România
Roportal.ro

Poezii/versuri preferate

Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări

Ea.41.254 mesaje#1236

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.

pe-atunci mama era doar o fetiţă

şi părul ei era din şuvite de diamant.

ea se opri din jocul ei

Lirio7.026 mesaje#1237

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,

Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.

Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,

Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul cel dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

De-abia plecasesi, Arghezi.

Editat Mie 6 iun 2012 22:16

Nemeton641 mesaje#1238

Teze despre creier

Marta Petreu

Mereu rămîne o zonă neprotejată: un dans pe nervul optic

o căţea cu limba adînc sub zăpadă

protestul retinei la lumina solară

aorta ce picură ritmic

Forma rotundul frigidul senzuale sub ploaie

Cît putem trăi înfrăţiţi cu teroarea? – trupul neted

copită grajd al cuvîntului

Nu uitaţi privirea – provincial aspră

auzul încăpător al marionetei

această piele somnolentă porii de sticlă

Umilitor de singur creierul meu se contemplă

în reliefuri externe

*

* *

Marile ansambluri se rotesc fără miracole

Pregătiţi firul cu plumb

pentru amintirile mistificate în actul vorbirii –

singurătatea din cărţi are sinonime decente

Iată creierul meu obosind în capricii savante

creierul meu camuflat într-o mănuşă de box

creierul meu lunecos pocnind ca o piele de iapă

*

* *

În măcelăriile Domnului: viermi de mătase opăriţi înainte de vreme

Şi nimic spre a fi dăruit

Îmi amintesc un sunet de graţie:

un cristal umplut încet violent cu alcool

şi noi undeva

lîngă punctual maxim al acestei metafore

În măcelăriile Domnului între oasele plate

Se pipăie emisferele minţii

*

* *

Cît putem trăi înfrăţiţi cu teroarea?

priviţi materia caldă aduceţi corsetul:

memoria noastră dintr-o altă poveste

Fără martori salivăm acrişor

undeva se conservă urma regelui cînepa crudă

Da. Memoria noastră. Materie graţioasă. Obscenă.

Cocoaşa cămilei. Marsupiu

Teze despre singurătate

Marta Petreu

Dacă te temi de lepră uită cuvîntul

Pentru singurătate e nevoie de artificiu de fard –

să-mi fardez dimineaţa asta scuipată

să deschidem Tratatele

Nu vorbesc despre familie: zodia ştiută

tabloul cu vînători în atlazuri corai

Într-o carne de primăvară doarme marele principe

Să deschidem Tratatele:

orice femeie miroase a foliculină şi var

niciodată a răşini a chinină

Creierul Martei învelit în brustur subţire:

dacă dorm somnul are gust de rogoz de hîrtie

*

* *

Eu adun evenimentele

Admiraţi păpădia – faptele lunii asemeni ei: întîmplătoare

Moare în Marta zi de zi o femeie

Îngăduitor de-aş fi cu mine în această dimineaţă:

somnul meu abureşte ca o cînepă caldă

Şi adun evenimentele

(mică puterea ce-şi numără victimele):

în vreme de pace se administrează bromură

bărbaţii mă apără de cărăbuşi

bărbaţii mă apără de cărăbuşi ca de aduceri aminte

puterea lor neprielnică mie

tandreţea lor – o duminică oarbă

Ştiu – pot defini melancolia în fraze corecte:

mînia mea e puterea mea istovită în locul puterii tale

(orice rîmă se-ncreţeşte pe-asfalt

ca un ruj pe cotorul ţigării)

ajunge la tine produsul secund

căldura glontelui trecut printr-o portocală

Moare în Marta zi de zi o femeie

Îngăduitor de-aş fi cu mine în această dimineaţă:

somnul meu abureşte ca o cînepă caldă

Şi adun evenimentele:

creierul meu – un chihlimbar locuit de lupi

tandreţea mea – o duminică oarbă

Capul meu

Marta Petreu

Numai în vipere moare dorinţa cu anotimpul

numai în carne se spală memoria cărnii

Din cîte litere se compune o disperare

domnul meu

din cite litere o tandreţe?

Capul meu dulce blană de şarpe

Căderile nopţii

Marta Petreu

Cum să scriu poeme tandre - mă întreb

cum să scriu?

În căderile nopţii vorba mea tencuieşte bărbaţii

amintirea-i un intrus în propria carne

Margini noi se inventă în lume

Străjuit de ridul memoriei

cum să scriu mă întreb cum să scriu?

Ieri prin gînd mai treceau

miei sălbatici

Editat Dum 10 iun 2012 11:47

Zero*27.287 mesaje#1239

Imi place Minulescu pentru ca e acid, reuseste sa priveasca cu luciditate si umor greselile pe care le fac indragostitii sau aceia care doar cred ca-s indragostiti. "Ultima ora" e preferata mea.

Ultima ora

La Circ...

Un accident banal -

Un acrobat,

Un salt mortal

Si...

Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alamurile din orchestra au tacut,

Iar clovnii din arena au tipat...

Dar publicul din staluri n-a crezut

Ca poate fi si-un accident adevarat

Si-a fluierat...

Zadarnic -

Mortul n-a mai inviat...

Pacat de el!...

Era un tinar acrobat frumos,

Cu corpul tatuat de sus si pina jos,

De care publicul se minuna,

Cind il vedea-ndoit ca un inel,

Sau cind pe bara fixa se-nvirtea

Ca o morisca de cafea

Cu balerina linga el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?

Hm!...

Povestea mea -

A mea,

A ta

Si-a altora!...

Acelasi accident de circ banal...

O zi relache,

Si-apoi, la fel,

Cu-aceeasi balerina linga el,

Alt acrobat...

Alt salt mortal!...

← Înapoi la Poezie