Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Calare pe sea, de-a fuga pe vant, ca Fat-Frumos,
Am strabatut si codrii si tara-n sus si-n jos,
Dar ajungand in piscuri, de rapi incrucisate,
Sa birui inaltimea vazui ca nu se poate.
Incerc de-o viata lunga, sa stam un ceas la sfat,
Si te-ai ascuns de mine decum m-am aratat.
Oriunde-ti pipai pragul, cu soapta tristei rugi,
Dau numai de belciuge, cu lacate si drugi.
Inversunat de piedici, sa le sfaram imi vine;
Dar trebuie,-mi dau seama, sa-ncep de-abia cu tine.
Tudor Arghezi- Psalm
Editat Sâm 13 apr 2013 12:57
Călc
Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami...orice-ai spune,
Peste toate o lopata de tarana se depune.
Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri...
Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,
Nu slavindu-te pe tine...lustruindu-se pe el
Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?
Ei vor aplauda desigur biografie subtire
Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vreun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt si dansii...
.........................................
Astfel incaput pe mana a oricarui, te va drege,
Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege
Dar afara de acestea, vor cauta vietii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale-
Astea toate te apropie de dansii...Nu lumina
Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
Intr-un mod fatal legate de o mana de pamant;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit.
M. Eminescu- Scrisoarea I
Către cititori
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti c
Poate nici eu nu voi mai fi-
si de mult va fi stins in memorie,
dansul acelui octombrie,
cand sangelui toamnei i-am fost
amandoi o artera de aur.
Nu vor mai fi decat frunzele,
apele calme, padurea...
Nu vor mai fi decat vagi,
ratacite detalii-
nu va mai fi decat ceata
prin care veneam.
A.E.Baconsky- Dans in octombrie
Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut odata,
C-atata doar mi-e dat sa-ti mai sarut,
In cinstea intregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai ramas nimic
Decat o falsa fresca-n mozaic,
Pe care niste gheare de bestie turbata
Insangereaza doua imagini omenesti!...
Nu le cunosti?...
Incearca-
Si-ai sa ti le-amintesti!...
I. Minulescu- Epilog sentimental
Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare.
Soptisei, poate , o-ntrebare,
Sau, poate, un raspuns.
Dar glasul nostru nu era ascuns?
Poate zaream o soapta in pleoapa tremurata.
A fost atunci? Acum e altadata?
Si tu si eu tacusem parca de ani intregi
Stiind ca nu-telegem ce-ncepi sa intelegi.
Zadarnica parada a talcurilor scrise,
In jocul de-a sfiiala, amutise.
Nu vream sa stim ce suntem, ce am fi fost sau cine.
Tu ma numisesi "Tie", eu te numisem "Tine".
Sa te cunosc? Sa ma cunosti?
Stam unul langa altul ca plopii mari- si prosti.
Tudor Arghezi- Spuneai ceva?
Aş vrea
Aş vrea-n uitare să cobor,
Şi iar mi-e dor de umbra ta...
De c
intrarea