănă părul și cântă
Un cântec de vrajă al ei;
Te farmecă și te-nspăimântă
Cântarea frumoasei femei!

Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică și, dus,
Nici valuri, nici stâncă nu vede,
El caută numai în sus.

Vâltoarea-l izbește de coasta
Stancoasă, și moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.

In zbor trec peste mine anii,

Departe-ntre straini ma frang,

Ma plang de mila magheranii

Si romanitele ma plang.

Tu, vantule cu soapte line

Ce aromesti a busuioc,

Du-mi catre alte zari cu tine

Si vis, si dor, si nenoroc!

Vant de seara, vant de seara,

Vant hoinar de ciresar

Du-mi tristetea mea amara

Vant de seara, vant hoinar.

Radu Demetrescu Gyr - Vant de seara