Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
...noaptea din tine
ieşea o femeie frumoasă
am văzut cum dimineaţa
se întorcea fericită
noapte de noapte ireal de frumoasă
întotdeauna dimineaţa devreme
se întorcea fericită
pînă cînd într-o zi
n-am mai aşteptat
şi pe la amiază
am întrat să o caut...
Florin Partene
Editat Sâm 5 mai 2012 20:12
Şoaptă-mă
şi mă pleci, mă pleci... mă pleci
un aparat foarte complicat
deja
Am niste carnetele vechi cu catrene ale unor mai mult sau mai putin cunoscuti. Sa le rasfoiesc si sa le postez ? Scuze de offtopic.
posteaza
Czeslaw Milosz
– Când voi muri, voi vedea căptușeala lumii.
Cealaltă parte, dincolo de pasăre, de munte
și de apusul soarelui.
Sensul adevărat, ce provoacă deslușirea.
Ceea ce nu se potrivea, se va potrivi.
Ceea ce era de neînțeles, va fi de înțeles.
– Și dacă nu există căptușeala lumii?
Dacă sturzul de pe ramură nu este deloc un semn,
Doar un sturz pe ramură, dacă ziua și noaptea
Urmează una după alta, fără să le pese de sens,
Și nu există nimic pe pământ, în afară de pământ?
Dacă ar fi așa, ar rămâne totuși
Cuvântul odată trezit de gura efemeră,
Care aleargă, tot aleargă, sol neostoit,
Pe câmpuri interstelare, în roata galaxiilor
Și protestează, cheamă, strigă.
Editat Mar 8 mai 2012 22:59
Neah, tocmai am rasfoit carnetelele si cartuliile cu catrene, epigrame si alte asemenea. Sunt prea multe si prea vechi ca sa mai intereseze pe cineva asa ceva. Inca o data scuze pentru offtopic.
(casa)
mi-am
Acestea, doar acestea,
Gioconda
30 decembrie 1979
Surisul tau , de nimeni inteles ,
Strabate timpul si te-aseaza-n frunte ,
E ca un gind fugar sau un eres
Venit din vai si catarat pe munte .
In jurul tau surisuri nesfirsite
Se straduiesc sa fie remarcate ,
Frumoase brune si blonde aurite
Ti se ofera din rame fermecate ,
Si numai tu nu daruiesti nimica
Profunda , ginditoare , zimbesti din alte vremi ,
In preajma ta simti ca te prinde frica
Sa nu dispari sau sa nu-ncepi sa gemi ,
In ochii tai si-n colturile gurii
E zugravit tot intelesul vietii ,
Tu-ai inteles abisurile urii
Si toata frumusetea diminetii ,
Dar ai ramas de-a pururi zimbitoare
Privind din rama ta misterios
La toate cele care-s trecatoare
Ca un simbol etern victorios .
Dar cind vazui ce strasnic esti pazita
La inceput n-am inteles prea bine
De te pazesc sa nu fii tu rapita
Sau strajuiesc sa nu fugi tu de tine .
Masca Giocondei
31 decembrie 1979
De ce zimbesti atit de enigmatic
Pastrind adinc secretu-n sinea ta ?
Am intrebat ades pe Mona Lisa
La Luvru , cind sedeam in fata sa .
Ea imi zimbea privind in departare
La timpii ce-au trecut sau care vin ,
Era-ntre noi un gol atit de mare ,
Stiam de ea atita de putin !
Si intr-o zi , cind paznicul plecase ,
Madonele-obosite se-odihneau ,
Ramas cu ea simtit-am frig in oase ,
Buzele ei spasmodic tremurau .
Si-atunci am inteles intiia oara
Ca zimbetu-i profund , misterios ,
E masca ce-o ajuta sa nu moara
De tot ce simte atit de dureros .
Pact cu Gioconda
1 ianuarie 1980
Intelegind surisul tau hieratic
O masca sa-ti ascunda suferinta ,
Am incercat sa fiu mereu in preajma-ti
Sa te ajut sa-ti intaresti vointa ,
Sa poti zimbi cum te-a pictat Da Vinci
Cu-n zimbet linistit , misterios ,
Cum te-am vazut sa nu te vada altii
Cu gura tremurinda dureros .
Secretul tau , ca plingi in loc de zimbet
Sa fie pe deplin inmormintat ,
Il stim doar tu si eu si Leonardo
Si noi tacem , secretul e pastrat .
Jan Lulu Stern. Mona Lisa del Gioconda - trilogie
Timpul nu se poate