Ce sa -ti mai spun acum, cand s-a oprit
Secunda ce-mi masoara nemurirea,
Cand mi-a ramas un solitar sfarsit
Si-o noapte ce-mi intuneca iubirea?
Sunt glasuri care dor si sa ma ierti
De ti-am ranit tacerea-ndoliata,
Sa nu-mi alungi cuvantul, sa nu-l certi
Pentru un strop de clipa vinovata.
Si nu mai stiu daca mai are rost
Sa ne intoarcem iarasi in trecut,
Sa mazgalim un prea frumos"a fost"
Si sa trezim un "azi" necunoscut.
E prea tarziu, dar unde sa-mi ascund
Atatea visuri si sperante rasarite
Pe un pamant prea mic si prea rotund,
In anotimpuri reci si pustiite.
Ce sa-ti mai spun...O dulce nepasare
Imi murmura cuvinte idioate,
Dar mi-as dori sa strig in gura mare
Ca nu s-a stins, ca totusi, se mai poate!
Intre cuvant si tacere- Marinela Carciumaru